Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Istoria populației americane

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN vineri, 11 decembrie 2015
În anul 1600, în America de Nord erau 350 de europeni. Legendarul grup al pelerinilor, ajunși în anul 1620 pe țărmul de nord-est, a mai adăugat 100 de nou-veniți, formând astfel Noua Anglie. În aceeași perioadă, americanii nativi erau între 4 și 20 de milioane, majoritatea în zona Americii Centrale. În Europa, Franța număra 16 milioane de locuitori, Italia 13, Spania și Portugalia 10, iar Germania circa 20 de milioane.
Prin continentul nord-american, aproa­pe pustiu, cei care au umblat mai bine de un secol de la „descoperirea Americii“ au fost doar misionarii creștini, cuceritorii și exploratorii. Apoi au apărut coloniștii, la început exclusiv din țările considerate puterile vremii.
În competiția dintre spanioli, francezi, olandezi și englezi, ultimii au fost cei care au câștigat. Ei au instituit centre stabile, au pus în funcție un sistem administrativ și au intrat, sprijiniți de armată, în posesia unor teritorii vaste, care s-au extins rapid. Stăpânirea lor a durat din 1690 până în 1775. Când a început Războiul de independență, locuitorii coloniilor engleze din nord-estul continentului erau în jur de 2,4 milioane. Aceasta a fost prima populație a Statelor Unite. Ea era în proporție covârșitoare de origine europeană, majoritatea locuitorilor fiind imigranți de primă sau a doua generație.
Între anii 1780 și 1803, aproximativ două-trei milioane de imigranți, majoritatea europeni, se adaugă populației americane în fiecare deceniu. Între anii 1831 și 1950, când populația Statelor Unite atinge 152 de milioane, numărul nou-veniților era între 5 și 14 milioane pe deceniu. În mai puțin de două sute de ani, creșterea populației americane a înregistrat uluitoarea cifră de 6.300%. Două motoare au ținut constant ritmul de creștere al locuitorilor uniunii: imigrația și natalitatea ridicată.
Marile valuri de imigranți se succed: irlandezii, englezii și scoțienii înregistrează un vârf  între 1850 și 1880, italienii devin cei mai numeroși imigranți în jurul anului 1900, urmați de scandinavi. Apoi, populația europeană amestecată continuă să se îndrepte spre Statele Unite la un ritm înalt, dar lor li se adaugă asiaticii, iar după cel de-al Doilea Război Mondial crește numărul celor care vin din Caraibe, America Centrală, Mexic și America de Sud.
La vârful de creștere al anilor 1890–1940, determinat de imigrația constantă, se adaugă un alt vârf, cel al exploziei de copii (generația Baby Boomers), din anii 1946–1964. La sfârșitul celui de al Doilea Război Mondial, milioane de  bărbați s-au întors din serviciul militar, iar nupțialitatea și natalitatea au crescut rapid. În deceniul cinci al secolului XX numărul copiilor de vârstă 0–4 ani a crescut de la 11 milioane la 16.140.000.
Anul acesta, populația Statelor Unite a ajuns să numere 321,8 milioane de locuitori, ceea ce plasează SUA pe locul trei în lume din acest punct de vedere și se estimează că în anul 2050 vor trece de 450 de milioane (480 de milioane după US Census Bureau). Aceasta, în timp ce majoritatea țărilor europene înregistrează o scădere a natalității sub limita de menținere a populației, iar Rusia este amenințată de cea mai mare scădere a numărului de locuitori de pe continent. Începând cu 1992, natalitatea în Rusia a scăzut cu 40% față de cea din ultimii ani ai URSS. În anul 2005, populația Rusiei era de 143 de milioane, dar ea este estimată să scadă continuu, până la 116–133 de milioane în anul 2025 și 115–133 de milioane în anul 2030 (Comisia ONU pentru demografie).
De-a lungul istoriei ei, uniunea statelor americane a înregistrat și o imigrație internă, atunci când mari mase de oameni și-au schimbat domiciliul, de obicei din motive economice. Războiul civil american, încheiat în anul 1865, a fost urmat de o deplasare spre nord a unui mare număr de sclavi eliberați. Creșterea industrială a statelor din nord a fost un magnet pentru populația rurală de toate rasele, cu rapida sporire a populației în orașele New York City, Detroit, Chicago, Pittsburg, Philadelphia și Boston. În secolul XIX, plecarea în vest a multor americani, mai ales tineri, în căutarea șanselor de prosperitate, a dus la popularea teritoriilor din Indiana, Oklahoma, Kansas, Missouri, Texas, Colorado și Minnesota.
După al Doilea Război Mondial, direcția mișcării locuitorilor americani a fost către California, stat care a câștigat supremația în rândul celorlalte state americane și a răpit de la statele din nord-est titlul de stat cu performanțe superlative. Între anii 1930 și 1940, apare exodul de părăsire a centurii prafului (dust belt), când seceta, depresiunea economică și criza locurilor de muncă a împins locuitorii din sud către vest.         
La sfârșitul decadei a șaptea a secolului XX, mulți s-au mutat în sud, odată cu dezvoltarea economică rapidă a statelor Georgia, Florida, Louisiana și a Texasului de sud.
Tot din anii ’60, a început și apoi s-a amplificat o altă variantă a imigrației interne, cea care a dus la părăsirea marilor orașe de către populația afluentă, care s-a îndreptat spre suburbiile orașelor, răsărite peste noapte. Aici și-au dezvoltat propriile facilități și instituții: centre comerciale, administrație, școli, secții de poliție, centre medicale etc.
În anul 1940, populația Statelor Unite era covârșitor albă, aceasta înregistrând 85% din numărul total al locuitorilor. Structura demografică s-a modificat continuu, recensământul din anul 2012 arătând că 72% erau albi europeni, 16,4% hispanici, 12,6% afro-americani, 4,8% asiatici și 0,9% americani nativi. Dar viitorul nu va mai aparține majorității albe, așa cum începe să se vadă cu același an 2012, când 50,4% din nou-născuți au fost copii ai minorităților.
Numărul și etnicitatea locuitorilor SUA s-a schimbat și se află într-o continuă schimbare. S-au schimbat și profesiunile, felul de viață, structura habitatelor, felul de a vorbi, concepțiile, scopurile. Una dintre cele mai pregnante schimbări ale prezentului este interetnicitatea, care face ca vechea clasificare a originii rasiale să nu mai fie ușor de aplicat. Cum se vor numi copiii unui cuplu în care unul din părinți este, de exemplu, mulatru, iar celălalt provine dintr-un tată evreu și o mamă japoneză? Alb-negru-nipono-semit american?
Raportul Centrului de cercetări Pew, publicat în 2010, care a analizat datele demografice ale anului 2008, a arătat că proporția căsătoriilor de rase mixte (alb-negru, alb-asiatic, negru-asiatic, alb-american nativ și toate variantele posibile) sau interetnice (american-hispanic, evreu-indian etc.) au ajuns la 14,6% din totalul căsătoriilor din Statele Unite, mai mult de dublu față de anul 1980 (6,7%). Albii dau un procent de căsătorii de rase mixte sau interetnice de 9%, în timp ce procentele cresc la negri (16%), hispanici (26%) sau asiatici (31%). Frecvența acestor căsătorii „netradiționale“ are și variații regionale, ele atingând 22% în vestul țării și numai 11–13% în nord-est, midwest și sud. În prezent, acceptarea căsătoriilor mixte etnic și rasial atinge 60%, 35% din adulții albi având în familie cel puțin un caz, iar una din șapte noi căsătorii este de acest tip.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.