Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

La doar un pas distanţă...

Viața Medicală
Dr. Alina DELLECASE miercuri, 4 aprilie 2012

Pe străzile înguste din centrul Capitalei, de secole încoace, e aglomeraţie. În locul magazinelor în care cândva găseai de toate, acum sunt cafenelele cochete care vând scump, la o ceaşcă şi un corn, „magia“ trecutului. Restaurantele luxoase sunt astăzi dublate de case dărăpănate, ţinute în viaţă de săracii huliţi de toată lumea. Niciun set de fotografii – fie ele şi foarte bune – nu poate reda amestecul de contradicţii din Centrul Vechi. În acest număr, la rubrica Albumul cu clipe, dna dr. Alina Dellecase încearcă să prindă farmecul de ieri şi de azi al Bucureştiului istoric.

 

   …de tumultul vieţii cotidiene, prezentul îşi dă întâlnire cu trecutul, purtându-ne într-o altă lume. Un pas la dreapta sau unul la stânga, din cele două magistrale bucureştene ce delimitează zona, şi ne trezim brusc într-un labirint de străduţe, vegheate de clădiri venerabile, în care viaţa îşi are propriul ritm şi un parfum aparte. Peste marea scenă a Centrului Vechi, cortina nu cade niciodată, pentru că spectacolul se joacă nonstop, de la primele ore ale dimineţii până târziu în noapte. Deşi în unele locuri decorul este neschimbat de zeci sau poate chiar sute de ani, iar în altele doar puţin împrospătat, actorii sunt cei care dau viaţă originalului şi variatului spectacol. O scurtă plimbare prin zona recent renovată te încântă cu mici şi cochete localuri, întocmai ca în marile oraşe cu tradiţii străvechi. Aici ai şansa să-i întâlneşti pe actorii-trecători, o lume boemă şi pestriţă, aflată în căutarea unei clipe efemere de relaxare sau, de ce nu, de visare. La doar o azvârlitură de băţ, pe o străduţă învecinată, decorul se schimbă brusc, clădirile neînfrumuseţate încă îşi etalează cu mândrie vârsta, ca nişte bătrâne doamne, ţintuindu-i între zidurile lor pe actorii-permanenţi, pentru care acest loc înseamnă acasă. Din jocul şi întrepătrunderea continue, fotografului-spectator, plecat la vânătoare de imagini, ca într-un safari autohton, i se oferă şansa unor tablouri inedite şi autentice de viaţă. Este practic un fel de mic paradis al pasionaţilor de fotografie, pe care îi găseşti bântuind în lung şi-n lat zona, aproape fără întrerupere, în neobosita lor căutare a imaginii perfecte, care să-i reprezinte.
   Uite! Acolo, de exemplu, în colţul din dreapta, se apropie un biciclist grăbit. El îi va oferi o clipă de divertisment micuţului obişnuit să contemple necontenitul spectacol al străzii, din fotoliul aşezat în faţa casei, ca într-o adevărată sală de teatru, visând probabil la clipa când, din simplu spectator, va deveni la rându-i actor, iar scena pe care va evolua va fi cu siguranţă alta, departe, cât mai departe de aici.
   O… dar ce-mi văd ochii un pic mai încolo, o prezenţă pe care memoria clipei nu trebuie să o rateze în niciun caz. Madame la Sacoche – pornită la vânătoare de chilipiruri, deşi meteorică, apariţia sa insolită şi viu colorată nu poate trece neobservată, ea merita imortalizată de asemenea. Ţac… şi-i gata, uite-o aici, dând un strop de culoare şi amuzament chiar şi articolului meu.
   La doar un pas distanţă ca spaţiu, dar la câteva secole ca nivel de civilizaţie, pe o străduţă lăturalnică, iată-l şi pe… Domnul Sacoşă, plecat, de asemenea, la târguieli, însă cum fiecăruia după buget, nu-i aşa, el nu-şi permite decât pubela din colţ, devenită un fel de supermarket local pentru aprovizionarea oropsiţilor sorţii.
   În fine, iată-ne şi în buricul… Centrului Istoric, marcat – cum altfel – printr-o relicvă arheologică. Aflat chiar în principala intersecţie a Lipscanilor, el reprezintă un punct de maxim interes pentru mai toţi vizitatorii, care aruncă priviri curioase în dreptunghiul de sticlă şi oţel. În funcţie de momentul zilei, ei întrevăd aici fie o umbră a trecutului, fie propria umbră reflectată ca într-o oglindă. În schimb, omniprezenţii fotografi, veşnic în standby, văd o multitudine de cadre reuşite, bună parte comice chiar.
   În cele din urmă, îl întâlnim şi pe comediantul-ghicitor, dornic să ne prezică viitorul după nişte legi doar de ai săi fideli însoţitori ştiute, dar bine păstrate în minusculele şi celebrele bilete de papagal. Tot el ne aminteşte că a fost odată ca niciodată, când România era invitată la masa mai marilor Europei în calitate de egal şi nu de vasal, lucru consfinţit de faptul că în acea perioadă Bucureştiul era recunoscut ca fratele cel mic al Oraşului-Lumină şi în niciun caz ca ruda sa săracă.
   Periplul prin Centrul Vechi ar fi incomplet fără un scurt popas la Fotocabinetul maestrului Eugen Ciocan. Cu intrarea dintr-o mică străduţă ce se desprinde din străvechiul Lipscani, odată ce i-ai trecut pragul, laşi prezentul la uşă, pentru o ultimă incursiune în trecut. Chiar de la intrare, din portretele ce decorează pereţii, îţi zâmbesc personaje şi personalităţi de azi, înveşmântate în costume de ieri, anunţându-te discret că aici te vei întâlni cu altceva. Odată ce ai intrat în studio, încăperi ce doar ţi le imaginai, citind romane clasice, îţi bucură privirea. După cum aţi intuit, probabil, este vorba despre un studio foto, unul altfel, unic şi plin de inedit în peisajul bucureştean, vizitat de numeroşi curioşi, dornici să afle cum ar fi arătat, dacă ar fi trăit în vremuri demult apuse. Pentru noi, medicii pasionaţi de foto­grafie, ce alcătuim grupul Arfomed, acest loc reprezintă însă şi altceva. Este locul în care ne întâlnim din când în când pentru a viziona, discuta şi a ne amuza uneori pe marginea fotografiilor pe care reuşim să le adunăm de la o întrunire la alta. Totul, sub ochiul critic dar binevoitor al gazdei, mentorului nostru de fotografie, dl Eugen Ciocan, căruia îi suntem profund îndatoraţi.
   Ei, dar cum orice început are şi un sfârşit, iată-ne ajunşi, în cele din urmă, şi în punctul terminus al călătoriei noastră – Gara Lipscani, locul de unde vom lua trenul imaginar înapoi în… prezent.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.