Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

La polul opus

Viața Medicală
Prof. dr. Mircea Ioan POPA joi, 22 ianuarie 2015
   Învăţământul medical stă la baza întregului sistem de sănătate. În România şi oriunde, medicina curativă şi sănătatea publică trebuie să colaboreze permanent, iar pentru aceasta trebuie să beneficieze de cadre medicale foarte bine pregătite. Colegii noştri trebuie să „aibă în sânge“ (şi să aplice în viaţa de zi cu zi) noţiunea de muncă în echipă. Munca în echipă trebuie învăţată în şcoala primară, în liceu şi în timpul facultăţii.
   Am activat în sistemul medical la diferite niveluri, inclusiv „la vârf“ (administrativ), aşadar am acumulat relativ multă experienţă. Deşi problema subfinanţării cronice a sistemului de sănătate este reală (de peste 25 de ani), nu abordez problematica din această perspectivă. Experienţa acumulată îmi permite să am opinia fermă că, în ciuda lipsei de finanţare, modul în care toţi cei care fac parte din acest sistem (la toate nivelurile) se comportă cu pacienţii sau cu ceilalţi colegi poate să facă diferenţa.
   Săptămâna trecută, în deschiderea acestei rubrici, citam din cele spuse de un viitor medic privind modul de apreciat în care un medic asistent universitar se ocupă de viitorii săi colegi. De această dată însă, citatul se situează la polul opus: „Am ştiut mereu că unii oameni sunt făcuţi pentru a fi dascăli, iar unii nu au această înclinaţie, însă se vede când cineva îşi dă silinţa şi îşi doreşte să îi înveţe pe ceilalţi. La stagiul de…, de la spitalul…, mi s-a demonstrat că există doctori care sunt asistenţi universitari nu pentru că îşi doresc să predea, ci pentru orice alt motiv în afară de acesta“.
   Problema – pe care o subliniez de oricâte ori apare în discuţie – este că aşa cum ne creştem colegii, aşa îi şi vom avea peste ani. Studenţii la medicină ajung în facultate ca nişte copii (puţini sunt cei care vor recunoaşte aceasta din toată inima) pe care avem datoria să îi ajutăm să crească şi să se dezvolte, medical şi uman. Ei nu trebuie să vadă în noi modele, dar trebuie să poată avea repere şi puncte de referinţă (bune, mai puţin bune, rele) în dezvoltarea discernământului propriu şi în decizia de a alege una dintre căi.
   În istorioara de mai sus, stagiul clinic din sfera medicinii interne a urmat unuia de chirurgie, în care asistentul de grupă a fost foarte dedicat, nu întârzia niciodată, oferea explicaţii chiar şi atunci când studenţii se fereau să spună ce nu au înţeles, îi punea pe studenţi să facă prezentări în faţa celorlalţi colegi, îi antrena pe viitorii colegi în discuţii şi lămurirea unor subiecte („Ne făcea să gândim“), îi invita să participe la gărzi şi nu îi neglija. Este uşor de înţeles că atunci când după un astfel de stagiu urmează unul foarte diferit, studenţii pot analiza şi pot spune „Am avut surpriza de a întâlni exact opusul“: „Asistentul întârzia mai mult de o oră în fiecare zi şi, în general, stătea cu noi, pe zi, maximum jumătate de oră“.
   Studenţii care învaţă şi sunt interesaţi au realizat că, uneori, au colegi care nu învaţă şi îşi doresc ca stagiul să se încheie cât mai repede, sunt dezinteresaţi, iar prin acest tip de atitudine descurajează cadrele didactice universitare în bunul mers al activităţii. Însă aceasta nu se întâmpla în cazul grupei din exemplul de mai sus. Majoritatea colegilor veneau de dimineaţă, iar după partea practică rămâneau la curs. Aceşti studenţi nu lipseau, dar stăteau pe hol şi aşteptau să li se arate ce este de făcut şi să fie direcţionaţi în dezvoltarea unor deprinderi practice de specialitate. Şi-au adus aminte şi de faptul că, încă de la primul curs, li s-a spus că, dacă nu învaţă cât mai multe lucruri noi în fiecare zi de stagiu, ziua respectivă este ratată. În ciuda acestui mesaj, au văzut foarte puţini pacienţi pentru un stagiu de câteva săptămâni, comentând astfel: „Chiar şi dacă stagiul ar fi durat doar o săptămână, tot ar fi fost puţini“. În afară de timpul care a trecut fără ca ei să simtă un beneficiu practic, studenţii au fost nemulţumiţi de atitudinea celui care ar fi trebuit să se comporte ca un mentor. Nu au primit răspunsuri la întrebări sau răspunsul era „Aici eu vorbesc şi voi ascultaţi, nu vorbiţi voi!“, nu erau angrenaţi în discuţii sau primeau corecturi pe un ton prea ferm şi descurajator.
   În cazul în care este adevărat (mă refer, la această rubrică, doar la situaţii relatate de studenţi pe care am reuşit să îi văd „la lucru“), există un aspect care m-a necăjit şi mai tare: în faţa viitorilor medici se făceau afirmaţii denigratoare cu privire la colegi din alte spitale şi la faptul că nu ar fi avut ce să înveţe de la aceştia.
   Studenţii au avut un mic grad de mulţumire la finalul stagiului, când profesorul titular al cursului respectiv le-a transmis şi i-a rugat să completeze fiecare câte un formular de feedback referitor la calitatea activităţii de învăţământ din stagiul respectiv. În acel moment au putut să îşi exprime părerea asupra celor petrecute la lucrările practice. Ei au speranţa că acele mesaje vor fi citite şi vor fi luate în considerare „pentru binele generaţiilor ce vor urma, pentru că vom ajunge doctori şi trebuie să fim cât mai bine pregătiţi, iar medicina nu se învaţă singur acasă, fără îndrumare“.
   Nu cred că dorinţa mea de a lucra într-un sistem „de colegi“ este o dorinţă utopică. Cum nu cred că acesta este un ideal, ci normalul spre care trebuie să tindem cu toţii.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.