Probabil că vor mai trece mulți ani
până să apară un eventual al doilea premiant IgNobel care să
rostească și un discurs de mulțumire la Stockholm. Primul și
(deocamdată) singurul Nobel acordat unui laureat IgNobel a fost
primit de Andre Geim, pentru descoperirea grafenului, în 2010. Cu un
deceniu înainte însă, fizicianul de origine rusă făcea valuri cu
o altă descoperire a sa, observând că apa plasată într-un câmp
magnetic puternic levitează ca urmare a diamagnetismului. Așa a și
devenit faimos, de altfel, cu o broască levitând diamagnetic.
„Știința poate să fie și amuzantă“ este credoul lui Andre
Geim, savantul pus pe șotii, care a semnat una din lucrările sale
științifice alături de H. A. M. S. Ter Tisha, nimeni altcineva
decât hamsterul său.
Că știința poate fi amuzantă ne-o
dovedește în fiecare an ceremonia de decernare a premiilor IgNobel,
care alege acele cercetări „care fac oamenii să râdă, după
care îi fac să se gândească“. Grupul de la Harvard nu râde de,
ci cu oamenii de știință cu simț al umorului. Cu toate acestea,
anul acesta a existat o excepție notabilă: premiul pentru chimie a
fost adjudecat de Volkswagen, pentru rezolvarea problemei emisiilor
poluante excesive ale automobilelor, prin producerea automatică,
electromecanică, de mai puține emisii poluante atunci când
mașinile sunt testate. Deloc întâmplător, premiul acesta a rămas
nerevendicat. Poate că cele zece trilioane de dolari oferite ca
premiu nu au fost suficient de atractive pentru compania auto, dat
fiind că era vorba de dolari zimbabwieni și nu americani.
Marc Abrahams, maestrul de ceremonii, prezintă ceasul cu 61 de secunde pe care l-au primit toți câștigătorii IgNobel de anul acesta
Lista
câștigătorilor serii de 22 septembrie 2016 a fost deschisă de
premiul pentru reproducere, adjudecat de Ahmed Shafik, un urolog
egiptean decedat deja, în 2007, dar ale cărui lucrări de la
începutul anilor ʼ90 nu au trecut neobservate de juriu, chiar și
cu mare întârziere. Premiul a fost acordat pentru studierea
efectelor purtării de pantaloni din poliester, bumbac sau lână
asupra vieții sexuale a șobolanilor, dar și pentru desfășurarea
unor teste similare la bărbați. Lucrările au fost publicate înEuropean
Urology (1993)
și Contraception
(1992).
Premiul pentru
medicină a fost adjudecat de un grup din Lübeck (Germania), care a
publicat în PLoS
One,
în 2013, un studiu cât se poate de insolit. Neurologii germani au
descoperit că o mâncărime de pe o parte a corpului trece dacă te
uiți în oglindă și te scarpini de partea cealaltă a corpului.
Premiul pentru psihologie e chiar mai greu de crezut: cercetătorii
au întrebat o mie de mincinoși cât de des mint și apoi au decis
dacă să creadă sau nu răspunsurile respective. Studiul a apărut
în Acta
Psychologica în
2015.
Premiul pentru biologie a fost unul
dintre cele mai bizare de anul acesta. El a fost împărțit de
Charles Foster, care a trăit în sălbăticie, pe rând, ca viezure,
vidră, căprioară, vulpe și pasăre, și de Thomas Thwaites, care
și-a creat un set de extensii protetice ale membrelor cu ajutorul
cărora s-a putut deplasa ca o capră și cu care, de altfel, a
petrecut mai mult timp în compania caprelor. Ambii premianți și-au
descris experiențele în volume publicate anul acesta.
Premiul pentru economie a mers către
două țări din Commowealth, Noua Zeelandă și Marea Britanie,
pentru un studiu din 2014 care evalua, din perspectiva vânzărilor
și a marketingului, felul în care este percepută personalitatea
pietrelor. Un studiu publicat în 2010 în Proceedings of the Royal
Society B a reușit să le aducă autorilor premiul IgNobel pentru
fizică, pentru că au descoperit de ce caii cu păr alb sunt cei mai
feriți de muște. Aceiași autori se făcuseră remarcați, cu trei
ani înainte, printr-un alt studiu, care observase că libelulele
dintr-un cimitir sunt atrase de pietrele de mormânt negre.
Sir Richard J. Roberts, premiant Nobel în 1993 pentru medicină, a susținut o conferință de 24 de secunde despre genele orare. Rezumată în șapte cuvinte: genele orare sunt responsabile pentru jet-lag
Un grup nord-american s-a ales cu
premiul pentru pace, după ce a publicat, în urmă cu un an, un
studiu academic intitulat: „Despre primirea și detectarea
rahatului pseudoprofund“. Un mare favorit la premiu. Poate la fel
ca în cazul premiului pentru literatură, atribuit suedezului
Fredrik Sjöberg pentru trilogia autobiografică în care scrie
despre plăcerea de a colecționa muște care sunt moarte și muște
care nu sunt încă moarte. În fine, premiul pentru percepție a
fost revendicat de un duo japonez, pentru studiul din 2006 în care
investiga dacă lucrurile arată altfel atunci când te apleci și le
privești printre picioare.
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
