Studenţii sunt antrenaţi să devină doctori într-un sistem în care medicina este neglijată, subfinanţată şi fără vreo perspectivă imediată de schimbare. Întâmplările din ultimele săptămâni au arătat însă puterea imensă pe care doctorii o pot avea, indiferent de contextul economic sau regimul politic. Dra Sorina Vasile analizează, la rubrica Student la medicină, cum sunt pregătiţi viitorii medici pentru a cunoaşte şi a face faţă unei asemenea responsabilităţi.

 "> Medicina în oglinda unui student - Viața Medicală

Medicina în oglinda unui student

de Dr. Sorina VASILE - iul. 4 2012
Medicina în oglinda unui student

Studenţii sunt antrenaţi să devină doctori într-un sistem în care medicina este neglijată, subfinanţată şi fără vreo perspectivă imediată de schimbare. Întâmplările din ultimele săptămâni au arătat însă puterea imensă pe care doctorii o pot avea, indiferent de contextul economic sau regimul politic. Dra Sorina Vasile analizează, la rubrica Student la medicină, cum sunt pregătiţi viitorii medici pentru a cunoaşte şi a face faţă unei asemenea responsabilităţi.

 

Cum sunt antrenată să devin o (altă) piesă mecanică din sistemul medical românesc.

   Cel mai mare dar pe care ţi-l poate face viaţa e să te naşti într-o societate aflată în schimbare, unde regulile nu sunt niciodată clare. Îţi sălbăticeşte mintea, te pregăteşte să inventezi mereu chestii noi şi să întorci căile societăţii pe toate feţele posibile. Cred că unii ar numi asta obrăznicie. Şi au dreptate. Galilei, Newton, Sartre sau Dali au fost cei mai neruşinaţi şi nebuni dintre noi.
   În liceu, profesorii ne vorbeau mereu despre asta printre discuţiile uşor naive despre filosofie, iubire, economie şi literatură. La sfârşitul clasei a XII-a, în 2007, credeam că o să descifrez lumea şi o s-o joc în bine.
   M-am înscris la facultate sigură că voi învăţa cum să culeg şi să întorc misterele cele mai mari (pe atunci, nu puteam separa omul de relaţiile din jurul lui) şi credeam sincer că medicina stă la baza societăţii.

Din îmblânzire

   Cinci ani de facultate mi-au curăţat mintea de naivităţile astea. M-au îmblânzit. Sunt o studentă bună, învăţ – aşa cum mi se cere – algoritmii de diagnostic şi dozele de medicamente. Acum pot să stau chiar şi şase ore nemişcată pe scaun şi să memorez. Nu mă mai gândesc cum să schimb lumea. De fapt, nu mai am aşa mult timp să mă gândesc la orice fel de prostii de genul ăsta.
   Şi, slavă Domnului, majoritatea colegilor sunt la fel ca mine. Altfel nu ştiu cum aş fi rezistat fără să înnebunesc.
   Ştiu bine că un medic trebuie să facă întocmai ce i se spune. Nu-i poţi permite să piardă vremea contorsionându-şi mintea la căile societăţii, la bine sau rău, la frumos sau urât.
   Suntem un fel de soldaţi care luptă pentru viaţa altora şi trebuie să facem întocmai cum spune profesorul. Ce s-ar alege de lumea asta dacă toţi ar descoase lucrurile după capul lor sau s-ar apuca să citească de pe cine ştie unde?

Se naşte

   Ce s-a întâmplat săptămâna trecută mi-a zdruncinat puţin toată liniştea asta şi m-a băgat la frământări mai violente ca oricând. Unde e Medicina, cu toată autonomia ei, în societatea românească?
   Mă sperie puterea imensă pe care o are, că poate schimba şi salva vieţi fără ca măcar să facă masaj cardiac sau injecţii. Asta cu tot cu subfinanţarea ei cronică şi neîncrederea opiniei publice în medici. România e printre ultimele ţări din Europa în ceea ce priveşte fondurile pentru sănătate. Medicii sunt plătiţi prost, pacienţii sunt veşnic nemulţumiţi, iar unele spitale par desprinse din filmele de groază. Corupţia împinge rădăcinile adânc.
   Mă sperie că devin doctor.

Răul

   Studenţii din România sunt antrenaţi să devină medici într-un sistem care nu are vreo perspectivă de schimbare. Chiar şi informaţiile medicale pe care le luăm de la cursuri nu au nevoie, în mare parte, de demonstraţii – sunt certi­tudini, la fel ca informaţiile de la televizor sau din ziare.
   Lecţiile despre etică sunt prea puţin importante (eventuale cursuri de economie, filosofie sau politică nu au nicio şansă), iar dacă sunt aduse totuşi în discuţie, profesorii se feresc ca de rabie să vorbească de ele în contextul sistemului sanitar din România de azi. Bănuiesc că, pentru ei, e ca şi cum ai vorbi de mama care are cancer şi stă să moară.
   Singurul lucru pe care îl învăţăm bine este să memorăm şi să ignorăm societatea, pentru că „oricum nu are nicio legătură cu medicina“. Şi e adevărat, trebuie să te separi de ordinea socială ca să-ţi tratezi bolnavul dincolo de orice convenţie care l-ar putea nedreptăţi. Iar ăsta e cel mai nobil lucru pe care îl poţi face, chiar dacă nimeni nu îţi explică aşa la facultate.
   Dar mai întâi trebuie să o cunoşti, iar la nevoie să fie capabil să vezi răul din ea şi să găseşti ceva nou, pentru că moartea vine în cele mai multe feluri şi, de cele mai multe ori, nu te îngroapă imediat. Iar cel mai mare dar pe care ţi-l poate da viaţa e să te naşti într-o societate aflată în tranziţie.
 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe