Un miliard de oameni au urmărit meciul de
deschidere a Cupei Mondiale FIFA din Săo Paulo, Brazilia. Fără îndoială, alte
sute de milioane li se vor alătura pe parcursul desfăşurării competiţiei.
Pentru cei şase parteneri principali ai FIFA şi cei opt sponsori oficiali ai
evenimentului, numerosul public este o mină de aur. Aceştia plătesc zeci de
milioane de dolari în speranţa că mărcile lor se vor „molipsi“ măcar de o fărâmă
din magia „minunatului joc“ – şi sunt şanse mari să aibă dreptate. Pentru
spectatori, însă, situaţia nu pare a fi la fel de profitabilă.
Pregătirea evenimentului a fost problematică
pentru cel puţin unul dintre partenerii FIFA, Budweiser, acuzat de forţarea
guvernului brazilian să anuleze o lege naţională care interzicea vânzarea de
alcool în incinta stadioanelor de fotbal. În ciuda largii opoziţii faţă de
abrogarea legii, FIFA a fost fermă: „Băuturile alcoolice fac parte din Cupa
Mondială FIFA, prin urmare, nu renunţăm la ele“.
Sponsorizarea de către companii precum
Budweiser, McDonald’s, Coca-Cola şi gigantul în sectorul alimentelor
semipreparate Moy Park aduce milioane de dolari jocului. Dar care este mesajul
pe care îl transmite publicului larg? Promovarea alcoolului, a băuturilor
îndulcite şi a alimentelor de tip fast-food înseamnă profituri uriaşe pentru
corporaţii. Dar mai înseamnă şi înrăutăţirea stării de sănătate a oamenilor şi
împovărarea financiară a sistemelor de sănătate naţionale.
În loc să se concentreze exclusiv asupra
potenţialului băuturilor alcoolice de a conduce la acte de violenţă în incinta
stadioanelor, mass-media ar trebui să scoată în evidenţă şi răul pe care
alcoolul şi alimentele procesate îl provoacă zilnic populaţiei lumii. Consumul
acestor produse continuă să crească – nu în ultimul rând, din cauza campaniilor
publicitare în valoare de miliarde de dolari, desfăşurate la nivel mondial. În
ultimii zece ani, vânzările globale de băuturi nealcoolice s-au dublat,
consumul de alcool per capita a
crescut, iar folosirea tutunului a atins cote mai înalte. Chiar mai rău, cea
mai mare parte a acestor creşteri are loc în ţările cu venituri mici şi
medii, deci cel mai slab pregătite să
facă faţă crizei de sănătate care nu va întârzia să se producă.
Unul dintre factorii din spatele acestor
ameninţări la adresa sănătăţii publice este clasificarea. În mod tradiţional,
specialiştii în sănătate au separat bolile în două categorii: boli comunicabile
– în general cele provocate de infecţii, şi boli necomunicabile (BNC) – adică,
restul.
Dintre BNC, patru afecţiuni contribuie cel
mai mult la decesul prematur şi la povara dizabilităţii: boala cardiovasculară,
afecţiunile pulmonare cronice, cancerul şi diabetul. În 2010, aceste patru afecţiuni
au fost responsabile de 47% din totalul deceselor, incluzând nouă milioane de
morţi în rândul persoanelor sub 60 de ani.
Principalii factori de risc pentru
dezvoltarea acestor afecţiuni – fumatul de tutun, consumul excesiv de alcool,
supraponderalitatea şi activitatea fizică insuficientă – reflectă
comportamente nesănătoase adânc înrădăcinate. Dat fiind că acestea sunt exact
tipurile de comportament încurajate de companiile precum sponsorii Cupei
Mondiale, o mai bună clasificare a bolilor ar fi pestilentia lucro causa (PLC) sau „bolile alimentate de profit“.
Consumul excesiv de alcool, fumatul excesiv şi
apelarea la alimente procesate bogate în carbohidraţi sunt adesea prezentate ca
„alegeri“ ale stilului de viaţă. Însă factorii determinanţi ai acestor alegeri
sunt adesea în afara controlului imediat al oamenilor. Puternicele asocieri
dintre PLC şi, de exemplu, sărăcia sau sexul unei persoane sugerează că există
nişte forţe sociale mai puternice care exercită o presiune considerabilă asupra
comportamentelor individuale ce influenţează sănătatea.
Combaterea PLC impune o nouă abordare a sănătăţii
şi a organizaţiilor însărcinate cu protejarea acesteia. Sistemul actual nu
permite Naţiunilor Unite sau altor agenţii de natură tehnică preocupate de
managementul sănătăţii să îi înfrunte direct pe factorii determinanţi ai sănătăţii
precare. Marile corporaţii au resurse, putere de lobby, bugete pentru
publicitate, reţele şi lanţuri de aprovizionare la care Naţiunile Unite pot
doar visa. Şi, în timp ce Organizaţia Mondială a Sănătăţii drămuieşte două
miliarde de dolari pe an, industria tutunului se lăfăie în profituri anuale de
35 de miliarde.
Care sunt măsurile care pot fi luate pentru
ca lupta să se poarte de la egal la egal? După cum vă va spune orice fotbalist
experimentat, succesul depinde de munca de echipă. În primul rând, consumatorii
trebuie să fie mai bine informaţi asupra impactului pe termen lung al
produselor sponsorilor. În fond, cea mai eficientă modalitate de a constrânge
companiile să se schimbe este să se stopeze achiziţionarea produselor pe care
acestea le comercializează. Atunci când oamenii îşi fac auzite vocile – de
exemplu, pentru a interzice publicitatea vizând substituenţii de lapte matern
sau pentru a solicita accesul la medicamente salvatoare de vieţi – marile
corporaţii ascultă adesea.
Apoi, decidenţii trebuie să fie realişti. Deşi
optimismul privind progresele tehnologice care vor contribui la controlarea
costurilor tratamentelor are cu siguranţă locul său, la fel de adevărat este că
tratarea unui procent în continuă creştere din populaţia lumii nu este fezabilă.
Forumul Economic Mondial estimează că cele patru PLC principale au costat
economia mondială 3,75 trilioane de dolari în 2010, mai mult de jumătate din
această sumă fiind alocată îngrijirilor medicale. În acest context, strategiile
profilactice sunt cruciale.
În al treilea rând, rolul companiilor este
critic. Dincolo de a reprezenta un aspect-cheie al responsabilităţii sociale,
reducerea cazurilor de PLC – şi, astfel, asigurarea sănătăţii şi a productivităţii
generaţiilor actuale şi viitoare – este în interesul firmelor. Deciziile
voluntare de a limita conţinutul de zahăr din băuturile nealcoolice şi de a
reduce concentraţia de sare din alimentele procesate sunt un pas potrivit, dar
departe de a fi suficiente.
În sfârşit, fiecare echipă de succes are
nevoie de un antrenor puternic. În lupta împotriva PLC, autorităţile de
reglementare naţionale şi internaţionale trebuie să îşi asume acest rol,
stabilind şi implementând regulile jocului pentru a proteja sănătatea oamenilor
din întreaga lume.
Cupa Mondială are un puternic impact social,
inclusiv asupra sănătăţii globale. FIFA are responsabilitatea de a se asigura că
spectatorii întrecerii nu primesc un mesaj care ar putea să îi îmbolnăvească.
©: Project Syndicate, 2014. www.project-syndicate.org
Traducere din limba
engleză de Sorana Graziella Cornea
 Kent Buse este director de măsuri
şi strategii politice la UNAIDS (Programul Naţiunilor Unite privind HIV/SIDA). Sarah Hawkes este conferenţiar în
domeniul sănătăţii globale şi membru senior al trustului Wellcome în domeniul
Angajamentului Public Internaţional din cadrul Institutului de Sănătate Globală,
University College, Londra.
|
