Newsflash

Misiuni asumate

de Prof. dr. Mircea Ioan POPA - aug. 3 2018
Misiuni asumate
    Mă gândeam să discut puțin despre partea mai puțin plăcută a sesiunii care a trecut. Dar am primit o succesiune de mesaje de la foști studenți care au primit note mai mici în comparație cu notele așteptate. Cu toate acestea, au înțeles că modul de alcătuire a notei finale a fost corect și au scris precum urmează: „Bună seara. Am vrut să vă mulțumesc pentru tot ce ați făcut pentru noi în acest an universitar. Pentru tot ce ne-ați învățat, atât microbiologie, cât și lucruri care ne vor fi utile în viață. De-a lungul acestui an am învățat: cât de importantă este antibiograma, cât de gravă poate fi rezistența la antibiotice, care este importanța vaccinurilor, dar am învățat și să mă trezesc mai ușor dimineața urmând sfatul pe care ni l-ați dat la primul curs din an. Am învățat cu siguranță multe alte lucruri, dar mă gândesc cel puțin la cele menționate, încercând să nu le uit toată viața mea. Vă mulțumesc că ne spuneați la cursuri că noi suntem tineri, că ni se pare că totul ne este la îndemână, însă nu știm când ni se poate întâmpla ceva și astfel ne-am amintit de puterea lui Dumnezeu. Vă încurajez să spuneți aceasta și la cursurile viitoare. Chiar dacă unii studenți râd sau nu cred în ceea ce spuneți, eu cred că sunt și mulți studenți pe care îi întăriți sau îi faceți să se simtă puțin mai bine în lumea asta în care parcă nimeni nu mai crede în Dumnezeu. Vă mulțumesc că ați ajutat pe mulți dintre colegii noștri. Sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că am avut șansa să vă am ca profesor și sper din suflet ca în viitor să mai întâlnesc profesori ca dumneavoastră. Dumnezeu să vă dea putere în conducerea Institutului Cantacuzino! Habar nu avem noi cât o fi de greu. Nu în ultimul rând, prin acest e-mail vreau să le mulțumesc și celorlalți profesori care au venit și au ținut cursuri, în special domnului doctor Muntean și asistentei noastre, doamna Corneli; dânșii au știut să se apropie de noi și ne-au ajutat la rândul lor oricând am avut nevoie. Aveți o echipă foarte bună. Vă mulțumesc!”.
    M-au rugat să revăd tezele, au înțeles ce au greșit și în final nu au încheiat anul cu supărarea că nota a fost mai mică în comparație cu cea dorită. Nu mi s-a întâmplat în niciun an să primesc atât de multe mesaje de la viitori colegi care sperau într-o notă mai mare comparativ cu nota obținută. „Vreau să vă mulțumesc încă o dată pentru efortul pe care l-ați depus. Nu vă lăsați descurajat; vă garantez că studenții vă aud și vă respectă! Eu consider că am învățat foarte multe de la toate cursurile și desigur și din cartea de microbiologie. Mi-au fost de mare ajutor și mi-au răspuns la foarte multe întrebări pe care mi le puneam de-a lungul timpului. Eu nu știam că România a fost țara care a introdus Cantastimul; am rămas surprins, iar acest lucru m-a făcut să am respect și încredere mult mai mare în Institutul nostru. Microbiologia a fost materia mea preferată, chiar dacă nota mea finală nu reflectă asta; eu mi-am dat interesul și am încercat să stochez cât mai multă informație. Mi-a fost foarte greu să mă adaptez în acești doi ani de facultate la stresul și supra-solicitarea pe care trebuie să le acceptăm pentru a ne îndeplini misiunea. Mi-am dat seama cât de important este să înveți în această viață, pentru că nimic nu vine la tavă. În acești doi ani de facultate am reușit să îmi cresc performanța. Această schimbare de la un stil de viață (liceul meu nu a avut nicio legătură cu materiile de examen la admitere și în cei doi ani) la altul o consider ca o încurajare pentru mine și pentru alți studenți care zic «NU POT». Acest «nu pot» nu există! La un moment dat am ținut un mic discurs în fața mai multor studenți din facultate privind «colegialitatea și necesitatea de a avea un mentor». Mulți mi-au zis că ei nu cred în colegialitate și nici în nevoia de a avea pe cineva ca mentor. Acest lucru m-a făcut să îmi schimb părerea despre mulți, m-a afectat și cred că o astfel de mentalitate are o influență negativă în ceea ce privește relația dintre noi, ca viitori medici. Îmi pare rău și pentru ei, îmi pare rău și pentru adevărații colegi; mă întreb până unde se va ajunge... Eu vă consider mentorul meu și vă mulțumesc mult pentru toată informația și pentru toate sfaturile pe care le-ați transmis nouă la curs, prin e-mailuri, prin articole scrise în «Viața medicală». M-ați încurajat! Doresc să vă fac oricând o vizită, doar să nu fiți prea ocupat. Iar dacă sunteți... atunci eu voi reveni la cursurile de anul 2 și la cercul de microbiologie, cu mare plăcere!”
    „Voiam să vă zic că mi-a plăcut foarte mult materia și că ați putut să o predați în așa mod încât să fie foarte interesantă pentru studenți. Acest lucru m-a determinat să mă îndrept spre boli infecțioase și am început deja practica la Spitalul de boli infecțioase «Victor Babeș». Îmi place foarte mult și mă bucur că ați fost profesorul nostru și ne-ați îndrumat. Vă mulțumesc.”
    „Domnule Profesor, mă simt prost și îmi pare tare rău că v-am pricinuit tristețe și senzația de vorbă în deșert. Mie îmi e rușine de lucrarea mea de la microbiologie; ceea ce am scris nu reflectă ceea ce puteam să scriu, ce știam să scriu, cu ce am rămas de la cursuri și lucrări practice. Dar, cu toate acestea, deși pare că am ignorat sfaturile pe care ni le-ați trimis încă de la început de an, să știți că nu le-am ignorat. Și o să le recitesc înainte de fiecare sesiune. Din câte am văzut în jurul meu, schimbările majore în bine se pot face treptat sau brusc, ambele variante având șanse de reușită. În cazul meu au funcționat cele bruște. În cazul învățatului se pare că nu m-am descurcat prea bine; se pare că este necesar să o iau mai ușor, să acord mai mult timp, mai multă atenție, să fiu mai organizată, mai ales în gândire. Inițial au fost examene la care nu am știut cum să învăț, apoi am învățat cum, dar nu reușeam să mă încadrez în timp.
Ulterior, eram «împăcată» cu materia din capul meu, dar nu reușeam să transcriu elocvent pe hârtie – din diverse motive. Mi-am amintit într-o seară, fix înainte să adorm, că am scris că antibiograma este obligatorie în cazul infecțiilor cu E. Coli, deși discutasem boala diareică acută, nu infecțiile de tract urinar. Plănuiam să discut ambele tipuri de infecții, dar nu am știut să mă încadrez în timp și nici cum să nu las emoțiile să mă copleșească. Iar când dvs. vedeți ce e scris pe hârtie, prost și incomplet, sunteți îndreptățit să vă simțiți dezamăgit; și de mine, și de alții. Dar... eu nu cred că niște vorbe binevoitoare și sincere rămân fără rezultat. Poate nu imediat, dar dacă pământul este rodnic, sămânța încolțește și roadele vor apărea. Unele mai repede, altele mai târziu, dar sigur că vor apărea. În lumina «pildei semănătorului», vă rog să continuați să aruncați semințe în continuare, sunt mulți care au mai multă nevoie decât cred, iar alții nici nu realizează că au nevoie. Sunt sigură că în anii viitori ne vom descurca mai bine, vom putea controla mai cu succes ceea ce simțim, vom fi mai stăpâni pe informație, mai încrezători în noi, vom fi mai eficienți în a învăța. A fost un an plin de informații utile și necesare, am avut material pentru a vorbi cu oameni cunoscuți, a-i îndruma și informa legat de vaccinuri, de abuzul de antibiotice, de igiena corespunzătoare, de profilaxie și impactul tuturor acestor lucruri cumulate asupra vieții de zi cu zi, atât a noastră, cât și a celor dragi nouă. Mulțumim pentru sfaturi, pentru articole, pentru mesaje, pentru indulgență, pentru gândurile bune și pentru că nu considerați că nu e cazul să vă «bateți atât de mult capul pentru niște studenți». Vă mulțumim.”
    Eu speranța nu mi-o pierd, ca atare nu îmi permit să mă las dezamăgit. Eu nu mă las dezamăgit de studenți. I-am considerat și îi consider drept viitori colegi și păstrez speranța că în cursul dezvoltării lor vor înțelege din ce în ce mai bine misiunea pe care și-au asumat-o.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe