Pe vremea când își efectua stagiul de intern la Spitalul Colțea,
în clinica profesorului Gheorghe Stoicescu, medicul Victor Gomoiu a avut parte și
de multe surprize, cărora, în general, le-a făcut față cu succes: „Pe la începutul
lui mai, acest an 1908, profesorul Stoicescu m-a chemat în cancelaria sa la spital,
spunându-mi că mă roagă să îi fac un mare serviciu, și anume: să mă duc în comuna
Vișina ca să îngrijesc un bun prieten al său, domnul Bălescu, care a suferit un
accident, adăugând că va plăti bine – un pol pe zi – și încheind că «să nu-l părăsesc
până nu va fi complet vindecat». De serviciul meu spitalicesc eram scutit de însuși
porunca șefului. Porunca șefului m-a împins, iar polul pacientului m-a atras. Am
descins la gara indicată, iar de acolo trăsura «boierului» m-a dus la «curte». […]
Procesul de restabilire evoluând foarte repede, boierul a început să primească vizita
oamenilor din sat. Într-o duminică după-amiaza, pe când citeam în grădină, a venit
un om care mi-a spus că «mă cheamă boierul». Când am intrat în cameră – era plină
de săteni – «boierul» și-a dezvelit voluminosul pântec și mi-a poruncit «doctore,
scarpină-mă». A voit să arate asistenței căreia îi poruncea de obicei că are la
dispoziție chiar un «doftor» căruia îi poruncește la fel. Față de atâta necuviință,
m-am oprit în ușă și întorcându-mă spre coridor am strigat pe soția sa:
– Cucoană, vino să-ți scarpini porcul.
Se înțelege lesne mutra boierului și a asistenței. Am ieșit
afară, am căutat pe fiul boierului, căruia i-am cerut trăsura, ca să pot pleca cu
primul tren. Inutilă a fost încercarea boierului de a-și scuza mitocănia. Am renunțat
chiar la suma ce aveam de primit și m-am întors la București.“
Fragment reprodus din volumul România Medicilor, publicat de editura Humanitas. Constantin Bărbulescu,
autorul lucrării, predă la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“
Cluj-Napoca.