E ora prânzului şi sub tavanul ornat în stil baroc al Bibliotecii UMF „Carol Davila“ sunt aşezaţi milităreşte la mese câteva zeci de studenţi care răsfoiesc mecanic cărţi cartonate. În dreapta bibliotecarului, un calculator cu monitor mare contrastează cu imaginea de muzeu a sălii. Scaunul din faţa computerului e gol şi niciun medicinist din bibliotecă nu ştie ce caută aşa tehnologie într-o sală veche cu toate cărţile la raft. Dau din umeri, se uită ceva timp în gol ca şi cum ar încerca să-şi amintească, dar renunţă şi îşi coboară grăbiţi privirea în tratatele groase de Anatomie şi Fiziologie.

   Biblioteca a cumpărat acum doi ani, pentru profesori şi studenţi, acces la baze de date electronice cu mii de articole ştiinţifice. Cei care se află în facultate sau în spitale pot intra online să descarce gratuit articole de pe site-uri ca SpringerLink, Nature, Pubmed – care altfel ar costa o avere. În bibliotecă există doar câteva calculatoare pe care studentul le poate folosi, iar profesorilor li s-a construit o platformă să poată intra de acasă în bazele de date.

   Niciunul din studenţii care învaţă azi în sala de lectură a facultăţii nu a auzit de vreo bază de date. Biblioteca e recunoscută internaţional şi merge des la expoziţii, unde câştigă premii şi se mândreşte cu bazele de date şi cu colecţia de carte veche din secolul XV.

   Dl Gheorghe Buluţă, directorul Bibliotecii, spune că e imposibil să nu ştii de existenţa bazelor de date dacă eşti interesat de carte: „Au fost afişe lipite pe uşa bibliotecii. Dacă nu sunt acolo, înseamnă că studenţii le-au rupt şi au lipit altele în loc. Informaţia se află şi pe site-ul facultăţii. Eu mai mult nu am ce să fac. Nu pot să umblu cu pancarte în curtea facultăţii. Studenţii sunt studenţi ca să se uite şi să întrebe. Întreabă şi ţi se va răspunde, bate şi ţi se va deschide! Asta-i toată filosofia“.

   Directorul Buluţă crede că se putea evita situaţia, dacă exista un curs de iniţiere în informare şi documentare, aşa cum se face în multe din facultăţile de Medicină din Europa. „Am vorbit cu cei din conducerea Universităţii şi am propus acest lucru, dar domnii profesori au spus că ei fac deja lucrul acesta la cursuri. Şi atunci noi ne-am retras. Studentul trebuie să vină singur la bibliotecar şi să-l întrebe ce e nou“. Ioana M. este în anul III: „Dacă o fi fost vreun afiş, nu a fost suficient de vizibil. Eu nu l-am văzut. Sunt dezamăgită că nu ştiu asta. Aş vrea să citesc articole ştiinţifice full-text pe gratis, îţi poţi închipui. Petrec mult timp pe site-uri de educaţie medicală, deci chiar mă interesează“.

   Dl prof. dr. Mircea Ioan Popa, şeful disciplinei Microbiologie la UMF „Carol Davila“, povesteşte că îşi direcţionează studenţii spre aceste baze de date şi i-a rugat să le spună şi altora, dar nu i-a verificat ca la şcoală dacă au făcut-o. Profesorul explică de ce studenţii trec aşa de uşor peste afişe şi anunţuri: „În parte, este vina învăţământului preuniversitar, care nu le dă aripi, ci le taie. Nu vor să fie sfătuiţi. Ştiu asta pentru că din când în când îi rog să-mi spună opiniile fără să semneze şi 80–90% din studenţi consideră ca e mai bine să fie lăsaţi în pace“.

   Ana M. e în anul IV şi a auzit de aceste baze de date abia anul acesta, de la profesorul de Farmacologie clinică: „Dar dacă nimeni dintr-o bibliotecă întreagă nu ştie aşa ceva, devine ciudat. Nu cred că e în totalitate vina Bibliotecii, dar aşa-i viaţa în secolul XXI. Până şi Biblioteca trebuie să aibă campanii puternice de promovare şi persuasiune, dacă are interesul ca studenţii să fie informaţi“.