Newsflash

Mult Brexit pentru nimic

de Adrian GHEORGHE - iun. 14 2016
Mult Brexit pentru nimic
     Nu mai e de glumă. Referendumul privind ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, de la 23 iunie, va decide dacă insula rămâne pe loc sau alunecă în Atlantic. Campania din jurul referendumului se desfășoară deja de la jumătatea lui aprilie, cu cei doi lideri ai conservatorilor în prim-planul obiectivelor, bătând țara în lung și în lat pentru cauze diferite: premierul David Cameron pe de o parte, susține cauza rămânerii în Uniune până la a-și intimida explicit colegii de partid care ar fi de altă părere; fostul primar al Londrei, excentricul Boris Johnson, pe de altă parte, intimidează publicul cu imaginea potopului care se apropie, în stilul colorat care l-a consacrat. Tabăra „Remain“ continuă să conducă în sondaje, însă marja se îngustează vizibil și previzibil. Cu câteva săptămâni înaintea votului, meta-sondajele dau diferențe de 1 până la 5% în favoarea rămânerii în Uniune – comparabil de strânse cu ultimele săptămâni dinaintea referendumului scoțian din septembrie 2014, finalizat cu o diferență de 10,6%, mai lejeră decât ar fi prezis mulți. Ce diferă de data aceasta este ponderea mare a nehotărâților, undeva la 15% din electorat, pe care investițiile masive de campanie din ultimele luni, făcute de susținătorii Brexit-ului, ar putea să îi capaciteze pe ultima sută de metri.
     Votul se anunță a fi decis în mare măsură de atitudinea publicului față de tema imigrației și a controlului granițelor, și așa sensibilă înaintea crizei europene a refugiaților. Totuși, dezbaterea privind meritele rămânerii, respectiv ieșirii din Uniune a antrenat și comunitățile din jurul sănătății în general, al sănătății publice în particular. La nivelul furnizării serviciilor de sănătate, soarta NHS este unul dintre principalii cai de bătaie ai campaniei „Leave“. Aflat într-un picaj mediatic aproape liber pe fondul consecințelor înghețării cheltuielilor pentru sănătate cel puțin până în 2018, printre care ratarea tot mai multor ținte naționale privind calitatea actului medical, creșterea numărului spitalelor cu datorii și noul contract-cadru pentru medicii din spitale (care prevede, în esență, mai multă muncă pe mai puțini bani pentru medicii la început de carieră), iubitul NHS pare că se îndreaptă în orice direcție, numai într-una sustenabilă nu. Dacă nu era de ajuns, discursul din 18 mai al reginei în fața Parlamentului, care trasează formal direcțiile de politică publică din sesiunea parlamentară care tocmai a început, menționează explicit necesitatea introducerii legislației care să îi oblige la plată pe cetățenii altor state care se tratează în NHS. Nu doar că abia ne tragem sufletul și nu știm cum să ne mai descurcăm cu banii ca să menținem standardele (probleme de lumea întâi, să recunoaștem), dar mai vin și alții să ne vampirizeze. În ansamblu, o temă perfectă, așadar, pentru „a lua înapoi controlul asupra NHS“. Cum anume și de la cine să îl luăm înapoi (că doar tot al nostru a fost dintotdeauna) nu e foarte clar, doar e campanie, însă tema rămâne la fel de sensibilă ca în ultimii ani.
     Trecând înspre sănătate publică, dezbaterea se profesionalizează întrucâtva și antrenează mai multe paliere. Cercetarea este unul dintre ele. Marea Britanie este beneficiar net al fondurilor de cercetare-dezvoltare ale Uniunii: contribuie 11% din bugetul de profil și beneficiază de 16%. În plus, este a doua cea mai de succes țară la atragerea acestor fonduri (după Germania) și țara care găzduiește cei mai mulți cercetători finanțați prin European Research Council (jumătate din cercetătorii cu granturi ERC de la instituții britanice sunt cetățeni UE non-britanici). O cincime din personalul universităților de elită este dată de cercetători ai statelor membre și fluxurile continuu crescânde de studenți UE în universitățile britanice reprezintă o treime din studenții internaționali. Acești studenți din statele membre țintesc, în plus, cele mai bune universități. O ieșire nu ar trimite pe nimeni acasă, nici studenți și nici cercetători. Totuși, le-ar da mult mai mult de gândit tuturor dacă să rămână pe termen lung sau dacă să mai vină. Lăsând deoparte pentru moment calculele financiare pe termen scurt ale rectorilor privind impactul ieșirii asupra veniturilor din taxe, educația superioară și cercetarea sunt priorități strategice pentru Regat și motoare importante ale economiei, asta pe lângă material premium pentru marketing global. Universitățile britanice sunt, până la urmă, singurele care le concurează – ca prestigiu, volum și impact – pe cele americane. Vorbind despre impact, există date pentru Regatul Unit care sugerează că cercetarea colaborativă are șanse mai mari să producă impact decât cercetarea pur domestică, ceea ce pune lucrurile într-o perspectivă puțin compatibilă cu rolul asumat de lider în cercetarea mondială. După ce că fondurile domestice pentru cercetare sunt așa cum sunt și taxele de studiu au crescut semnificativ în ultimii ani, încă o alienare a sectorului nu va fi absorbită prea ușor. Aici nimeni nu vrea să ia înapoi nimic, ci doar să dea și mai mult, dacă s-ar putea.
     Activitatea de sănătate publică este și tărâmul cel mai fertil de dispută. Comentatori precum profesorul Martin McKee remarcă faptul că, indiferent de rezultatul referendumului, Marea Britanie ar trebui să mențină implementarea curentă a directivelor europene privind sănătatea publică, precum standardele de poluare și măsurile de control al fumatului. La un vot de rămânere nu s-ar schimba nimic și la un vot de ieșire lucrurile ar rămâne în mare măsură la fel, fie din inerție, fie sub formă de condiționalități pentru accesul la piața comună europeană. Sunt și cei care spun că Marea Britanie are oricum printre cele mai avansate măsuri în unele arii precum controlul fumatului, fiind prima țară din Uniune (alături de Franța și Irlanda) care a introdus ambalajele neutre pentru țigări. Se uită, în schimb, că există domenii unde legiuitorul britanic este în urma celui european, precum protecția mediului. Se mai uită, de asemenea, că aceste progrese în legislația britanică antitabac sunt mai degrabă recente; poziția legiuitorului britanic nu a fost dintotdeauna atât de favorabilă aceleiași teme și reîntoarcerea lobby-ului industriei tutunului este foarte plauzibilă atunci când directiva nu va mai avea nicio putere. Într-un climat economic sub presiune în urma unei eventuale ieșiri, relaxarea reglementărilor ar fi un pas de înțeles pentru stimularea producției și a exporturilor. E adevărat, se vor putea găsi alte piețe de desfacere, însă la detalii situația se complică. De exemplu, bate la ușă directiva europeană privind interzicerea folosirii antibioticelor în procesul creșterii animalelor pentru industria alimentară, un pas cheie din planul european de reducere a rezistenței la antibiotice. Un alt exemplu este etichetarea produselor alimentare pentru evidențierea conținutului în sare, zahăr și grăsimi – Comisia s-a opus sistemului britanic „semafor“, considerat prea simplu. Producătorii britanici vor trebui să se supună acestor reglementări pentru a avea acces la piața comună și, cel mai probabil, o vor face deoarece, din nou, exportul este o prioritate națională pentru industria alimentară britanică.
     Ar fi, așadar, suficient de multe de pierdut pe termen lung pentru sănătatea publică din Regat și de pe continent în urma unei eventuale decizii de ieșire, dar parcă nici chiar așa de multe, cel puțin nu pe termen scurt. Cât o fi Europa de slăbită și sănătatea publică de Cenușăreasă a disciplinelor medicale, să fie cazul de a ieși din Uniune și să fii totuși nevoit să continui, în mare măsură, linia Uniunii în materie de bun-simț și sănătate publică – mai de circumstanțe, mai de rușine, mai de nevoie – asta nu e puțin lucru. Au și cenușăresele momentele lor de glorie. Sunt puține, dar merită.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe