Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Necolegialitatea cu impact în sănătatea publică

   Într-una din sesiunile Congresului internaţional de microbiologie şi boli infecţioase (ECCMID, Copenhaga, 24–28 aprilie 2015), o reprezentantă a Franţei a discutat despre rezistenţa la antibiotice şi distribuţia serotipurilor de pneumococi în infecţiile invazive produse de Streptococcus pneumoniae într-o perioadă de zece ani. Nu mai puţin de 361 de laboratoare au fost implicate, peste 22.000 de tulpini bacteriene studiate, iar rezultatele sunt puse la dispoziţia celor interesaţi, dar, mai mult decât atât, ele permit evaluarea programului în cadrul căruia s-a introdus vaccinarea pneumococică în Franţa. Acesta este un exemplu de colegialitate în sănătatea publică, cu un model pozitiv care vine de la nivel strategic, stabileşte un obiectiv general şi obiective specifice, acţiuni şi activităţi, asigură finanţarea necesară pentru toate activităţile, se obţin rezultate, programul este monitorizat şi toţi cei care doresc să fie informaţi pot să afle că banii nu se risipesc, fondurile se utilizează în scopul clar de a obţine o evoluţie pozitivă pentru sănătatea publică a cetăţenilor ţării respective.
   Acum, să o luăm invers, discutând exem­plul contrar: cineva se gândeşte că „n-ar fi rău să ne apucăm de vaccinat antipneumo­cocic populaţia“, dar... nu există studii care să evalueze situaţia înainte ca programul să fie implementat, nu există date care să de­monstreze clar, indubitabil procentul de infecţii invazive şi alte infecţii (există, oare, portaj pneumococic în România? unde sunt rezultatele privind această situ­a­ţie la nivel naţional?), nu există date de plecare şi nu există nicio posibilitate ca (ulterior) pe parcursul programului şi periodic să se compare rezultatele obţinute şi să se demonstreze că a fost pusă la punct o acţiune de sănătate publică pentru binele cetăţenilor din ţara respectivă. De ce este acesta un exemplu de lipsă de colegialitate? Din multe motive! Colegii care trebuie să implementeze programul de vaccinare (de exemplu, medicii de familie) rămân „descoperiţi“ în faţa întrebărilor „la ce bun?“. Şi mai greu va fi atunci când aceiaşi colegi trebuie să discute, să explice şi să răspundă celor care se împotrivesc vaccinării şi ideii de vaccin. Există oare conce­tăţeni care se împotrivesc? Există! Sunt mulţi? Sunt puţini? Habar nu avem! Este lipsa acestei informaţii legată şi de lipsa de colegialitate? Eu spun: da! De ce? Pentru că e uşor să conduci un sistem fără să îţi pese prea mult de ceilalţi colegi. Este uşor să declari oriunde apare un reporter din mass-media că medicina de familie este importantă, că reprezintă „poarta de intrare în sistem“, că avem ţinta ca majoritatea pacienţilor să nu ajungă în spital, direct sau după ce apar complicaţii, ci să fie văzuţi, trataţi şi monitorizaţi de colegii medici de familie. Mda, este uşor. Dar ce se face pentru ca medicii de familie, colegii noştri, să îşi poată îndeplini activitatea? Cât timp pierd cu proceduri birocratice? Cât timp durează ca din când în când („la noua reformă“) să o ia de la capăt şi să încerce să înveţe şi să aplice noile reguli? Cât timp au la dispoziţie medicii de familie ca să îşi îndeplinească rolul de medic de familie? Să stea de vorbă – pe îndelete – cu cei din familiile pe care le îngrijesc? Cât timp au la dispoziţie să realizeze un consult clinic general? Cât timp au să se deplaseze în teritoriu, să viziteze familiile pe care le îngrijesc, să dea sfaturi de medicină preventivă, să aplice şi să transmită mesajele de educaţie pentru sănătate? Cât timp au la dispoziţie ca să explice... implementarea unei noi vaccinări atâta vreme cât cei care aşteaptă explicaţii au încă multe întrebări privind „trecutul vacci­nărilor“, eşecurile proiectelor/programelor (de ex. în vaccinarea anti-HPV)? Cum se pot ocupa colegii noştri, medici de familie, de concetăţenii care se opun vaccinării dacă nu există timp (pentru discuţie, întrebări, explicaţii, documente clare şi recomandări irefutabile – la toate nivelurile)? Cum? Iar a-i lăsa descoperiţi în faţa tuturor aces­tor provocări, aceasta reprezintă un clar exemplu de lipsă de colegialitate; este ca şi cum i-am „arunca în luptă fără armele esenţiale care pot asigura cel puţin supravieţuirea“). În cazul în care continuăm să ne întrebăm dacă toate cele de mai sus au vreo legătură cu realitatea, hai să ne gândim ce se petrece atunci când se ajunge în „cerc vicios“: lipsă de „arme“ – lipsă de timp – întrebări în „cascadă“ – lămuriri insuficiente – frustrare ş.a.m.d., putând să conducă la probleme esenţiale, cu impact în domeniul sănătăţii publice.
   Trei sute şaizeci şi unu de laboratoare implicate în monitorizarea şi evaluarea unui program. Câte laboratoare mai fac asta în România? Cum sunt sprijiniţi colegii specialişti din Institutul de Cercetare-Dezvoltare pentru Microbiologie şi Imunologie „Cantacuzino“ pentru a-şi îndeplini rolul de centru de referinţă? Care este nivelul de colegialitate faţă de aceşti specialişti, care, pentru a atinge nivelul de performanţă actual, au învăţat şi au lucrat ani şi zeci de ani? Cum se poate aprecia „colegialitatea“ care aşteaptă să vadă cât vor mai rezista fără salarii şi fără siguranţa zilei de mâine-poimâine? Mai întâi, s-a decis ca Institutul să „treacă“ de la un minister la altul. Apoi, s-a luat în discuţie ca Institutul să fie coordonat de o universitate (unul dintre studenţii medicinişti a spus atunci: „Oare cum ar fi ca Direcţia Naţională Anticorupţie să fie coordonată de una dintre facultăţile de drept?“). Senatul universitar, în şedinţa convocată special pentru acest subiect de importanţă naţională, a statuat în unanimitate că institutul trebuie salvat şi a decis prin vot că situaţia Institutului trebuie anali­zată la nivel înalt guvernamental şi la nivelul CSAT. Solicitarea de implicare directă a CSAT apare în toate petiţiile care au fost depuse în atenţia autorităţilor în perioada 9 martie – 22 aprilie 2015.
   Să mai vorbim de numărul de colegi pe care INCDMI „Cantacuzino“ i-a pierdut deja? Aceşti colegi nu rezistă de azi de ieri, salariile nu sunt cele încurajatoare de ani de zile, dar din decembrie lipsa acestora pentru unele luni a acutizat senzaţia de frustrare şi a condus la decizii care reprezintă o pierdere semnificativă.
   Revenind la datele pentru Franţa şi la lipsa datelor legată de lipsa de colegialitate. Oare, dacă în sistemul de sănătate din România lucrează oameni pe care îi considerăm colegi, aceştia nu ar merita să aibă la dispoziţie manuale din care să afle care este situaţia epidemiologică a bolilor infecţioase în România, care sunt cele mai frecvent izolate microorganisme în cele mai frecvente maladii, care sunt antibioticele şi chimioterapicele la care microorganismele rezistă şi la care mai prezintă încă sensibilitate? Ba da! Alternativa nu este cea dorită: a accesa site-urile de specialitate (CDC, ECDC, OMS) este un lucru util, dar, pentru fiecare ţară, în mod colegial, trebuie oferite datele valabile pentru ţara respectivă, la nivel judeţean, regional şi naţional. Disponibilitatea tuturor acestor date reprezintă un exemplu clar de colegialitate.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.