Acasă
Neprevedere socială
Doctorul V. Sion (1904) vedea mortalitatea infantilă ca o
„pierdere consumată din energia națională, ca o gaură prin care se scurge
avuția comună. Un copil, odată născut, trebuie privit ca o întreprindere în
care se închide zi după zi câte o părticică de capital social, destinat a
rămâne imobilizat un lung șir de ani, după trecerea cărora numai începe să
renteze societății dobânda cuvenită. De aceea fiecare copil mort, mai înainte
de a fi fost pus în condițiune de a aduce comunității vreun serviciu,
reprezintă o scădere din avuția generală; iar în special acea mortalitate
infantilă care îi datorită la cauze ce n-ar fi prin chiar natura lor
inevitabile, e cea mai exactă măsură de risipire a vieții și a energiei, de
neprevedere socială“. (…)
Fie că este privit ca element de
reproducere socială și biologică a națiunii, fie ca parte imobilizată din
capitalul social al patriei, un copil care moare contribuie la slăbirea și deci
decadența națiunii din care face parte. Oricum ar fi, moartea nu poate
reprezenta decât o pierdere, o scădere și implicit o amenințare a corpului
social prezent, dar și viitor.
Fragment reprodus din volumul „România Medicilor“, publicat de editura Humanitas. Constantin Bărbulescu, autorul lucrării, predă la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității „Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca.
