Antidotul
dabigatranului
Noile anticoagulante orale constituie, fără
prea mult dubiu, una dintre terapiile recente care s-au impus rapid, câştigând
continuu teren în faţa antagoniştilor de vitamină K (warfarina,
acenocumarolul). Avantajele acestor noi medicamente – inhibitori direcţi de
trombină (dabigatranul) sau de factor Xa (apixabanul, edoxabanul şi
rivaroxabanul) – sunt evidente, pentru acestea nemaifiind nevoie de repetarea
cu regularitate a testelor de coagulare şi de ajustarea periodică a dozei, acţionând
rapid şi având un timp de înjumătăţire relativ redus (ceea ce permite
instalarea rapidă a efectului anticoagulant, fără cure de încărcare, şi
întreruperea facilă a anticoagulantului). Mai mult, studiile clinice de până
acum au arătat că noile anticoagulante nu sunt cu nimic inferioare antagoniştilor
de vitamină K (în unele situaţii sunt chiar superioare), ba chiar ar determina
un număr mai redus de accidente hemoragice.
Problema majoră a noilor medicamente a fost
însă alta: lipsa unui antidot, cu imposibilitatea de eliminare rapidă a substanţei
din circulaţie, în cazul producerii unei hemoragii grave (mai ales cerebrale),
ceea ce făcea ca sângerările să fie adesea catastrofale, cu evoluţie fatală. În
martie 2015 însă, compania Boehringer-Ingelheim, producătoarea
medicamentului-vedetă dabigatran, anunţa că a depus cereri de autorizare a unui
agent specific de neutralizare a dabigatranului, idarucizumab. O lună şi
jumătate mai târziu, agenţia americană (FDA) a acceptat cererea de revizie
accelerată a medicamentului, urmând ca o decizie să fie luată după obţinerea de
dovezi din studiul clinic de fază 3 RE-VERSE AD.
Iată că lunea aceasta (22 iunie), New England
Journal of Medicine a publicat online1 mult-aşteptatele
rezultate. Nu este încă vorba de rezultatele finale, ci de o analiză
interimară. Au fost incluşi 90 de pacienţi (51 cu hemoragie severă şi 39 care
necesitau în urgenţă o procedură sângerândă), cărora le-a fost administrat
idarucizumab 5 g i.v. Efectul dabigatranului a fost anihilat în doar
câteva minute de la administrarea antidotului specific, în toate cazurile, după
cum au dovedit-o testele de coagulare efectuate. Hemostaza a fost restaurată după
un timp mediu de 11,4 ore. Un singur pacient a înregistrat un eveniment
trombotic la 72 de ore de la administrarea idarucizumabului, în absenţa
reluării tratamentului anticoagulant. Concluzia este clară: dabigatranul a fost
neutralizat complet în doar câteva minute de la administrarea antidotului, în
toate cazurile.
Idarucizumabul are o capacitate de legare a
dabigatranului de până la 350 de ori mai mare decât trombina, legând deopotrivă
anticoagulantul liber, dar şi pe cel deja cuplat cu trombina.
Editorialul2 care comentează
rezultatele interimare ale studiului RE-VERSE AD atrage atenţia asupra faptului
că este greu de apreciat beneficiul clinic al administrării de idarucizumab la
pacienţii cu hemoragii consecutive administrării de dabigatran (acesta
neutralizează doar anticoagulantul, nu şi efectele hemoragiei, desigur). Chiar şi
aşa, rezultatele publicate săptămâna aceasta constituie un pas înainte în
demonstrarea siguranţei antidotului, rămânând însă ca acesta să demonstreze şi
un real beneficiu clinic, înainte de a fi aprobat şi inclus în ghidurile de
practică.
Liber
la grăsimi
Doi bostonieni au publicat3 marţi
(23 iunie) în JAMA o interesantă explicaţie a modificărilor ce vor fi
incluse în noul ghid alimentar american. Printre cele mai importante schimbări
găsim eliminarea colesterolului alimentar de pe lista nutrienţilor care trebuie
supravegheaţi, dar şi eliminarea unei limite superioare a consumului total de
grăsimi. Prima schimbare este foarte clară, deoarece dovezile recente nu au
revelat o relaţie între colesterolul din dietă şi cel seric şi nici între
aportul de colesterol şi evenimentele clinice cardiovasculare. A doua schimbare
este explicată prin efectul nul asupra riscului cardiovascular obţinut prin
reducerea cantităţii totale de grăsimi. Importantă, în schimb, este optimizarea
tipurilor de grăsime din alimentaţie şi nu reducerea cantităţii totale
(incriminate în riscul cardiovascular sunt grăsimile saturate).
Problema americanilor – altfel confruntaţi cu
o adevărată epidemie de obezitate – nu ar fi, după câte se pare, grăsimile, ci
carbohidraţii, care se regăsesc majoritar în dieta celor mai mulţi americani.
Predicţii
neonatale
Scientific Reports a publicat joia
aceasta (25 iunie) un foarte interesant studiu4 care a urmărit în ce
măsură problemele de comportament şi de atenţie pot fi prezise pe seama diferenţelor
individuale în fixarea cu privirea a diferiţilor stimuli încă de la vârsta de
nou-născut.
Cercetarea a inclus doar 80 de nou‑născuţi,
care au fost urmăriţi, în medie, 7,5 ani. Durata medie a perioadei de fixare a
privirii la vârsta de nou-născut s-a corelat negativ cu impulsivitatea şi cu
problemele de comportament apărute în copilărie.
Departe de a tranşa în vreun fel dezbaterile
despre tulburările de hiperactivitate/deficit de atenţie, prezentul studiu
dovedeşte că unii dintre factorii implicaţi în variabilitatea acestor trăsături
sunt prezenţi încă de la naştere.
