Ghidul
bunelor intenţii
Patru societăţi ştiinţifice internaţionale au
publicat1 ieri (2 iulie), în European Heart Journal, o declaraţie
comună prin care speră să promoveze intervenţiile de promovare a stilului de viaţă
sănătos, cu scopul combaterii bolilor netransmisibile. Este vorba de American Heart
Association (AHA), European Society of Cardiology (ESC), European Association for
Cardiovascular Prevention and Rehabilitation (EACPR) şi American College of Preventive
Medicine (ACPM).
Mai mult decât o simplă declaraţie de bune intenţii,
documentul la care ne referim este un adevărat ghid de bune practici, care detaliază
responsabilităţile tuturor actorilor implicaţi în combaterea bolilor cronice prin
promovarea sănătăţii: organizaţii profesionale, sisteme educaţionale, guverne, organizaţii
din sănătate, asigurările de sănătate, asiguratorii privaţi, organizaţii comunitare,
presa şi new media, angajatori, industria alimentară, industria de sănătate
şi fitness, indivizi (fig. 1).
Presa scrisă şi audio-video poate contribui
prin transmiterea şi diseminarea informaţiilor din domeniul sănătăţii provenind
din surse credibile. Calitatea informaţiei poate fi întărită de experţi individuali
sau grupuri de experţi din sănătate, cercetători şi autorităţi. Informaţia astfel
furnizată este căutată de persoanele care doresc să se informeze. Printr-o comunicare
eficientă, obiectivă şi bazată pe fapte, canalele media pot extinde foarte mult
impactul informaţiei despre un stil de viaţă sănătos în rândul populaţiei generale.
Desigur, între situaţia ideală, descrisă de
documentul citat, şi realitatea de zi cu zi există discrepanţe importante, mai ales
în peisajul media românesc, unde informaţia de sănătate din presa generalistă este
adesea de proastă calitate şi subordonată mai mereu eforturilor firmelor de PR –
intereselor comerciale, nu interesului general.
Narcolepsia
pandemică
În timpul pandemiei cu virusul gripal A(H1N1)
din 2009, odată cu declanşarea pe scară largă a campaniei de vaccinare (mai exact,
odată cu aprobarea utilizării pe scară largă, în anumite ţări, dar nu şi în România,
a vaccinului pandemic cu adjuvant), s-a observat o creştere de 17 până la 25 de
ori a incidenţei cazurilor de narcolepsie în Europa. Observaţia nu a fost însă aceeaşi
pentru toate statele europene, tocmai pentru că, în timpul pandemiei, au fost utilizate
diferite formulări ale vaccinului gripal. România, de pildă, a utilizat un vaccin
fără adjuvant, produs de Institutul Cantacuzino (în, probabil, ultimul său moment
de glorie înainte de coma indusă de managementul incompetent şi de implicarea politicului).
În alte ţări, s-au utilizat vaccinuri adjuvantate precum Pandemrix (GSK) sau Focetria
(Novartis). Finlanda, ţară care a realizat vaccinarea pandemică utilizând Pandemrix,
a înregistrat o creştere a incidenţei narcolepsiei cu şase cazuri la 100.000 de
copii (vaccinaţi), apariţia afecţiunii fiind corelată nu doar cu vaccinarea, ci
şi cu haplotipul HLA-DQB1*0602.
Explicaţia situaţiei din timpul pandemiei cu
virusul A(H1N1) a fost pe deplin elucidată printr-un studiu2 publicat
miercurea aceasta (1 iulie) în Science Translational Medicine. Astfel, la
pacienţii la care s-a observat apariţia narcolepsiei după vaccinarea cu Pandemrix,
s-a descoperit că serul este reactiv cu celulele umane care exprimă receptorul 2
al hipocretinei (cunoscută şi sub numele de orexină), neurohormon secretat în hipotalamusul
lateral şi implicat în modularea somnului, stării de veghe şi a comportamentului
alimentar. Explicaţia? Vaccinul produs de GSK conţinea într-o proporţie mare nucleoproteina
virusului gripal, iar anticorpii produşi prin vaccinare aveau, din cauza acestei
nucleoproteine, reactivitate încrucişată cu receptorul 2 al hipocretinei (fig.
2), la persoanele cu predispoziţie genetică.
Sănătatea
orală şi hemodializa
Un studiu3 publicat în American
Journal of Kidney Diseases a urmărit o corelaţie interesantă, doar aparent neimportantă:
aceea dintre sănătatea orală şi evoluţia clinică la pacienţii dializaţi. Studiul
– ORAL-D – a inclus 4.205 adulţi trataţi pe termen lung prin hemodializă şi a urmărit
mortalitatea la 12 luni după evaluarea iniţială a sănătăţii orale.
Edentaţia, prezenţa cariilor, absenţa unor dinţi
sau tratamentele prin obturaţie ale acestora s-au asociat cu o rată a mortalităţii
generale cu 70% mai mare decât a întregului lot, în timp ce utilizarea aţei dentare,
a apei de gură, periajul dinţilor de două ori pe zi, schimbarea periuţei de dinţi
la fiecare trei luni s-au asociat cu rate de mortalitate reduse (52%, 79%, 76%,
respectiv 79%).