Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. Aurel F. MARIN - iul. 23 2015
Noutăţi în cercetare

Prezenteismul medicilor bolnavi

 

    Nu e deloc întâmplător faptul că medicii, alături de toate categoriile de personal medical direct implicate în asigurarea de îngrijiri, sunt una din categoriile vizate de vaccinarea cu prioritate, cel mai bun exemplu fiind dat de imunizarea gripală sezonieră sau pandemică. Măsura are o dublă raţiune. În primul rând, este vorba de protecţia primară a profesioniştilor din sănătate şi de asigurarea prezenţei acestora la datorie atunci când este mai multă nevoie de ei. În plină epidemie de gripă, de pildă, nu îţi doreşti ca medicii din gardă să contracteze infecţia, cu consecinţe mergând de la absenteismul simplu până la complicaţii grave. În plus, cel de-al doilea motiv pentru favorizarea vaccinării cu prioritate a personalului medical este posibilitatea de a transmite mai departe infecţia, adică de a se transforma din îngrijitor în sursă secundară de răspândire a epidemiei. La camera de gardă, nu se prezintă decât excepţional oameni în plină sănătate. Pentru bolnavii care intră în contact cu personalul medical, o infecţie supraadăugată unor afecţiuni cronice este ultimul lucru de care au nevoie. Uneori, chiar ultimul lucru care li se întâmplă. Protecţia medicului nu este deci univalentă, ci bivalentă. Profesionistul îşi protejează indirect şi pacienţii, având întâi grijă de propria sănătate. Pare cu atât mai bizar, astfel, faptul că vaccinarea antigripală a personalului medical este – cel puţin în România, dar nu numai – mai mică decât vaccinarea populaţiei generale (şi asta în condiţiile în care imunizarea asigurată prin programul naţional este oricum insuficientă). Anecdotic vorbind, pentru România ar merge modelul în care personalul medical e liber să aleagă dacă să se vaccineze sau nu, dar e obligat să îşi dea demisia dacă ar contracta boala în urma refuzului vaccinării.
    Dar ce justificări au medicii care vin bolnavi la serviciu? Căci riscurile de transmitere a unei boli către persoane vulnerabile este mare, iar pacienţii nu sunt singurele victime potenţiale, ci şi colegii, personalul medical. Răspunsurile vin dintr-un foarte interesant studiu1 publicat recent în JAMA Pediatrics. Personalul medical dintr-un spital din Philadelphia (Pennsylvania) a fost invitat să răspundă, în mod anonim, la un chestionar referitor la prezenţa la serviciu în pofida unor semne de boală infecţioasă. Au răspuns 280 de medici clinicieni şi 256 de alţi profesionişti din sănătate (asistenţi medicali cu diverse pregătiri). Rezultatele sunt surprinzătoare, deoarece exprimă o contradicţie logică: deşi 95,3% din respondenţi (504 persoane) cred că prezenţa personalului bolnav la spital este un risc pentru pacienţi, 83,1% (446) au continuat să lucreze în pofida unei boli, cel puţin o dată în ultimul an. Simptomele personalului medical bolnav prezent la serviciu au inclus: diaree (30% din cazuri), febră (16%), debut acut al unor simptome respiratorii (55,6%).
    Şi totuşi, care sunt motivele prezenţei la spital a medicilor bolnavi? Altruismul, se pare, a fost argumentul cel mai important: 98,7% din cei care au răspuns la chestionar au mărturisit că nu au vrut să-i dezamăgească pe ceilalţi colegi, iar 92,5% s-au gândit la dezamăgirea pacienţilor. Surprinzător însă, aproape două treimi (342) au venit bolnavi de frica persecuţiilor colegilor. Din răspunsurile libere primite, s-au desprins câteva alte nuanţe ale motivaţiilor: dificultatea de a găsi un înlocuitor, cutuma de a nu lipsi de la serviciu decât în cazul unei boli foarte grave şi înţelegerea diferită a ce înseamnă „prea bolnav pentru a lucra“. Concluzia studiului este însă simplă şi clară: medicii şi personalul medical lucrează deseori bolnavi, cu toate că sunt conştienţi că astfel îşi pun pacienţii la risc.
    Editorialul2 care discută rezultatele studiului utilizează termenul introdus acum cinci ani de Eric Widera3 – „prezenteism“ – şi încearcă să găsească soluţii pentru acest fenomen atât de răspândit: utilizarea unui sistem de restricţii ale prezenţei la serviciu în cazul manifestării unor simptome-cheie (precum conjunctivita, vărsăturile, diareea sanguinolentă sau mai mult de două episoade de diaree apoasă, icterul, febra peste 38,5°C). Utilitatea acestor restricţii este însă îndoielnică, dat fiind că manifestările simptomatice sunt adesea precedate de o perioadă de contagiozitate asimptomatică.

 

Neutrofilul sinucigaş şi ateroscleroza

 

    Un grup londonez descrie, într-un studiu4 publicat astăzi (17 iulie) în Science, o etapă anterior necunoscută în cascada inflamaţie–ateroscleroză. Deşi era cunoscută implicarea neutrofilelor în procesul aterosclerotic, nu se cunoştea exact modul de acţiune al acestor celule. Rezultatele echipei engleze arată că neutrofilele răspund prezenţei cristalelor de colesterol prin eliberarea unor capcane extracelulare (NETs), care, la rândul lor, pregătesc macrofagele pentru eliberarea de citokine (fig. 1). Mai departe, interleukina 1β activează limfocitele T helper 17, care amplifică recrutarea celulelor imune în placa aterosclerotică.
Fig. 1 – Mecanismul de alimentare a inflamaţiei. Cristalele de colesterol şi NET-oza acţionează sinergic pentru activarea inflamazomului, într-un model murin de ateroscleroză
 
    Neutrofilele sunt capabile să elibereze, printr-un act suicidal (NET-oză), material citosolic şi nuclear care prinde ca într-o capcană microbii extracelulari (fig. 2).
Fig. 2 – Desfăşurarea capcanelor extracelulare. Imagine de microscopie electronică în coloraţie supraadăugată arătând capcanele neutrofilice (NETs – maro) capturând spori de Candida albicans (galben)
 

    Aceste capcane neutrofilice au o structură reticulată care conţine ADN, histone, neutrofil-elastază şi mieloperoxidază. Studiul citat a identificat structurile respective la nivelul leziunilor aterosclerotice dintr-un model murin, în preajma cristalelor de colesterol şi a macrofagelor (fig. 3).
Fig. 3 – Imagine de imunofluorescenţă în care sunt evidenţiate NETs (galben), colorate pentru histona 3 şi mieloperoxidază, într-o leziune aterosclerotică (în coloraţie lipofilică) adiacentă endoteliului vascular (nucleii celulari apar în albastru)
   Un editorial5 publicat tot în numărul de astăzi al celebrei reviste americane discută posibilele implicaţii terapeutice pe care descoperirea semnalizării neutrofil–macrofag le-ar putea avea – însă acestea par foarte îndepărtate la acest moment.

 

Corpul calos şi neuroreabilitarea

 

    Într-un studiu6 publicat miercurea aceasta în Journal of Neuroscience, un grup din Los Angeles descrie ceea ce ar putea deveni în curând un marker obligatoriu de determinat în traumatismele craniocerebrale la copii şi adolescenţi, dată fiind corelarea sa foarte bună cu funcţia cognitivă ulterioară. Mai exact, este vorba de integritatea sau lezarea corpului calos (substanţa albă care conectează cele două emisfere cerebrale); afectarea semnificativă a acestei structuri, în traumatismele craniocerebrale moderat-severe la copii, se corelează cu un prognostic foarte rezervat al neuroreabilitării.


Notă autor:

1. Szymczak JE et al. Reasons why physicians and advanced practice clinicians work while sick: a mixed-methods analysis. JAMA Pediatr. 2015 Jul 6

2. Starke JR, Jackson MA. When the health care worker is sick: primum non nocere. JAMA Pediatr. 2015 Jul 6

3. Widera E et al. Presenteeism: a public health hazard. J Gen Intern Med. 2010 Nov;25(11):1244-7

4. Warnatsch A et al. Neutrophil extracellular traps license macrophages for cytokine production in atherosclerosis. Science. 2015 Jul 17;349(6245):316-20

5. Nahrendorf M, Swirski FK. Neutrophil-macrophage communication in inflammation and atherosclerosis. Science. 2015 Jul 17;349(6245):237-8

6. Dennis EL et al. Callosal function in pediatric traumatic brain injury linked to disrupted white matter integrity. J Neurosci. 2015 Jul 15;35(28):10202–11

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe