Trăim
vremuri în care cazuri celebre, rămase nerezolvate timp de mai mult de un
secol, își caută indiciile cu ajutorul secvențierii genetice, cum se întâmplă
cu anunțata deshumare a ultimei victime a lui Jack Spintecătorul. La fel,
rămășițele pământești ale unui rege celebru (Richard III) au făcut subiectul
unei serii de articole din Lancet și au arătat, printre altele, că nici
măcar fețele încoronate nu erau scutite de boli ale mizeriei cum este infestarea
cu viermi intestinali.
Journal
of Clinical Investigation a publicat lunea aceasta un foarte interesant
studiu1 care s-ar putea înscrie în linia celor amintite mai sus,
chiar dacă istoria pe care o analizează este mult mai recentă. Personajul
principal însă a ținut, la rândul lui, prima pagină a ziarelor din întreaga
lume, primind din partea tabloidelor titlul de „bacterie ucigașă“ sau „bacterie
mâncătoare de carne“ (flesh-eating bacteria). Cercetarea realizată de un
grup coordonat de profesorul James M. Musser, de la Houston Methodist Research
Institute, a inclus analiza genomică a 3.615 tulpini din serotipul M1 al
streptococului de grup A, recoltate în studii realizate în America de Nord și
țările scandinave. Munca a fost una specifică detectivilor, deoarece grupul de
cercetători și-a propus să elucideze mecanismele care au dus la pandemia cu
serotipul M1, declanșată la începutul anilor ʼ80 ai secolului trecut. Ei au
descoperit astfel că începutul pandemiei globale a coincis cu un eveniment de
recombinare genetică. Astfel, variația alelică rezultată din recombinare,
înlocuind regiunea cromozomială ce codifică secreția nucleozidazei NAD+ și a
streptolizinei O, a fost identificată ca principalul factor responsabil pentru
creșterea producției de toxină și a severității infecției cu tulpinile M1
pandemice. Studiul a identificat trei polimorfisme genetice care cresc
rezistența bacteriei față de neutrofilele umane (fig. 1), cresc
proliferarea bacteriană și, de asemenea, virulența în modelele animale de
infecție.
Fig. 1 – Streptococi de grup A (portocaliu) interacționând cu un neutrofil uman (albastru). Scan ME cu colorație supraadăugată
Mai
mult, studiul pe serotipul M1 a fost completat cu analiza genomului a 1.125 de
tulpini din serotipul M89 al streptococului de grup A, implicate în epidemia
intercontinentală actuală. Această analiză suplimentară a dezvăluit un mecanism
similar de recombinare genetică.
Studiul
citat aduce o contribuție foarte importantă pentru înțelegerea felului în care
variabilitatea genetică a unei bacterii omniprezente în mediu, ce cauzează,
după unele estimări, 700 de milioane de infecții anual în întreaga lume,
contribuie la declanșarea de epidemii sau chiar pandemii cu tulpini virulente.
Complicațiile infecției la copil pot merge de la scarlatină la febră reumatică,
glomerulonefrită poststreptococică, coree Sydenham și boală cardiacă
reumatismală. Infecțiile severe acute pot evolua către sepsis, șoc
toxico-septic, fasciită necrozantă și deces.
Noi
speranțe
Au
trecut anii când suplimentele de omega 3 erau „noul roz“ al alimentației
sănătoase. Rând pe rând, investițiile mari ale industriei alimentare în produse
cu omega 3 au fost zădărnicite și speranțele spulberate de rezultatele
studiilor publicate în reviste științifice importante. Suplimentarea dietei cu
omega 3 (acizi grași nesaturați esențiali) nu s-a asociat cu reduceri ale
riscului nici pentru mortalitatea de orice cauză, nici pentru cancer, nici
pentru prevenirea bolilor cardiovasculare, iar lista de beneficii clamate dar
pentru care nu există dovezi este mult mai lungă.
Luminița
de la capătul tunelului pare însă să se ivească pentru industria respectivă
odată cu publicarea2 în Nature Communications a rezultatelor
pe termen lung obținute prin suplimentarea dietei cu acizi grași polinesaturați
omega 3 cu lanț lung la tinerii cu stări psihotice atenuate. Primul pas al
acestei cercetări a urmărit timp de un an beneficiile unei cure de 12 săptămâni
cu omega 3 în prevenirea progresiei tulburării psihotice la tineri, iar
rezultatele au fost publicate în urmă cu cinci ani. De această dată, urmărirea
evoluției pacienților a continuat în medie până la 6,7 ani. Rata conversiei la
psihoză a fost de 9,8% (4/41) în grupul care a primit omega 3, față de 40%
(16/40) în grupul care a primit placebo. Cu rezerva loturilor relativ mici și a
factorilor subiectivi din diagnosticul psihiatric, este posibil ca
suplimentarea dietei cu omega 3 să își găsească, până la urmă, o indicație
medicală, chiar dacă grupul-țintă este unul foarte restrâns (spre deosebire de
prevenirea bolilor cardiovasculare, care ar fi universală, prevenirea evoluției
de la stările psihotice atenuate la tulburarea psihotică se adresează unui
număr foarte mic de pacienți).
Urocultură
în puțin peste o oră
Urocultura
este o investigație de rutină, pentru care esențiale sunt recoltarea corectă și
păstrarea adecvată a probei de urină înainte de realizarea însămânțării,
deoarece riscul de rezultate fals pozitive este foarte mare. În plus, poate
chiar mai mare este riscul de rezultate fals negative, când pe mediul de
cultură nu crește nimic, deși infecția există. La toate acestea se adaugă și
intervalul de 24 de ore necesar pentru citirea culturilor însămânțate, timp în
care tratamentul se poate iniția, dar empiric, urmând să fie ajustat după
primirea rezultatului uroculturii și al antibiogramei. Dincolo de aceste
neajunsuri, urocultura rămâne un test simplu și relativ ieftin, comandat de
rutină la pacienții la care se suspectează o infecție urinară.
Într-un
studiu3 apărut marți (11 august) în Biomicrofluidics, revistă
publicată de Institutul american de fizică, un grup de fizicieni și
microbiologi de la Jena și Dublin prezintă o platformă microfluidică
centrifugală care poate realiza identificarea rapidă a bacteriilor direct
dintr-o probă de urină, eliminând complet nevoia de însămânțări pe medii de
cultură (fig. 2). Caracteristicile bacteriilor sunt descrise prin
spectroscopie Raman, iar cuantificarea încărcăturii bacteriene este posibilă de
la concentrații mai mari de 2 x 107 celule/ml, prin microscopie de
fluorescență, dintr-o probă de doar 4 μl urină.
Fig. 2 – Analiza unei probe de urină cu un dispozitiv microfluidic inovator. A. Sunt necesari 5–10 ml de urină pentru analiza microbiologică; după pregătirea prealabilă, care implică filtrare, reducerea volumului și schimbarea mediului, mostra încărcată pe dispozitiv; B. Dispozitivul este montat pe o centrifugă care permite prelucrarea simultană a patru probe; C. Prin centrifugare, bacteriile sunt colectate la capătul extern, în „V“; D. Bacteriile colectate sunt apoi analizate prin spectroscopie Raman; E. După un minut și jumătate, semnătura spectrală permite identificarea patogenului din proba de urină
Metoda
descrisă obține un rezultat în puțin peste o oră, echipamentul este
automatizat, iar consumabilele au costuri relativ reduse. Confirmarea
acurateței diagnosticului printr-un studiu clinic randomizat ar putea fi
dificilă, dată fiind variabilitatea largă a rezultatelor uroculturii standard,
dar metoda este una de urmărit pentru viitor.
Notă autor:
1. Zhu L et al. A molecular trigger for intercontinental epidemics of group A Streptococcus. J Clin Invest. 2015 Aug 10
2. Amminger GP et al. Longer-term outcome in the prevention of psychotic disorders by the Vienna omega-3 study. Nat Commun. 2015 Aug 11;6:7934
3. Schröder UC et al. Rapid, culture-independent, optical diagnostics of centrifugally captured bacteria from urine samples. Biomicrofluidics. 2015 Aug 11
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
