Newsflash

Noutăți în cercetare

de Dr. Aurel F. MARIN - ian. 15 2016
Noutăți în cercetare

Cancerul, într-o nouă lumină

 

     În chirurgia oncologică, una dintre problemele cele mai complicate o reprezintă marginea de siguranță a rezecției tumorale. Dacă aceasta este insuficientă, riscul de recidivă a tumorii maligne este foarte mare. Dacă, dimpotrivă, rezecția este prea amplă, se accentuează riscul complicațiilor și al apariției unor handicapuri ulterioare – și asta doar în cazul în care rezecția amplă este posibilă și poate fi suportată de pacient. Experiența acumulată – serii largi de cazuri – stă la baza recomandărilor actuale privind marginea de siguranță a rezecției tumorale în țesutul normal, indicațiile fiind realizate în funcție de stadiul și invazivitatea tumorii. În fapt însă, aceste limite de siguranță sunt doar medii statistice, fără să aibă aplicabilitate universală. În plus, examenul macroscopic din timpul intervenției chirurgicale este principala metodă prin care se apreciază extinderea tumorală, iar la aceasta se adaugă, atunci când e posibil, examenul histopatologic extemporaneu, care confirmă absența invaziei tumorale la nivelul marginilor piesei rezecate. Indiferent de situație, este întotdeauna posibil ca până și cele mai precaute rezecții să lase resturi tumorale invizibile cu ochiul liber, ce nu pot fi diferențiate de țesutul normal decât microscopic, prin colorații speciale.
     Cum ar fi însă să poți face diferența între ce trebuie și ce nu trebuie rezecat, direct pe masa de operație, fără întârzieri ale actului operator? Un studiu1 publicat miercurea aceasta (6 ianuarie) în Science Translational Medicine vine cu un răspuns în acest sens. Un grup de la Duke University a pus la punct o moleculă care devine fluorescentă după legarea sa de proteaze (catepsină) – enzime secretate în exces de țesutul tumoral. Administrarea intravenoasă preoperatorie a permis diferențierea țesutului malign de cel normal (fig. 1) la un model de șoarece cu sarcom de țesuturi moi și a fost bine tolerată de animalele studiate. În paralel, aceeași substanță a fost administrată și la 15 pacienți cu sarcoame de țesuturi moi sau cu cancer de sân, fără efecte adverse notabile. La piesele de rezecție, s-a observat că fluorescența țesutului tumoral era semnificativ mai mare decât cea a țesutului normal, permițând astfel diferențierea. Desigur, studiul are nu una, ci două limitări importante, această metodă nefiind aplicabilă decât tumorilor bine vascularizate și în care celulele maligne sunt bogate în proteaze.
Fig. 1 – Detecție in vivo a fluorescenței reziduale în patul tumoral, la șoarece. (A) Imagini obținute ex vivo după disecția tumorii; pragul de fluorescență reziduală a fost stabilit la 80%, iar evaluarea patului tumoral s-a făcut apoi in vivo; (B și C) Imagini in vivo în care patul tumoral prezintă fluorescență reziduală (pixelii ce depășesc pragul de fluorescență sunt colorați în roșu în coloana C); (D) Imagini ale patului tumoral fără fluorescență reziduală (scală: 5 mm)
© Whitley et al.
 
     În fapt, studiul american preia un concept deja dovedit – anume că țesutul tumoral are o serie de particularități, cum este și metabolismul crescut, dovedit imagistic (PET-CT) prin fixarea marcată a fluorodeoxiglucozei (18F) – dar are meritul de a îl face aplicabil direct în sala de operație, în timp real. Rămâne însă ca studiile clinice ulterioare să dovedească utilitatea și posibilele indicații ale acestei metode inovatoare.

 

Speranță de viață în scădere

 

     Avem prea des tendința de a lua de bune orice câștiguri aduse de diversele măsuri de sănătate publică, astfel încât ajungem să reacționăm abia când situația din teren vine peste noi, când bulgărele de zăpadă a ajuns deja cât casa, de cât s-a rostogolit. A fost, de pildă, cazul vaccinărilor din România, în care isteria indusă de unele site-uri și grupuri din SUA a fost preluată pe nemestecate și în țara noastră, uneori chiar cu sprijinul Bisericii Ortodoxe (sau cel puțin al unor membri ai acesteia) și cu concursul unor practicanți marginali ai medicinii. Probabil că este un semn al incompetenței și al lipsei de autoritate a autorităților, faptul că anumite fenomene sociale, populaționale sunt recunoscute abia după ce produc un impact puternic asupra unor indicatori statistici. Așa se poate explica de ce mișcarea antivaccinare, pentru a rămâne la exemplul ales, are un impact mai mare în unele țări decât în altele și de ce contracararea ei s-a făcut mai rapid în țările cu politici de sănătate inteligente și cu viziune pe termen lung.
     Similar, aceeași absență de autoritate poate explica un fenomen cum este cel descris de un studiu2 publicat săptămâna aceasta în revista Health Affairs: scăderea speranței de viață la bărbați. Este vizată una dintre marile țări ale lumii (locul al 14-lea ca suprafață, locul 11 ca popu­lație), iar situația este una de natură să facă autoritățile să sară de la birouri pentru a-și înainta demisiile. Asta într-o lume normală, nu în Mexic, unde criza de autoritate este una dintre cele mai severe. De altfel, aceasta este și cauza pentru care statul nord- și mezo-american a ajuns să fie una dintre puținele țări în care speranța de viață scade, în loc să crească, în absența unor războaie care să decimeze populația masculină. Autorii, după ce împart în două primul deceniu al secolului 21, ajung la o concluzie tulburătoare: după 2000, speranța de viață a crescut în Mexic, atât la bărbați, cât și la femei; după 2005 însă, din cauza creșterii foarte mari a ratei omuciderilor, speranța de viață a înregistrat un regres semnificativ, scăzând, la bărbați, în toate statele mexicane (fig. 2) și atingând un platou la femei. Atunci când criminalitatea are un impact vizibil asupra speranței de viață, este clar că politicile decise de autorități sunt de-a dreptul falimentare (studiul se limitează la parametrii demografici, dar cei economici sunt, probabil, mai dezastruoși).
 
 
 
 
 
 
Fig. 2 – Reprezentare grafică a variației speranței de viață la naștere (ani) în Mexic, pe state, pentru intervalele 2000–2005 (dreapta) și 2005–2010 (stânga)
© Health Affairs 2016
 
 

Latrine cu paraziți

 

     Una dintre explicațiile date de istorici pentru succesul pe care l-a avut, în expansiunea sa, Imperiul Roman este superioritatea culturală a acestuia. Drumuri, apeducte, băi, latrine, școli – lista beneficiilor pe care le aducea stăpânirea romană este foarte lungă. Civilizația superioară s-a impus și a influențat ulterior o bună parte din Europa de Vest și Centrală, nordul Africii și Orientul Mijlociu, până ce s-a prăbușit sub presiunea migratorilor, a propriei decadențe și a diviziunii religioase.
     Un foarte interesant studiu3 publicat ieri (7 ianuarie) în revista Parasitology (Cambridge) de Piers Mitchell, președintele Asociației (mondiale) de paleopatologie, pune însă sub semnul întrebării superioritatea latrinelor romane din punctul de vedere al beneficiilor pentru sănătate. Dovezile arheologice arată că, în pofida spațiilor largi, cu multe locuri, din latrinele publice, unde existau facilități pentru spălare, sisteme de canalizare, apă curentă adusă prin apeducte, ba chiar exista și o legislație pentru sanitație, în pofida deci a tuturor acestor măsuri, parazitozele intestinale erau foarte larg răspândite, predominând viermii cilindrici (tricocefalul și limbricul) și amibiaza (Entamoeba histolytica).
Fig. 3 – Latrinele romane de la Leptis Magna (Libia)
 
Cu alte cuvinte, contaminarea fecală nu era stăvilită de existența latrinelor. În plus, arheologii au găsit, în vestigiile romane, și piepteni de deparazitare, o indicație că păduchii, purecii și alți ectoparaziți erau frecvenți în vechiul imperiu. În plus, se pare că și obiceiurile alimentare ar fi jucat un rol în parazitozele intestinale de pe vremea romanilor, viermii plați specifici peștilor (Diphyllobothrium latum) fiind mai prezenți la europeni în această perioadă decât în Epoca Bronzului sau în Epoca Fierului, cel mai probabil în urma consumului de garum – o delicatesă din pește marinat, fermentat, nepreparat termic.

 

Ventilație noninvazivă pentru astm

 

     Semnalăm apariția, în chiar ultima zi a anului trecut, în varianta online a revistei Chest (publicată de American College of Chest Physicians) a unui interesant studiu4 privind utilizarea ventilației non-invazive la pacienții internați pentru exacerbări ale astmului. Prin analiza datelor de la 58 de spitale americane, au fost identificați 13.558 de pacienți internați în perioada 2009–2012. Din aceștia, cei mai mulți (90,3%) nu au fost ventilați, 4% au primit ventilație non-invazivă și 5,7% ventilație invazivă. Studiul deschide calea către cercetarea mai amănunțită a eventualului beneficiu pe care ventilația non-invazivă l-ar putea avea asupra duratei internării în spital a pacienților cu exacerbări ale astmului.
     Prim-autor și autor corespondent al acestui articol este dr. Mihaela S. Ștefan, de la Baystate Health Department of General Medicine, Division of Hospital Medicine, din Springfield, Massachusetts, profesor asociat la Tufts University. După ce a absolvit cursurile Facultății de Medicină a UMF „Carol Davila“ București, Mihaela Ștefan a efectuat rezidențiatul în medicină internă la New York, urmat de un doctorat la Boston, la Tufts University.

Notă autor:

1. Whitley MJ et al. A mouse-human phase 1 co-clinical trial of a protease-activated fluorescent probe for imaging cancer. Sci Transl Med. 2016 Jan 6;8(320):320ra4

2. Aburto JM et al. Homicides in Mexico reversed life expectancy gains for men and slowed them for women, 2000–10. Health Aff (Millwood). 2016 Jan 5

3. Mitchell PD. Human0 parasites in the Roman World: health consequences of conquering an empire. Parasitology. 2016 Jan 7

4. Stefan MS et al. Hospitals patterns of use of noninvasive ventilation in patients with asthma exacerbation (Hospitals Use of Ventilation in Asthma). CHEST. 2015 Dec 31

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe