Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăți în cercetare

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN luni, 11 aprilie 2016

Studiul negativ din NEJM

 

     Nu se întâmplă prea des, dar, din când în când, New England Journal of Medicine publică și câte un studiu clinic ale cărui rezultate sunt lipsite de semnificație statistică. Cu alte cuvinte studii cu rezultate negative, care au demonstrat că intervenția terapeutică nu este cu nimic mai bună decât termenul său de comparație – cel mai adesea placebo, dar poate fi și tratamentul standard. Dar de ce ar publica o revistă cu factor de impact 55,873 (cu zece puncte mai mult decât ocupanta locului secund din categoria revistelor de medicină generală și internă, Lancet, și cu douăzeci mai mult decât locul al treilea, JAMA) rezultate negative? Să vedem.
     Cel mai recent studiu negativ publicat1 de revista bostoniană a apărut joia aceasta (31 martie) și a vizat un subiect foarte controversat. Atât de controversat, încât a dus la desprinderea unui grupuscul disident din Infectious Diseases Society of America (IDSA), care și-a făcut propriile definiții de boală și scheme terapeutice bazate pe aceste definiții. Subiectul controverselor este, desigur, boala Lyme, mai exact ceea ce membrii International Lyme and Associated Diseases Society numesc boală Lyme cronică sau persistentă. Așa-zisa persistență este, de fapt, un sindrom post-Lyme, în care pacienții continuă să sufere de simptome ale bolii Lyme (durere, oboseală, tulburări neurologice sau cognitive), în condițiile în care au urmat tratamentul corect și în absența altor afecțiuni care să explice simptomele. Atitudinea terapeutică diferă complet între cele două grupuri științifice, cel din mainstream contraindicând tratamentul antimicrobian dincolo de faza acută, celălalt indicând antibioticoterapie pe termen lung, cu administrare intravenoasă timp de șase luni sau chiar mai mult.
     Studiul PLEASE (Persistent Lyme Empiric Antibiotic Study Europe), ale cărui rezultate au fost publicate în NEJM, a fost realizat în Olanda, în două clinici din Nijmegen. În perioada octombrie 2010 – iunie 2013, au fost înrolați 281 de pacienți pe baza simptomelor de boală Lyme (durere musculoscheletică, artrită, artralgii, nevralgii, tulburări senzoriale, dizestezie, tulburări neuropsihlogice, tulburări cognitive, cu sau fără oboseală persistentă) în cazul în care simptomele erau legate de un eritem migrator sau un alt caz dovedit de boală Lyme sau erau dublate de prezența anticorpilor anti-Borrelia. În total, 280 de pacienți au primit întâi tratament i.v. cu ceftriaxonă 2 g/zi timp de 14 zile, apoi au fost repartizați randomizat în unul din cele trei grupuri, care au primit zilnic, timp de douăsprezece săptămâni, fie 2 x 100 mg și 2 x placebo, fie 2 x 500 mg claritromicină și 2 x hidroxiclorochină, fie două tipuri de pastile placebo, de două ori pe zi fiecare. Rezultatele au fost evaluate în săptămâna 14, după încheierea celor două cure consecutive, cu ajutorul componentei fizice a scalei RAND SF-36 de evaluare a calității vieții (cu scoruri între 15 și 61, valorile mari indicând o bună calitate a vieții).
     Rezultatul? Diferențele între cele trei grupuri nu au fost semnificative statistic: scoruri de 35 (33,5–36,5) în grupul cu doxiciclină, 35,6 (34,2-37,1) în grupul cu claritromicină și hidroxiclorochină și 34,8 (33,4–36,2) în grupul placebo. În schimb, la toate cele trei grupuri, scorurile au crescut semnificativ de la începutul tratamentului până la finalul curei. Concluzia este clară: tratamentul prelungit pentru simptomele persistente ale bolii Lyme nu a fost cu nimic mai bun decât placebo. Date fiind însă posibilele efecte adverse ale antibioticelor, dar și riscul real de selectare a unor tulpini rezistente, administrarea tratamentului dincolo de primele săptămâni este mai degrabă contraindicată, în condițiile în care tratamentul nu este cu nimic mai bun decât placebo.
     Editorialul2 din NEJM care comentează studiul atrage atenția asupra câtorva puncte critice: populația din studiu este europeană, iar în Europa circulă alte borrelii decât în SUA; doar 96 din 280 de pacienți au prezentat semne obiective de boală Lyme (eritem migrator sau rash caracteristic), ceilalți prezentând doar simptome nespecifice și teste imunologice pozitive (titrul de anticorpi poate însă rămâne ridicat câteva decenii după boală); toți pacienții au fost tratați, fără să existe un grup „placebo“ real.

 

Cât de benefic e consumul moderat de alcool?

 

     Una dintre concluziile uimitoare ale diverselor studii epidemiologice privind corelațiile dintre consumul de alcool și diverse alte patologii a fost, de ani buni deja, aceea că riscurile par să fie mai mici pentru persoanele care consumă alcool cu moderație decât pentru abstinenți. Cu alte cuvinte, ar însemna că alcoolul, în doze mici sau moderate, are efecte sanogene. De aici până la apariția unor voci – e drept, timide – care să recomande abstinenților un consum moderat de alcool nu a mai fost decât un pas. Lucrurile par clare, dovezile sunt de netăgăduit.
     Dar oare cât de netăgăduit sunt dovezile? La această întrebare și-au propus să răspundă autorii unui studiu3 publicat în Journal of studies on alcohol and drugs. Ei au plecat de la observația că lotul abstinenților include, cel mai adesea, nu doar persoanele care nu au consumat alcool niciodată în viață, ci și băutorii care între timp au reușit să se lase de acest obicei. Următorul pas a fost să verifice observația inițială în loturile care fuseseră deja comunicate anterior. În acest sens, ei au realizat o analiză sistematică a studiilor care au analizat prospectiv legătura dintre consumul de alcool, morbiditate și mortalitate. Dintr-un total de 2.662 de publicații, doar 87 au putut fi incluse în analiză, celelalte nerespectând criteriile căutate de autorii analizei. Rezultatele sunt prezentate în infograficul alăturat. Includerea foștilor alcoolici în grupul de referință al abstinenților modifică esențial riscul celorlalte grupe de consumatori, făcând astfel să apară un beneficiu „semnificativ“ pentru cei care beau alcool în doze mici sau moderate. Și asta deoarece foștii alcoolici prezintă riscuri foarte ridicate, explicabile prin faptul că au fost nevoiți să renunțe la alcool din cauza unor afecțiuni cronice severe.
     Până la apariția unor studii prospective noi, care să facă diferența între abstinenți și „abstinenți“, v-am recomanda să priviți cu scepticism dovezile beneficiilor pentru sănătate ale consumului moderat de alcool.
 
1. Berende A et al. Randomized trial of longer-term therapy for symptoms attributed to lyme disease.
N Engl J Med. 2016 Mar 31;374(13):1209-20

2. Melia MT, Auwaerter PG. Time for a different approach to Lyme disease and long-term symptoms. N Engl J Med. 2016 Mar 31;374(13):1277-8

3. Stockwell T et al. Do „moderate” drinkers have reduced mortality risk? A systematic review and meta-analysis of alcohol consumption and all-cause mortality. J Stud Alcohol Drugs. 2016 Mar;77(2):185-98

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.