În doar câțiva
ani, aceștia din urmă, odată cu obținerea și procesarea unor volume uriașe de
date din cercetare, s-a schimbat fundamental percepția privind importanța
genomului. De unde interesul inițial se limita la secvențele codante, celelalte
fiind considerate mai degrabă „zgomot“, s-a trecut nu doar la studiul
aprofundat al secvențelor non-codante, ci chiar la pasul următor: studiul
epigenomului. Importanța acestuia (epigenomul nu include secvențe de ADN, ci
compușii care, legați de ADN, dictează acestuia ce să facă) a fost deja
demonstrată de mai multe studii foarte recente, care au evidențiat modalitatea
de transmitere a unor caracteristici nu prin intermediul ADN, ci prin
intervenția epigenomului.
Numeroase
consorții de cercetare s-au creat pentru a accesa fonduri structurale europene,
cu ajutorul cărora să studieze în continuare epigenomul. Blueprint
Epigenome, de pildă, un proiect la care participă 39 de universități
europene de prestigiu, a accesat fonduri de aproape 30 de milioane de euro prin
FP7 și urmează să se încheie la 30 septembrie 2016. Că fondurile au fost
investite și nu cheltuite o dovedește și numărul foarte mare de lucrări – 15
doar în primele luni din 2014, la care se adaugă alte câteva zeci în fiecare
din ultimii patru ani. La final de iunie, Blueprint Consortium și-a adăugat alte
patru publicații în portofoliu, toate în reviste ale grupului Nature.
Primul studiu1,
publicat în Nature Biotechnology, a realizat o comparație a
performanțelor tuturor metodelor utilizate pe larg în prezent pentru analiza
metilării ADN. Modelele de metilare ADN sunt alterate în numeroase boli și se
corelează frecvent cu informații relevante clinic, precum subtipurile de boală,
prognosticul sau răspunsul la tratament. Au fost implicate 18 laboratoare din
șapte țări. Chiar dacă s-a observat o concordanță bună între toate metodele de
testare, cele mai bune rezultate au fost obținute la secvențierea cu amplicon
bisulfit și la pirosecvențierea cu bisulfit.
În cel de-al
doilea studiu2 din Nature Biotechnology, este prezentată
validarea computațională a tehnologiei de secvențiere a metilării ADN la
nivelul întregului genom, confirmând faptul că metoda poate fi utilizată pentru
identificarea diferențelor de metilare ADN dintre diverse probe și tipuri de
boală. Principiul este dezvoltat într-un articol3 din Nature
Communications, în care sunt prezentate noi metode bioinformatice utile
pentru descoperirea modelelor specifice de metilare ADN plecând de la un volum
redus de date, mai cost-eficient. Al patrulea studiu4 este mult mai
aplicat și demonstrează utilitatea cartării cromatinei pentru identificarea
subtipurilor de boală și predicția prognosticului în leucemia limfocitară
cronică.
Deși foarte
tehnice, am ales să menționăm aceste patru studii ca un bun exemplu de
cercetare europeană multinațională, într-un domeniu foarte „fierbinte“, în care
astfel de cercetări au și marele merit de a deschide drumuri, de a crea
standarde și de a găsi soluții acolo unde până acum doar câțiva ani era un
deșert complet.
Eleganță
contra cancerului
Un studiu5
publicat miercurea aceasta în Science Translational Medicine propune o
soluție elegantă pentru combaterea tumorilor maligne. Totul a plecat de la
observația că selectina P, o moleculă de adeziune din peretele vascular, care
facilitează metastazarea prin fixarea la endoteliu a celulelor maligne ajunse
în circulație, este exprimată de celulele canceroase din tipuri variate de
tumori (de plămân, ovar, sân, ficat etc.). În aceste circumstanțe, cercetători
de la o serie de universități newyorkeze de mare prestigiu au căutat o cale
prin care să utilizeze această informație. Dacă selectina P este prezentă pe
suprafața celulelor maligne, atunci un compus care se leagă de selectina P va
ajunge la nivel tumoral (fig. 1). Cu ce efect?
Probabil niciunul
important, dacă nu va acționa ca unul din medicamentele oncologice. Ca urmare,
a fost pusă la punct o platformă de administrare a medicamentelor oncologice la
nivel tumoral, prin utilizarea ca vehicul a unui polizaharid fucozilat cu
afinitate nanomolară față de P-selectină (fig. 2).
Dar ce poți să
faci în cancerele care nu exprimă P-selectină? Soluția găsită de grupul
american este deopotrivă ingenioasă și, cum puneam mai sus, elegantă: radiația
ionizantă induce expresia P-selectinei, ceea ce schimbă afinitatea tumorală
pentru medicamentul administrat prin intermediul nanovehiculului polizaharidic.
Mai mult chiar, efectul radiației s-a manifestat și în zonele tumorale
neiradiate, unde s-a observat o creștere a expresiei de P-selectină.
Editorialul6
care comentează studiul din Science Translational Medicine atrage
atenția că inducerea expresiei de selectine prin iradiere ar putea să
favorizeze răspândirea și metastazarea cancerului. În plus, aceste molecule
sunt implicate în circulația leucocitelor. Totodată, infiltrarea limfocitară a
tumorilor este corelată negativ cu severitatea cancerului (factor de
protecție). Prin acțiuni asupra selectinelor, poate fi afectată și circulația
limfocitelor. Ideea acestei avertizări este că un eventual tratament care
țintește selectinele le-ar putea fi oferit pacienților cu un număr mic de
limfocite T CD3+ și CD8+.
Tratament
pentru mastocitoză
În numărul său
de ieri (30 iunie), New England Journal of Medicine publică rezultatele7
unui studiu clinic pentru o boală orfană: mastocitoza sistemică avansată. Aceasta
cuprinde neoplasme hematologice foarte rare, asociate cu un pronostic clinic
prost și pentru care nu există un tratament eficient. În absența unui
tratament, studiul cu midostaurină (inhibitor multikinazic, care acționează
asupra KIT D816V, un factor patogenic primar) nu a fost controlat cu placebo și
a fost unul deschis. O doză de 100 mg de două ori pe zi a fost administrată la
116 pacienți, din care 89 cu afectare organică cauzată de mastocitoză (16 cu
boală sistemică agresivă, 57 cu mastocitoză sistemică asociată cu un neoplasm
hematologic și 16 cu leucemie mastocitară).
Răspunsul la
tratament s-a obținut în 60% din cazuri; 45% din pacienți au prezentat un
răspuns major, definit ca rezoluția completă a cel puțin unui tip de leziune
organică generată de mastocitoză. Supraviețuirea medie a fost de 28,7 luni, iar
perioada de supraviețuire fără progresia bolii a fost în medie de 14,1 luni.
Tratamentul a fost grevat și de o serie de efecte secundare (toxicitate cu
reducerea dozelor, grețuri și vărsături, citopenii pe toate cele trei linii).
Realități
mai simple
Realitatea
virtuală, cu diverse aplicații computerizate, este de ani buni „noul roz“ în
materie de reabilitare motorie după accidentul vascular cerebral. Dar cât de
bună este realitatea virtuală în comparație cu... realitatea nealterată? La
întrebarea aceasta și-a propus să răspundă un studiu8 publicat
săptămâna aceasta (27 iunie) în Lancet Neurology. Au fost incluși 141 de
pacienți (18–85 de ani) aflați la primul AVC ischemic (produs de cel mult trei
luni) și care prezentau deficit motor al membrelor superioare. Aceștia au fost
incluși într-un program de reabilitare (zece sesiuni de câte o oră fiecare) de
exerciții cu aplicații de realitate virtuală (71 de pacienți) sau jocuri
clasice – cărți, bingo, Jenga sau cu mingea (70 de pacienți) cu durata de două
săptămâni.
Ambele grupuri
și-au ameliorat performanțele față de momentul inițial: scădere medie de la
43,7 la 29,7 secunde pentru grupul cu VR, respectiv de la 38,0 la 27,1 secunde
pentru grupul cu jocuri clasice. Analiza statistică nu a găsit diferențe
semnificative între cele două grupuri. Cu alte cuvinte, intervenția este cea
care pare să conteze mai mult decât mijlocul cu ajutorul căruia se produce.
Activitățile recreaționale banale ar putea să aibă o eficiență similară cu a
unor gadgeturi hi-tech.
Notă autor:
1. Blueprint consortium. Quantitative comparison of DNA methylation assays for biomarker development and clinical applications. Nat Biotechnol. 2016 Jun 27
2. Libertini E et al. Saturation analysis for whole-genome bisulfite sequencing data. Nat Biotechnol. 2016 Jun 27
3. Libertini E et al. Information recovery from low coverage whole-genome bisulfite sequencing. Nat Commun. 2016 Jun 27;7:11306
4. Rendeiro AF et al. Chromatin accessibility maps of chronic lymphocytic leukaemia identify subtype-specific epigenome signatures and transcription regulatory networks. Nat Commun. 2016 Jun 27;7:11938
5. Shamay Y et al. P-selectin is a nanotherapeutic delivery target in the tumor microenvironment. Sci Transl Med. 2016 Jun 29;8(345):345ra87
6. Kedmi R, Peer D. Zooming in on selectins in cancer. Sci Transl Med. 2016 Jun 29;8(345):345fs11
7. Gotlib J et al. Efficacy and safety of midostaurin in advanced systemic mastocytosis. N Engl J Med. 2016 Jun 30;374(26):2530-41
8. Saposnik G et al. Efficacy and safety of non-immersive virtual reality exercising in stroke rehabilitation (EVREST): a randomised, multicentre, single-blind, controlled trial. Lancet Neurol. 2016 Jun 27
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
