Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăți în cercetare

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN vineri, 15 iulie 2016

Cu gândul la Ro-entry

 

     Integritatea în cercetare este un subiect spinos pentru România. Întâi, pentru că organismele implicate în reglementarea cercetării s-au întrecut în a inventa diverse sisteme inginerești de măsurare a unei științe inexistente, cum a făcut defunctul CNCSIS cu publicațiile periodice, fără a utiliza criterii valabile și în lumea civilizată. Apoi, pentru că lipsa de integritate în cercetare nu a fost urmărită sistematic și nici penalizată în vreun fel de comunitatea științifică din România. Cel puțin oficial, chiar dacă voci disidente au existat cam de fiecare dată când s-a mai aflat de vreun nou plagiat – și au fost multe. Prea multe. Problema nu este lămurită nici în prezent, deoarece încă lipsește un cadru clar și riguros, care să stabilească limitele integrității în cercetare, bunele practici și regulile de finanțare. Într-un domeniu sensibil precum medicina, în care cercetarea se face inclusiv pe subiecți umani, absența unui cod de integritate învățat și însușit poate încă din primii ani de facultate a lăsat loc, în anumite cazuri, unor derapaje periculoase, în care nici măcar codurile obligatorii ale industriei și ale autorităților de reglementare nu au fost luate în serios.
     Preocupările pentru integritate ale autorităților române (sau, mai exact, absența lor) sunt cu atât mai greu de înțeles cu cât exemplele de abatere chiar de la cele mai simple norme de bun-simț au fost abundente în anii din urmă. De la o proliferare de neînțeles a „academiilor“ (aproape că doar filialele de bloc și de scară au lipsit), culminând cu crearea unei așa-numite „academii de științe ale securității naționale“, o monstruozitate lipsită de orice fond, în care până și lista membrilor este „secretă“, până la rutina cu care sunt acceptate teze doctorale „cu repetiție“ sau pur și simplu fără merit, în centre universitare cu pretenții, cercetarea științifică din România se sufocă sub propria lipsă de integritate. Care scapă însă neremarcată și nesancționată de autorități.
     Altundeva în Europa însă, lucrurile nu sunt tratate cu aceeași lejeritate ca la noi. Science Europe, de pildă, o organizație nonguvernamentală cu sediul la Bruxelles, din care fac parte consiliile pentru cercetare și știință din douăzeci de state europene (18 țări membre ale Uniunii Europene plus Norvegia și Elveția), a publicat săptămâna aceasta un raport1 care trece în revistă practicile privind integritatea în cercetare din organizațiile membre și, totodată, formulează o serie de recomandări pentru stabilirea unui cadru comun, transparent, de bune reguli în cercetare și în finanțarea acesteia. Raportul citat ar trebui să constituie lectură obligatorie și pentru entitățile implicate în cercetarea științifică de pe la noi (și sunt destule, cel puțin la nivel declarativ!) și în reglementarea acestor activități. Din lista de 18 recomandări, cităm câteva: organizațiile ar trebui să facă publică politica prin care protejează angajații de sancțiuni disciplinare dacă dezvăluie posibile încălcări ale integrității în cercetare; organizațiile și autoritățile de reglementare ar trebui să încerce să facă publice toate concluziile în cazurile în care se dovedesc abateri de la reguli – ideal, cu numele cercetătorilor implicați; organizațiile ar trebui să susțină activ pregătirea membrilor lor în domeniul integrității în cercetare și ar trebui să se asigure că toate persoanele implicate în proiecte de cercetare sunt instruite în privința bunelor practici de cercetare; pregătirea în domeniul integrității în cercetare trebuie să înceapă din facultate sau din timpul cursurilor doctorale, să fie obligatorie și să continue de-a lungul întregii cariere în cercetare; finanțatorii ar trebui să ceară angajatorilor sau instituției gazdă să cerceteze orice acuzație de încălcare a codului de integritate, indiferent dacă persoana cercetată se mută la o altă instituție sau chiar într-o altă țară; angajatorii ar trebui să ceară aplicanților, la angajare, să declare că nu sunt supuși unei investigații și că nu au încălcat normele de integritate.
     Dacă ați ajuns cu lectura până în acest punct, probabil că realizați deja unde suntem noi și unde ar trebui să ajungem. De la oameni politici cu cele mai înalte funcții în stat la universitarii care nu au nimic notabil prin CV-uri, regulile românești par să fie cumva pe dos față de cele europene. Ne îngrijorează ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană, dar poate că ar trebui să ne preocupe în primul rând să intrăm și noi în rândul lumii civilizate și să ne scuturăm de orice balast care compromite integritatea cercetării științifice românești în ansamblul său. Pe când un Ro-entry adevărat?

 

Arhitectură probiotică?

 

     Peste 90% din viață ne-o petrecem în interiorul clădirilor, fie că e vorba de locuință, de serviciu sau de diverse localuri. De la această observație pleacă o foarte interesantă perspectivă2 publicată joia aceasta (7 iulie) în revista Trends in Microbiology (din grupul Cell Press), care atrage atenția asupra legăturii dintre modul în care sunt gândite locuințele noastre și felul în care interacționăm cu comunitățile microbiene de lângă, de pe și din noi (fig. 1).
Fig. 1 – Comunitățile microbiene din interiorul clădirilor se formează în urma unor interacțiuni și procese fizice complexe
 
     Discuția e încă deschisă dacă prima expunere microbiană se produce la naștere sau chiar mai devreme, prin intermediul comunităților microbiene placentare, dar e clar că, ulterior, orice contact adaugă și modifică încărcătura microbiană: atingerea pielii mamei, alimentația la sân, aerul și suprafețele din maternitate, primul drum către casă, domiciliul, creșa, grădinița, apoi școala. Un copil inhalează în medie 3.500 de litri de aer, iar un adult 16.000 – și dacă 90% din timp se află în interiorul unei clădiri, expunerea la praf și la diversele microorganisme este continuă. Dată fiind ridicarea prafului și a microbilor de pe suprafețe și podele, concentrațiile din aer ale bacteriilor și fungilor sunt mai mari în interiorul locuințelor decât în natură, mai ales în clădirile cu ventilație deficitară.
     După expunerea faptelor, autorii speculează asupra unei posibile legături între încărcătura microbiană din locuințe (și mai ales componența florei) și creșterea incidenței astmului, corelată negativ cu diversitatea microbiană (aceasta fiind, se pare, un factor de protecție). Ideea care merită însă reținută este că arhitectura locuințelor ar trebui să ia în considerare optimizarea fluxurilor de intrare și ventilare a comunităților microbiene. „Toate formele de expunere microbiană ar trebui înțelese ca având un impact asupra microbiomului uman, fie el tranzitoriu sau stabil“, cred autorii. „Cercetările ar trebui să se concentreze asupra modului în care designul construcției are un impact asupra comunităților microbiene și cum acestea, la rândul lor, modulează microbiomul uman“, este concluzia articolului.

 

Cartilaj definitiv

 

     Un studiu3 danez, publicat miercuri (6 iulie) în Science Translational Medicine, aduce răspunsuri mult așteptate cu privire la modul în care evoluează de-a lungul vieții matricea de colagen de la nivelul cartilajului articular. Metoda folosită? Datarea cu carbon 14, pentru a aprecia rata de înlocuire a colagenului la nivelul platoului tibial. Metoda a fost aplicată la 23 de persoane născute între 1935 și 1997 (concentrația atmosferică a radioizotopului de carbon a variat, de-a lungul secolului trecut, odată cu diversele experimente nucleare desfășurate), unele suferind de osteoartrită (fig. 2)
Fig. 2 – Imagine din cadrul unei intervenții de artroplastie de genunchi
© Jan Heinemeier, Mette Horsleth
 
     Rezultatele au arătat că, practic, nicio porțiune din matricea de colagen nu a fost înlocuită odată atinsă maturitatea scheletică și nici măcar osteoartrita sau leziunile tisulare nu au influențat refacerea colagenului. Cu alte cuvinte, matricea de colagen a cartilajului articular este o structură permanentă la om, fără o activitate semnificativă la adult, chiar și în prezența unei afecțiuni locale inflamatorii.

 

Interdicții vs. educație

 

     Mulți susținători ai unei intervenții paternaliste a statului în viața cetății își motivează opțiunile prin „dezastrul” care ar urma dacă o anumită acțiune ar deveni permisă. Avem ca exemplu avortul: acolo unde legislația îl permite, ratele scăzute se corelează cu educația sexuală solidă, nu cu o intervenție administrativă. În schimb, în țările în care avortul este interzis, se creează presiunea de a găsi fie rezolvări în afara legii, fie de a practica turismul internațional în scopul întreruperii de sarcină.
     La fel, una dintre ipotezele susținute cu ardoare de grupurile care se opun legalizării morții asistate de medic și a eutanasiei este că doar interzicerea unor astfel de proceduri poate evita abuzurile și că numărul morților ar crește inevitabil odată cu legalizarea unor astfel de proceduri. Un studiu4 publicat marți în JAMA arată însă că lucrurile nu stau deloc așa. Eutanasia și moartea asistată de medic sunt legale în Olanda, Belgia, Luxemburg, Columbia și Canada, iar moartea asistată de medic (excluzând eutanasia) este permisă în cinci state americane (Oregon, Washington, Montana, Vermont, California) și în Elveția. Statisticile arată însă că, deși legalizarea s-a însoțit de ușoare creșteri ale deceselor prin aceste metode, majoritatea covârșitoare a cazurilor se produce la pacienții cu cancer. Pacienții sunt în special vârstnici și cu educație peste medie. Nicăieri nu au existat însă dovezi că pacienții din grupuri vulnerabile ar fi eutanasiați sau că moartea asistată de medic ar fi mai frecventă în aceste grupuri decât în populația generală.
     Cu alte cuvinte, toate semnele indică faptul că nu se abuzează de aceste proceduri și că principalii beneficiari ai legalizării sunt tocmai pacienții cu cancer, a căror calitate a vieții scade dramatic în fazele terminale ale bolii. Nu interdicțiile rezolvă problemele, ci educația.
1. Science Europe. Research integrity practices in Science Europe member organisations. 2016 Jul 5

2. Peccia J, Kwan SE. Buildings, beneficial microbes, and health. Trends Microbiol. 2016 Jul 7

3. Heinemeier KM et al. Radiocarbon dating reveals minimal collagen turnover in both healthy and osteoarthritic human cartilage. Sci Transl Med. 2016 Jul 6;8(346):346ra90

4. Emanuel EJ et al. Attitudes and practices of euthanasia and physician-assisted suicide in the United States, Canada, and Europe. JAMA. 2016 Jul 5;316(1):79-90

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC