Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. Aurel F. MARIN - aug. 1 2016
Noutăţi în cercetare

Harta din cap

 

     Odată cu dezvoltarea serviciilor de cartare oferite de Google, am ajuns să dispunem de hărți foarte precise, în special ale celor mai importante localități de oriunde din lume. Modul de vedere de la nivelul străzii permite chiar utilizatorului să se plimbe (virtual) pe străzile oricărei metropole, descoperind astfel orice loc în care mașinile care au realizat captura digitală au putut ajunge. Popularizarea hărților și accesul facil la acestea au făcut ca turismul actual să fie practic reinventat. Ocupația de ghid turistic va deveni, probabil, vetustă, iar hărțile pe care le utilizăm tot mai des vor dobândi noi și noi niveluri de detaliu. De altfel, succesul celui mai nou joc-vedetă, Pokémon Go, se datorează în primul rând acurateței hărților de care dispunem pe telefonul mobil.
     Nu la fel de precise sunt însă alte hărți, a căror utilizare în scop comercial e, probabil, mult mai greu de monetizat. Harta anatomică și funcțională a creierului uman, de pildă, este foarte departe de nivelul de precizie al hărților Google. În facultățile de medicină încă este studiată, de pildă, harta realizată de anatomistul german Korbinian Brodmann în primii ani ai secolului XX, după citoarhitectura corticală, care identifica 52 de arii cerebrale. A trecut de atunci mai bine de un secol, ani în care înțelegerea noastră asupra modului în care funcționează creierul a avansat foarte mult, în paralel cu progresul metodelor imagistice funcționale cerebrale. Abia de săptămâna aceasta însă putem spune că dispunem de o parcelare fiziologică multimodală a cortexului cerebral, odată cu publicarea1 în revista Nature a unui studiu derivat din Proiectul conectomului uman.
     Harta propusă, intitulată destul de pompos Human Connectome Project Multi-Modal Parcellation version 1.0 (sau, pe scurt, HCP-MMP1.0), descrie 180 de arii cerebrale pentru fiecare emisferă, delimitate de modificări semnificative ale arhitecturii corticale, funcției, conectivității sau/și topografiei (fig. 1)
Fig. 1 – Pe baza datelor obținute în cadrul Proiectului conectomului uman, suprafața fiecărei emisfere cerebrale a fost parcelată în 180 de arii cerebrale
© Matthew F. Glasser, David C. Van Essen
.
 
Din cele 180 de arii cerebrale, 97 sunt descrise pentru prima dată de acest studiu, în vreme ce celelalte 83 fuseseră raportate anterior în diverse cercetări prin microscopie post-mortem sau alte abordări foarte specializate. Pentru a ajunge la aceste rezultate, grupul de autori a utilizat imagini de rezonanță magnetică multimodală de la 210 adulți tineri sănătoși, obținute în cadrul Proiectului conectomului uman. Acestea au fost realizate în multiple ipostaze, la efectuarea unor sarcini, pentru cartarea mielinei sau IRM funcțional în stare de repaus. Mai departe, pentru delimitarea și identificarea automată a ariilor cerebrale la noi subiecți, a fost realizat un program informatic capabil să învețe și să recunoască „amprenta“ multimodală a fiecărei arii. Acesta a fost testat pe alți 210 subiecți din cadrul proiectului și a reușit să parceleze hărțile cerebrale ale acestora cu o precizie de 96,6%, pe baza modelului inițial. Mai mult, programul informatic a reușit să localizeze corect ariile chiar și la persoanele cu parcelări atipice.
     Editorialul2 publicat în același număr al revistei arată nu doar modul în care autorii studiului au reușit să ajungă la rezultatele apărute miercurea aceasta (20 iulie), ci și faptul că ele sunt corelate cu numeroase studii publicate în decenii întregi, care descriau mici arii, cu specificul propriu, după diverse metode. Se pare că noua hartă reușește să integreze toate aceste rezultate disparate adunate în timp. Ceea ce nu exclude, după cum scriu cei doi autori ai editorialului, posibilitatea ca unele din aceste 360 de arii descrise să fie, mai departe, împărțite în zone mai mici, mai uniforme, dar mai puțin distincte între ele decât ariile principale. Este deci puțin probabil ca harta obținută din studiul citat să fie una definitivă, ceea ce însă nu ar trebui să îi oprească pe cercetători să o utilizeze în studiile viitoare.

 

Variabilitatea, mai importantă decât media

 

     Multe din cercetările privind fracțiunile colesterolului au vizat obținerea unor valori-prag, considerate „sigure“ sau „bune“. Date mai recente arată însă că poate mai importantă ar fi problema variațiilor intraindividuale a valorilor LDL-colesterolului. Astfel, variațiile importante ale LDL-C la același individ au un rol predictiv deopotrivă pentru evenimentele cerebrovasculare și pentru cele cardiovasculare.
     Un studiu3 publicat marți în Circulation, revista de top a American Heart Association, a investigat modul în care variabilitatea valorilor LDL-C (definită ca deviație standard în mai mult de patru măsurători) ar putea avea un rol predictiv și pentru afectarea funcției cognitive. În acest sens, au fost evaluate patru domenii ale cogniției la momentul variabilității LDL-C și după 30 de luni, la 4.428 de participanți la studiul PROSPER (PROspective Study of Pravastatin in the Elderly at Risk), iar 535 dintre aceștia au fost investigați și neuroimagistic. Variabilitatea crescută a valorilor LDL-C s-a asociat cu o performanță cognitivă mai scăzută atât la pacienții care au primit placebo, cât și la cei tratați cu pravastatină. Asocierile au fost semnificative pentru atenția selectivă, viteza de procesare și memorie (imediată și întârziată). Mai mult, variabilitatea importantă a valorilor LDL-C s-a asociat și cu un debit cerebral redus.

 

Cartilajul antiinflamator

 

     Deși până acum nu s-au reușit decât mici reparații focale ale cartilajului articular, speranțele pentru găsirea unor soluții de refacere integrală a suprafeței articulare ar putea veni din zona bioingineriei. Un grup de la Universitatea Duke a publicat4 săptămâna aceasta, în Proceedings of the National Academy of Sciences of the United States of America (pe scurt, PNAS) conceptul unui biomaterial creat pe baza unor metode de fabricație a textilelor, la care s-au adăugat tehnici de terapie genică. Acesta nu are doar o formă anatomică, dar este și activ funcțional, fiind capabil să medieze expresia controlată a moleculelor inflamatoare la nivelul articulației, pe lângă funcția mecanică, pe care se pare că o îndeplinește cu brio (fig. 2.
     Conceptul a fost prezentat în martie anul acesta, la congresul Societății de cercetare în ortopedie.
Fig. 2 – A, B. Suprafețele celor două variante de suport propuse; C. Suport de formă emisferică țesut tridimensional înainte de însămânțarea cu celule stem derivate din țesutul adipos; D. Suportul însămânțat cu celule stem derivate din țesut adipos, după 38 de zile de cultură
© PNAS
 
 

 

Dietă neconcludentă

 

     O analiză sistematică publicată5 marțea aceasta (19 iulie) în Annals of Internal Medicine a urmărit efectele asupra sănătății ale unei diete mediteraneene fără restricții în privința aportului de grăsimi. O dietă este definită ca mediteraneeană atunci când constă în principal din plante și este caracterizată printr-un raport înalt de grăsimi mono-nesaturate față de cele saturate.
     Analiza a identificat două studii de prevenție primară, care nu au raportat nicio diferență în mortalitatea de orice cauză, după dieta urmată. Un alt studiu de prevenție primară a găsit că dieta mediteraneeană a avut ca efect o incidență redusă a evenimentelor cardiovasculare majore. Dintre cele trei studii de prevenție secundară identificate, unul singur a găsit un risc mai mic de recurență a infarctului miocardic și de moarte cardiovasculară asociate dietei mediteraneene.
     Concluzia analizei este că dovezile privind beneficiile pentru sănătate ale unei diete mediteraneene fără restricții ale aportului de grăsimi sunt limitate și că, deși rata evenimentelor cardiovasculare ar putea fi astfel redusă, este probabil ca mortalitatea de orice cauză să nu fie afectată.

Notă autor:

1. Glasser MF et al. A multi-modal parcellation of human cerebral cortex. Nature. 2016 Jul 20

2. Yeo BTT, Eickhoff SB. A modern map of the human cerebral cortex. Nature. 2016 Jul 20

3. Smit RAJ et al. Higher visit-to-visit low-density lipoprotein cholesterol variability is associated with lower cognitive performance, lower cerebral blood flow, and greater white matter hyperintensity load in older subjects. Circulation. 2016 Jul 19

4. Moutos FT et al. Anatomically shaped tissue-engineered cartilage with tunable and inducible anticytokine delivery for biological joint resurfacing. Proc Natl Acad Sci U S A. 2016 Jul 19

5. Bloomfield HE et al. Effects on health outcomes of a Mediterranean diet with no restriction on fat intake: a systematic review and meta-analysis. Ann Intern Med. 2016 Jul 19

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe