Vaccinuri
în microjet
Nu
doar inepțiile vehiculate prin diverse medii sau incompetența
autorităților de a asigura din timp stocurile necesare de vaccinuri
stau în calea obținerii unei acoperiri vaccinale optime, ci și, în
unele cazuri, teama de injecții. În plus, vaccinurile injectabile
sunt întotdeauna mai greu de manipulat, de transportat și de
păstrat decât cele orale, iar dispozitivele folosite pentru
administrare pot ajunge să fie chiar mai scumpe decât vaccinul
propriu-zis. Un alt dezavantaj al vaccinurilor administrate
injectabil este faptul că nu produc imunitate locală, la nivelul
porții de intrare a agentului patogen – spre exemplu, până la
începutul anilor ’90, în România se producea vaccin gripal cu
administrare parenterală (la Institutul Cantacuzino) și cu
administrare orală (la Institutul de Virusologie Nicolau); acesta
din urmă producea nu doar o imunitate sistemică durabilă, ci și,
spre deosebire de celălalt vaccin, o reacție la nivelul mucoasei
digestive, cu imunoglobuline specifice. Desigur, în prezent, România
nu mai produce vaccinuri gripale, dar aceasta este o altă poveste.
Un
studiu1
apărut miercuri (8 martie) în Science
Translational Medicine prezintă
un foarte interesant microdispozitiv care poate administra un vaccin
lichid, fără ac, direct la nivelul mucoasei bucale, generând un
foarte bun răspuns imun sistemic și local. MucoJet (fig.
1),
cum a fost numit dispozitivul, este un mic cilindru din plastic, cu
dimensiunile de 15 x 7 mm și este produs dintr-o rășină
fotopolimerizabilă biocompatibilă și rezistentă la apă, tipărită
3D. Mucojet conține în compartimentul extern 0,25 ml de apă, iar
la interior sunt două rezervoare separate de o membrană și un
piston. Camera vaccinului are 0,1 ml și un orificiu de 0,2 mm,
sigilat; cealaltă cameră conține acid citric și bicarbonat de
sodiu. La administrare, printr-un simplu clic, apa din compartimentul
extern intră în contact cu acidul citric și cu bicarbonatul de
sodiu și declanșează o reacție care produce dioxid de carbon.
Gazul astfel produs se acumulează și mișcă pistonul; când
presiunea ajunge la aproximativ 30 kPa (0,3 atmosfere), sigiliul se
rupe și conținutul din camera vaccinului este expulzat din
dispozitiv la nivelul mucoasei bucale.
Microsistemul
a fost testat de echipa de la Berkeley, care l-a inventat, nu doar in
silico
(unde au demonstrat că jetul de lichid expulzat cu presiune mare
este capabil să penetreze mucoasa), ci și pe țesut bucal porcin ex
vivo
și apoi pe iepuri vii. La animale, administrarea de ovalbumină la
nivelul mucoasei bucale cu ajutorul MucoJet a indus titruri de
anticorpi specifici în ser (IgG) și în țesutul bucal (IgA) cu
trei ordine de mărime mai mari decât la iepurii la care ovalbumina
a fost administrată cu o pipetă în regiunea bucală.
Rămâne,
desigur, ca translarea rezultatelor să se facă și de la animal la
om. Probabil că vor trece ani buni până ce vom putea vorbi de
administrarea orală neinvazivă a unor vaccinuri care în prezent
sunt administrate parenteral, însă noul microdispozitiv promite să
ofere soluții interesante producătorilor de vaccinuri.
Explicații
binevenite
Tot
la vaccinuri se referă și un alt interesant studiu2,
apărut luni în Nature
Human Behaviour, o
revistă creată anul acesta de grupul Nature, studiu care însă
caută răspunsuri din perspectiva sănătății publice, și nu a
tehnicii de vaccinare propriu-zise. Astfel, un grup german și-a
propus să afle dacă nu poate fi crescută acoperirea vaccinală
explicând întâi celor puși să decidă dacă să-și vaccineze
sau nu copiii care sunt beneficiile pentru societate ale imunizării.
Nu este tocmai ușor să explici în ce constă imunitatea de
cohortă, deoarece e necesară o înțelegere a modului de
transmitere a bolii și a conceptului de vaccinare, cu accent pe
faptul că imunizarea nu doar previne boala, ci previne și
transmiterea ei la alte persoane. În plus, explicațiile pot avea un
dublu tăiș, informația putând fi înțeleasă și ca o ocazie de
a nu-ți vaccina copilul, beneficiind de imunizarea celor din jurul
lui. Studiul de față face și o comparație între culturi, punând
de o parte culturi considerate prosociale (din Asia) și de partea
cealaltă culturi individualiste (SUA și Europa Occidentală).
Fără
a insista prea mult asupra metodologiei, rezultatele arată că
intervenția afectează mai puternic decizia de a vaccina în
cazurile în care boala în cauză este mai puțin contagioasă și
când riscul de infecție este mai redus. Sigur, datele sunt obținute
în contextul în care riscul de infecție, pentru cele mai multe
boli prevenibile prin vaccinare, este mic datorită tocmai succesului
de până acum al vaccinării. În plus, societățile orientale par
să fie mai receptive la ideea de beneficiu al comunității, în
comparație cu societățile occidentale.
După
cum se arată și într-un comentariu3
ce însoțește studiul, rezultatele confirmă importanța
comunicării informației privind beneficiul social al imunizărilor,
dar nu oricum. Ar trebui ca această cercetare să fie un punct de
plecare pentru schimbarea strategiei de comunicare privind
vaccinarea, de la beneficiul individual, pe care se pune aproape
exclusiv accentul în prezent, la beneficiul comunității. Un mesaj
important mai ales în contextul discursurilor protecționiste și al
mișcărilor antisociale, care au devenit realități ale ultimilor
ani.
Micii
pași ai tehnologiei
Am
auzit foarte mult, de ani buni, cum tehnologia va rezolva toate
problemele umanității. Promisiunile anticipate de autorii de proză
SF au rămas însă departe de a se transforma în realitate.
Progresele sunt mici și cumulative, dar un pas înainte determinant
întârzie să se producă.
În
seria pașilor mici dar utili se înscrie un dispozitiv portabil
capabil să monitorizeze glicemia și chiar să intervină, cu
ajutorul unui modul dotat cu ac transdermic, pentru a o corecta. Până
să se descopere device-uri care vindecă instantaneu diabetul,
trebuie să ne mulțumim cu ce avem. Dispozitivul portabil, descris
miercurea aceasta (8 martie) în Science
Advances este
însă suficient de interesant și de util pentru a-l aștepta
transformat într-o aplicație comercială (fig.
2).
Măsurătorile
se bazează pe mai mulți senzori miniaturali care măsoară glicemia
din transpirație. Datele sunt corectate în timp real în funcție
de pH, temperatură și umiditate. Și sistemul de administrare a
medicației este unul inteligent, substanțele fiind încărcate pe
nanoparticule sensibile la temperatură înglobate în microace din
hidrogel cu acid hialuronic, în felul acesta controlându-se foarte
precis eliberarea de medicament ca răspuns la creșterea glicemiei.
În plus, monitorizarea măsurătorilor se poate face utilizând o
aplicație de pe telefonul mobil (fig.
3).