Sfârşitul demn

Amiodarona şi cancerul

   Rezultatele unui foarte amplu studiu² desfăşurat în Taiwan, publicat săptămâna aceasta în revista Cancer, atrag atenţia asupra unei posibile asocieri periculoase a tratamentului cu amiodaronă cu un risc crescut de cancer. Amiodarona este cel mai utilizat antiaritmic şi, din cauză că este liposolubilă, se poate acumula în ţesuturile moi, atunci când este administrată pe termen lung. În studiul taiwanez, din 6.418 de pacienţi care au primit amiodaronă, supravegherea lor – în medie – timp de doi ani şi jumătate a identificat 280 de cazuri de cancer. Riscul mai mare de a dezvolta o patologie oncologică a fost înregistrat la bărbaţii care au primit o doză zilnică mare (cumulativ) în primul an de tratament. Rezultatele analizei sugerează necesitatea de a raporta incidenţa cancerului, în viitoarele studii privind amiodarona. Medicii prescriptori ar trebui, totodată, să ţină seama de un posibil risc de cancer, atunci când tratează aritmiile cardiace cu amiodaronă pe termen lung.

Chirurgia bariatrică schimbă ADN-ul

   Un foarte interesant studiu³ realizat de o echipă multidisciplinară de la Institutul Karolinska, ce urmează să apară în numărul din 25 aprilie al revisteiCell Reports (Elsevier), aduce dovezi privind apariţia unor modificări epigenetice la pacienţii care au suferit intervenţii chirurgicale bariatrice. Cercetătorii au plecat de la observaţia că, la majoritatea pacienţilor obezi care au suferit o intervenţie de bypass gastric, postoperatoriu s-a înregistrat nu doar o scădere drastică în greutate, ci şi o remisiune precoce a diabetului zaharat tip 2. Astfel, se pare că nivelurile de activare ale genelor specifice ce controlează modul în care grăsimea este depozitată sau transformată, de către organism, revin la normal după chirurgia bariatrică, după ce iniţial erau alterate, reflectând obezitatea. Este vorba, mai exact, de modificări ADN care controlează expresia genelor ca răspuns la mediu, anume de modificări ale metilării genelor PGC-1 alfa şi PDK4, care controlează metabolismul glucozei şi al lipidelor. Cu alte cuvinte, se pare că aportul scăzut de alimente sau scăderea în greutate (adică modificări de mediu) pot afecta expresia genică. Teoretic, mecanismul descoperit de grupul suedez ar putea sta la baza unui medicament nou, care să ţintească reglarea genelor implicate în controlul metabolic.

Soluţii la criza oncologicelor

   Chiar dacă ştiinţa a progresat într-atât încât diagnosticul de cancer nu mai este o condamnare automată la moarte, cum era cândva, sunt disparităţi uriaşe în accesul la medicamentele oncologice. Astfel, deşi 80% din decesele prin cancer se înregistrează în ţările cu venituri medii sau scăzute, acestea contribuie cu foarte puţin la cheltuielile globale cu managementul cancerului. Autorii unui articol⁴ publicat miercuri (9 aprilie), în Nature Reviews – Clinical Oncology, prezintă câteva strategii prin care ar putea fi crescut accesul pacienţilor la tratamentele oncologice. Astfel, este luată în considerare posibilitatea de a utiliza medicamente generice sau biosimilare (versiuni generice ale anticorpilor monoclonali administraţi în terapia cancerului), dând exemplul Indiei, ţară care economiseşte 64 de milioane de dolari anual prin doar două astfel de generice. Alte strategii de creştere a accesului pacienţilor ar fi asigurările universale de sănătate, utilizarea pe scară mai largă a unor preţuri diferenţiate, evaluarea tehnologiilor de sănătate prin programe adecvate, licenţierea obligatorie a medicamentelor şi participarea mai largă la studiile clinice. Nu în ultimul rând, autorii propun crearea unui fond special, a unei alianţe care să lupte contra cancerului în ţările cu venituri medii sau scăzute.