Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Bacteriile dureroase

   Cum şi mai ales de ce apare durerea în cursul unei infecţii? Este senzaţia dureroasă consecinţa directă a infecţiei sau efectul indirect al activării imune? Răspunsuri plauzibile par să vină dintr-un foarte interesant studiu1 publicat în avans pe site-ul revistei Nature, miercurea aceasta (21 august). Grupul de la Harvard care a realizat această cercetare a utilizat un model murin, cu injectarea unei încărcături de Staphylococcus aureus rezistent la meticilină (MRSA) într-unul din membrele animalului. De remarcat este faptul că hiperalgezia a urmat evoluţia încărcăturii bacteriene şi nu pe cea a edemului tisular sau a activării imune (fig. 1). Mai mult, activarea terminaţiilor neuronale cu rol în nocicepţie (fig. 2) nu a produs doar durere, ci şi o modulare a reacţiei inflamatorii locale: ablaţia specifică a acestor neuroni a dus la Fig. 1 – Evoluţia în timp a edemului tisular, activării imune, durerii şi încărcăturii bacteriene, după infecţia cu S. aureus (după Chiu şi colab., Nature 2013)dispariţia senzaţiei dureroase, dar şi la creşterea infiltrării imune locale şi a limfadenopatiei ganglionului eferent. Nu se cunoaşte încă mecanismul exact prin care activarea terminaţiilor nervoase modulează răspunsul inflamator, însă studiul de faţă aduce o indicaţie importantă asupra rolului pe care sistemul nervos îl poate juca în interacţiunile gazdă–patogeni.
   Editorialul2 semnat de profesorii Victor Nizet şi Tony Yaksh, de la University of California, San Diego, aminteşte şi de alte interacţiuni ale patogenilor cu organele de simţ şi se întreabă dacă nu cumva bacteriile – patogene sau comensale – nu au un input direct asupra simţurilor (văz, auz, miros). Este însă clar că studiul din Nature al grupului de la Harvard deschide drumul pentru noi cercetări asupra modului în care bacteriile, prin modificarea directă a reacţiilor senzoriale, pot modula, de pildă, răspunsul inflamator imun, în avantajul propriu.

Markeri serici pentru sinucidere

   Creditat ca dezvoltator al genomicii funcţionale convergente – CFG (o abordare prin care se încearcă identificarea şi prioritizarea genelor şi biomarkerilor pentru afecţiuni psihiatrice complexe), dar şi ca figură proeminentă a psihiatriei personalizate, Alexandru B. Niculescu(foto) a absolvit medicina în 1991, la UMF „Carol Davila“ Bucureşti; în prezent, este directorul Laboratorului de neurofenomică, din cadrul Institutului de Cercetări Psihiatrice al Universităţii Indiana, şi profesor asociat de psihiatrie şi neuroştiinţe medicale la Facultatea de Medicină a aceleiaşi instituţii academice.
   Marţi (20 august), pe site-ul revistei Molecular Psychiatry, grupul condus de profesorul de origine română a publicat un foarte interesant studiu3 privind identificarea unor biomarkeri pentru – atenţie! – suicid. Cercetarea a identificat întâi, prin CFG, la nouă pacienţi cu tulburare bipolară, 41 de biomarkeri al căror nivel seric a crescut semnificativ odată cu apariţia ideaţiei suicidare. Verificarea listei obţinute prin CFG s-a făcut cu mostre de sânge obţinute (prin intermediul medicilor legişti) de la sinucigaşi care şi-au dus până la capăt gestul. În urma analizei, s-a ajuns la o listă de 13 markeri serici, puternic corelaţi cu suicidul. Dintre aceştia, grupul american indică enzima SAT1 (spermidine/spermine N1–acetyltransferase 1) caFig. 2 – Infecţia cu MRSA (verde) duce la formarea unui bolus invaziv în ţesutul subcutanat, în contact direct cu fibrele nervoase senzoriale (alb). Formilpeptidele şi toxinele bacteriene activează direct terminaţiile nervoase, generând senzaţia de durere (după Balthasar Heesters şi Isaac Chiu) fiind cel mai bun marker identificat, mai ales că nivelurile serice ale acesteia s-au corelat foarte bine cu spitalizările (trecute şi ulterioare) ale cohortei de pacienţi cu tulburare bipolară studiate. Dincolo de limitările inerente unei cercetări realizate pe un grup restrâns, rămâne posibilitatea de a verifica validitatea biomarkerilor identificaţi în acest studiu, printr-o cercetare prospectivă, mai extinsă. Importanţa descoperirii făcute rezidă şi din furnizarea unui marker obiectiv, la un subgrup de pacienţi psihiatrici care, adesea, prin negarea ideaţiei suicidare, fac ca intervenţia terapeutică să fie dificilă.

Numărul de antigene din vaccinuri  nu afectează dezvoltarea neuropsihică

   Se vorbeşte mult despre efectele negative ale vaccinărilor. Se vorbeşte, căci este vorba, de cele mai multe ori, de vorbe fără acoperire, perpetuate de persoane lipsite de vreo pregătire medicală sau care eludează intenţionat dovezile ştiinţifice existente. Nu-i vorbă, şi profesia medicală a contribuit masiv la neîncrederea în vaccinuri – dacă e să ne referim doar la cazul celebru al lui Andrew Wakefield şi la articolul fraudulos (motivat însă financiar) publicat în Lancet, care făcea o falsă legătură între vaccinare şi autism. Se vorbeşte, deci, mult, uneori uitând că există dovezi ori neştiind că ele pot fi găsite printr-o simplă căutare în PubMed.
   Cei interesaţi de subiect (curiozitatea este o precondiţie pentru a fi bine informat) pot găsi un interesant studiu4, publicat de un grup de experţi de la CDC Atlanta, în Pharmacoepidemiology and Drug Safety, privind posibila legătură dintre numărul de antigene din vaccinuri primite până la vârsta de 2 ani şi evaluarea neuropsihologică la vârsta de 7–10 ani. Într-adevăr, numărul de antigene este unul din miturile vehiculate de oponenţii vaccinării, ca fiind nociv pentru sănătatea copiilor vaccinaţi. Astfel, experţii CDC au gândit un studiu prospectiv, care a inclus puţin peste o mie de copii cu vârste de 7–10 ani, născuţi în intervalul 1993–1997, excluzând din studiu copiii cu afecţiuni influenţând dezvoltarea neuropsihică în antecedente (encefalite, meningite, intoxicaţii cu metale grele etc.). Pe baza istoricului vaccinal complet (inclusiv tipul specific de vaccin, producătorul, data vaccinării), s-a calculat apoi numărul de antigene primite de copii prin vaccinare. Diferenţa majoră în acest număr a fost dată de componenta pertussis din DTP şi DTP-Hib: varianta celulară avea circa 3.000 de antigene, în vreme ce varianta acelulară (DTaP) nu avea decât două-patru antigene pentru această componentă.
   În medie, copiii au primit 7.266, 8.127 şi 10.341 de antigene la vârstele de 7, 12 şi, respectiv, 24 de luni. Rezultatele au dovedit însă că o creştere cu 1.000 a numărului de antigene nu s-a asociat cu vreo modificare a rezultatelor neuropsihologice. Mai mult, comparând copiii situaţi peste percentila 10 cu aceia cu număr scăzut de antigene primite prin vaccinare, s-a observat că nu există nici un efect advers. În schimb, copiii situaţi peste media numărului de antigene primite au avut rezultate mai bune la testele de atenţie şi la cele evaluând funcţiile executive.
   Concluzia studiului citat este simplă: numărul de antigene administrate prin vaccinare în primii doi ani de viaţă nu influenţează negativ dezvoltarea neuropsihică a copiilor, până la vârsta de 7–10 ani. Şi, ca să fim clar înţeleşi, asta nu înseamnă că după vârsta de 10 ani ar apărea efectele de care se tem detractorii vaccinării. Nicidecum, doar că – medici fiind – nu putem face afirmaţii decât pentru situaţiile în care dispunem de dovezi, de date reproductibile.
1. Chiu IM, Heesters BA, Ghasemlou N, Von Hehn CA, Zhao F, Tran J, Wainger B, Strominger A, Muralidharan S, Horswill AR, Bubeck Wardenburg J, Hwang SW, Carroll MC, Woolf CJ. Bacteria activate sensory neurons that modulate pain and inflammation. Nature. 2013 Aug 21

2. Nizet V, Yaksh T. Bacteria get on your nerves. Nature. 2013 Aug 21

3. Le-Niculescu H, Levey DF, Ayalew M, Palmer L, Gavrin LM, Jain N, Winiger E, Bhosrekar S, Shankar G, Radel M, Bellanger E, Duckworth H, Olesek K, Vergo J, Schweitzer R, Yard M, Ballew A, Shekhar A, Sandusky GE, Schork NJ, Kurian SM, Salomon DR, Niculescu AB. Discovery and validation of blood biomarkers for suicidality. Molecular Psychiatry. 2013 Aug 20

4. Iqbal S, Barile JP, Thompson WW, Destefano F. Number of antigens in early childhood vaccines and neuropsychological outcomes at age 7-10 years. Pharmacoepidemiol Drug Saf. 2013 Jul 12

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.