Handicapul
sărăciei
Sunt săracii mai... proşti? Şi acum nu ne referim
la opoziţia cu „băieţii deştepţi“, care ajung prosperi în România, ci la un
studiu1 apărut astăzi (30 august) în prestigioasa revistă Science. Autorii au plecat de la observaţia
că acţiunile persoanelor sărace au adesea efecte paradoxale, accentuând, de
pildă, paupertatea, în loc să conducă la prosperitate. Pentru a dovedi o relaţie
cauzală (şi nu doar corelativă) între abilităţile cognitive şi sărăcie, autorii
au desfăşurat o serie de studii interesante.
Într-o primă fază, au fost gândite câteva
scenarii, la care au fost invitaţi să răspundă cumpărători dintr-un mall din
New Jersey. Unul din scenarii era legat de reparaţii (ipotetice) aduse unui
autoturism. Atât respondenţii cu venituri scăzute, cât şi cei cu confort
financiar au obţinut scoruri bune la testele cognitive pe care le-au dat în
timp ce căutau o rezolvare la scenariul primit. Dar asta numai atunci când
costurile din scenariu erau mici; atunci când costurile reparaţiilor au fost
mari, scorurile obţinute de respondenţii cu venituri mici la testele cognitive
au fost semnificativ mai mici, în vreme ce persoanele cu venituri mari au avut
rezultate constant bune. Interesant este că, eliminând aspectul financiar al
scenariului, rezultatele testelor cognitive au fost aceleaşi indiferent de venituri.
În schimb, ridicând miza experimentului şi oferind 25 de cenţi pentru fiecare răspuns
corect la testele cognitive, rezultatul înregistrat de cercetători a fost unul
neaşteptat: tocmai persoanele cu venituri modeste, care ar fi avut cel mai mult
nevoie de bani, au avut mai multe greşeli decât în celelalte circumstanţe şi
decât persoanele fără dificultăţi financiare.
Experimentul din mall-ul american a fost
apoi urmat de o cercetare realizată în India, în mediul rural. Micii fermieri
care cultivau trestie de zahăr au fost invitaţi să răspundă la aceleaşi teste
cognitive ca şi cumpărătorii americani, întâi înainte de recoltă, ulterior şi
după ce au fost plătiţi pentru munca de peste an. Rezultatele au fost net mai
bune după rezolvarea chestiunilor financiare. Pentru a elimina posibila influenţă
a „învăţării“ testului asupra rezultatului, acelaşi test a fost administrat
unui alt lot de mici fermieri, după obţinerea banilor pe recoltă; rezultatele
au fost similare celor obţinute de predecesori, la al doilea test.
Discutând rezultatele înregistrate, autorii
studiului citat compară deficitul cognitiv asociat evocării problemelor
financiare cu efectele pierderii unei nopţi întregi de somn. Calibrând
rezultatele, aceasta ar corespunde unei scăderi cu aproximativ 13 puncte a
coeficientului de inteligenţă. Pentru autorităţi, această perspectivă are
implicaţii importante. Persoanele cu dificultăţi financiare trebuie adesea să
completeze formulare complicate, să se pregătească pentru interviuri lungi sau
să descifreze diverse reglementări, activităţi care consumă resurse cognitive
importante. Intervenţii simple, precum furnizarea de ajutor la completarea
formularelor, simplificarea birocraţiei şi chiar reamintirea unor informaţii
pot fi în mod special utile persoanelor cu venituri modeste şi dificultăţi
financiare. Apoi, sincronizarea unor acţiuni cu ciclul agricol ar putea
maximiza beneficiile potenţiale, atunci când agricultorii ar trebui să ia
decizii financiare (investiţii) după ce au încasat banii pe recoltă.
Într-un editorial2 publicat în
acelaşi număr al revistei Science,
Kathleen Vohs, de la University of Minnesota, face, dincolo de o serie de
speculaţii asupra cărora nu ne vom opri aici, şi o observaţie interesantă:
estimările recente (Banca Mondială, aprilie 2013) arată că aproximativ 20% din
populaţia lumii trăieşte în sărăcie; cu alte cuvinte, unul din cinci oameni nu îşi
poate folosi capacitatea mentală de care dispune.
Moarte
pe propria răspundere
Nu e bine să părăseşti spitalul înainte ca
medicul să indice externarea. O regulă de bun-simţ, pe care însă nu toţi pacienţii
o respectă. Iată că un amplu studiu3 publicat săptămâna aceasta în Canadian Medical Association Journal vine
şi cu dovezi, pentru scepticii care nu vedeau ceva rău în a părăsi spitalul „la
cerere“. În perioada 1990–2009, din aproape două milioane de internări
înregistrate în provincia Manitoba, 21.417 s-au finalizat cu externări la
solicitarea pacienţilor. Analiza comparată şi ponderată a arătat un risc de
deces de 2,5 ori mai mare la 90 de zile, pentru pacienţii plecaţi pe proprie răspundere
din spital, faţă de pacienţii care au urmat indicaţiile; riscul de reinternare,
în primele 30 de zile de la externarea la cerere, este de trei ori mai mare
decât la externarea cu indicaţie medicală. Iată deci câteva date de care ar
trebui să ţină seama nu doar pacienţii ce se vor acasă, ci şi medicii, care au
responsabilitatea de a le prezenta bolnavilor riscurile la care se expun
plecând din spital.
Diversitatea
bacteriilor noastre este corelată cu
obezitatea
Nature,
în numărul de joia aceasta (29 august), publică două interesante studii privind
diversitatea genică a microbiotei intestinale umane. Primul studiu4
a comparat compoziţia genetică a florei intestinale la un lot de 123 de persoane
non-obeze, comparativ cu 169 de persoane obeze. Interesant, persoanele cu o
diversitate redusă a tulpinilor bacteriene (23% din populaţie) sunt
caracterizate prin adipozitate generală marcată, rezistenţă la insulină,
dislipidemie şi un fenotip inflamator mai pronunţat, în comparaţie cu
persoanele cu tulpini bacteriene variate. Prin rezultatele comunicate, studiul
furnizează dovezi asupra legăturii dintre alterarea microbiomului intestinal şi
definirea unor subgrupuri de indivizi adulţi cu profiluri de risc metabolic
diferite, oferind un posibil răspuns pentru eterogenitatea caracteristică
fenotipurilor cu ţesut adipos crescut.
Al doilea studiu5 publicat ieri
în Nature pe tema microbiomului
intestinal a vizat influenţa pe care o au asupra acestuia modificările dietei.
Intervenţiile prin intermediul alimentaţiei s-au realizat la un grup de 38 de
persoane obeze şi 11 supraponderale. Interesant este că, prin dietă, a putut fi
influenţată diversitatea genică a bacteriilor intestinale, dar şi fenotipul clinic,
fără a influenţa foarte mult markerii inflamatori. Studiul confirmă însă faptul
că includerea în dietă, în proporţii crescute, a alimentelor bogate în fibre
(fructe şi legume), are ca rezultat direct creşterea diversităţii bacteriene,
indirect ameliorând unele simptome asociate obezităţii.
Despre implicarea bacteriilor în metabolism şi
asocierea unor specii cu fenotipurile obeze citim şi într-un editorial6
publicat în acelaşi număr al revistei. Autorii se întreabă dacă diversitatea
genică ridicată a bacteriilor intestinale este o consecinţă a sănătăţii
metabolice sau oferă protecţie împotriva progresiei bolii. În această a doua
eventualitate, conversia către un număr redus de gene ar fi o indicaţie a
riscului sau chiar un factor declanşator al cascadei patologice metabolice.
Este clar însă că facem paşi mari spre a înţelege relaţia simbiotică pe care
organismul uman o are cu microbiota intestinală, iar alimentaţia pro- şi
prebiotică va fi, fără dubiu, medicamentul metabolic al viitorului.
Sistemul
de îngrijiri în AVC
Semnalăm,
pentru cititorii interesaţi, publicarea în revista Stroke, sub egida comună a American Heart Association şi American
Stroke Association, a unui important document7 de poziţie privind
interacţiunile din interiorul sistemului de îngrijire a accidentelor vasculare
cerebrale. Mai ales în contextul în care şi România doreşte să iniţieze un
program naţional de stroke, subiectul va fi abordat pe larg în cadrul rubricii
specializate – „Creierul vascular“ – realizate de acad. Constantin Popa. 
