Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Viața Medicală
Dr. A. M. joi, 19 septembrie 2013

Structurile atomice  de care se leagă virusul HIV

   Revista Sciencea publicat ieri (12 septembrie), online, un studiu1 care ar putea deschide calea către crearea unor medicamente anti-HIV mai bune decât cele de care dispunem în prezent. O echipă din China a reuşit să descrie structura cristalină a receptorului CCR5 pentru chemokine (fig. 1). Importanţa descrierii structurii acestei proteine cu dimensiuni de doar 2,7 Å rezidă în faptul că receptorul CCR5 este, alături de receptorul CXCR4, unul din cei doi receptori prin intermediul cărora virusul imunodeficienţei umane (HIV) reuşeşte să pătrundă intracelular şi să declanşeze atacul asupra sistemului imun.
   Studiul chinez a utilizat un antagonist CCR5, maravirocul, care leagă coreceptorul şi astfel îl inactivează pentru virusul HIV circulant. Interesant este că s-a putut astfel identifica motivul pentru care unele tulpini HIV mutante reuşesc să scape inhibiţiei asupra CCR5: coreceptorul poate lua, în cazuri rare, o formă ciudată de dom, care îi scade afinitatea pentru inhibitor, nemaiblocând deci receptorul, care se poate lega de HIV.
   Într-un editorial2 semnat de suedezul Per Johan Klasse, de la Cornell University din New York, se arată că structura descrisă de Tan şi colab. aduce lumină asupra selectivităţii coreceptorului pentru HIV-1, dar şi asupra interacţiunilor dintre chemokine ori asupra agonismului invers al inhibitorilor. Se deschide astfel drumul pentru designul raţional al unor inhibitori ai pătrunderii intracelulare prin legare de R5, a virusului HIV-1. Cu alte cuvinte, este un important pas înainte în prevenirea cuplării virusului.

Muşchi, forţă şi libido

   Tot mai multe ipoteze implică deficitul de testosteron în declinul libidoului la bărbaţi, mai ales după o anumită vârstă. Deloc întâmplător, s-a dezvoltat aici o adevărată piaţă, nu întotdeauna legală, cu produse conţinând testosteron, destinate bărbaţilor trecuţi de vârsta a doua care se confruntă cu disfuncţii sexuale: pastile, plasturi, creme, geluri etc. Iată că un studiu clinic ale cărui rezultate au fost publicate3 ieri (12 septembrie) în New England Journal of Medicine încearcă să lămurească nu doar efectele fiziologice ale diverselor niveluri de testosteron, ci şi măsura în care manifestările clinice sunt urmarea deficitului de testosteron, de estradiol sau de ambii hormoni. Autorii, de la Massachusetts General Hospital din Boston, au selectat un lot de 198 de bărbaţi cu vârste de 20–50 de ani, cărora li s-a administrat goserelină (acetat) pentru realizarea supresiei testosteronului şi estradiolului endogen, înainte de a li se administra (randomizat) un gel cu placebo, 1,25 g, 2,5 g, 5 g sau 10 g de testosteron zilnic, timp de 16 săptămâni. Alţi 202 bărbaţi sănătoşi au primit goserelină, gel placebo sau cu testosteron, dar şi anastrozol, pentru a împiedica formarea de estradiol din testosteron. Autorii au urmărit apoi schimbările din compoziţia în grăsimi/masă musculară a organismului, stratul subcutanat şi depunerile intraabdominale de grăsime, grosimea coapsei şi puterea musculară a acesteia, dar a fost evaluat şi libidoul.
   Procentual, grăsimea corporală a crescut la bărbaţii care au primit placebo sau testosteron de 1,25 sau 2,5 g zilnic, fără anastrozol. Masa musculară şi circumferinţa coapsei au scăzut la bărbaţii care au primit placebo ori 1,25 g testosteron fără anastrozol. Puterea de contracţie a coapsei a scăzut doar în grupul placebo. Funcţia sexuală a scăzut proporţional cu doza de testosteron.
   Chiar dacă deficitul androgenic este responsabil de reducerea masei şi a puterii musculare, iar deficitul estrogenic duce la o creştere a Fig. 2 – Melanom cutanat: imunofluorescenţă (stânga) şi aspect macroscopic (dreapta) (Sursa: Hans-Uwe Simon)grăsimii corporale, în vreme ce ambii hormoni sunt responsabili de menţinerea libidoului, s-au înregistrat variaţii importante, de la un bărbat la altul, în ceea ce priveşte doza de testosteron necesară pentru a menţine masa musculară, forţa de contracţie, ţesutul gras şi libidoul. Este, cred autorii studiului, nevoie de o abordare particularizată a evaluării şi tratamentului hipogonadismului la bărbaţi.
   Într-un editorial4 publicat în acelaşi număr al revistei, profesorul australian David J. Handelsman atrage atenţia că, în cei peste 75 de ani de utilizare clinică, testosteronul are o piaţă de două miliarde de dolari anual, din care preţul propriu-zis al hormonului este de doar 1%. Autorul laudă designul studiului american, care taie „nodul gordian“ al confuziei privind efectele hormonilor androgeni şi ale estrogenilor asupra masei şi forţei musculare, ţesutului gras sau libidoului. Totodată, el avertizează că este nevoie de studii suplimentare, mai îndelungate, pentru a urmări efectele testosteronului asupra densităţii osoase şi fracturilor, asupra hiperplaziei de prostată, dar şi asupra metabolismului, funcţiilor cardiovasculare şi cerebrale (dispoziţie, comportament şi cogniţie).

Autofagie vs. cancer

   Miercurea aceasta, Science Translational Medicine a publicat un interesant studiu5 privind autofagia ce are loc la nivelul celulelor tumorale şi implicaţiile acestui proces asupra dezvoltării tumorilor maligne. Grupul din Berna a urmărit modul în care este exprimată proteina legată de autofagie 5 (ATG5) la nivelul tumorilor cutanate benigne şi maligne. Astfel, comparativ cu nevii benigni, producţia de ATG5 este adesea inhibată la nivelul melanomului primar (fig. 2), ceea ce conduce la o scădere a procesului bazal de autofagie (fiziologic). Mai mult, urmărind nivelurile de ATG5 în tumorile excizate de la 158 de pacienţi cu melanoame primare, autorii cercetării au observat o corelare a valorilor scăzute cu o rată redusă a supravieţuirii fără recidive.
   Mutând apoi studiul în laborator, autorii au observat un lucru foarte interesant: in vitro, reducerea expresiei ATG5, într-un model celular de oncogeneză melanocitică, a promovat procesul proliferativ, împiedicând senescenţa celulară indusă de oncogene. Într-un limbaj mai accesibil, proteina implicată în autofagie nu doar că favorizează, în lipsă, geneza tumorală (melanom), dar se şi corelează direct cu diagnosticul şi prognosticul melanomului deja format.
1. Tan Q, Zhu Y, Li J, Chen Z, Han GW, Kufareva I, Li T, Ma L, Fenalti G, Li J, Zhang W, Xie X, Yang H, Jiang H, Cherezov V, Liu H, Stevens RC, Zhao Q, Wu B. Structure of the CCR5 chemokine receptor-HIV entry inhibitor maraviroc complex. Science. 12 September 2013

2. Klasse PJ. A new bundle of prospects for blocking HIV-1 entry. Science. 12 September 2013

3. Finkelstein JS, Lee H, Burnett-Bowie SAM, Pallais JC, Yu EW, Borges LF, Jones BF, Barry CV, Wulczyn KE, Thomas BJ, Leder BZ. Gonadal steroids and body composition, strength, and sexual function in men. N Engl J Med. 2013 Sep 12;369(11):1011-22

4. Handelsman DJ. Mechanisms of action of testosterone – unraveling a gordian knot. N Engl J Med. 2013 Sep 12;369(11):1058-9

5. Liu H, He Z, von Rütte T, Yousefi S, Hunger RE, Simon HU. Down-regulation of autophagy-related protein 5 (ATG5) contributes to the pathogenesis of early-stage cutaneous melanoma. Sci Transl Med. 2013 Sep 11;5(202):202ra123

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC