Efectul dopant al paracetamolului

Bateria microbiană

   Un grup de la Universitatea Stanford publică în Proceedings of the National Academy of Sciences un studiu² inovator în care prezintă o nouă metodă alternativă de producere a electricităţii. Interesant este că, în urmă cu doar două-trei decenii, discuţiile despre posibilele căi alternative de producere a electricităţii erau parte din diagnosticul de afecţiune psihiatrică, discursul pe această temă fiind chiar o indicaţie pentru specialist. Metoda la care ne referim aici ar fi atras, probabil, o internare forţată pentru tratarea sau măcar sedarea opinenţilor.

   Bateria microbiană care produce energie din ape reziduale este descrisă în mare detaliu în lucrarea citată mai sus. Anodul compus din filamente de carbon este colonizat bacterian, în vreme ce catodul este solid şi reoxidabil. Bateria microbiană poate fi produsă industrial (fig. 1) şi poate funcţiona cu un mediu de glucoză sau cu apă reziduală ca donor de electroni. Eficienţa conversiei energetice a ajuns până aproape de 50% după materia organică utilizată, însă a scăzut net la 30% după reoxidarea electrochimică a electrodului solid (similară celulelor solare). Donorii de electroni ai bateriei sunt coloniile microbiene ataşate de filamentele de carbon (fig. 2). Dată fiind ubicuitatea apelor cu reziduuri organice, această metodă alternativă de producere a energiei ar putea să-şi găsească aplicaţii importante.

Piciorul bionic

   Principala limitare a implantării unor proteze robotice performante, în cazul amputaţiilor de membre, o reprezintă posibilitatea redusă de a controla optim aceste proteze. Un caz³ prezentat în numărul de ieri (26 septembrie) al prestigiosului New England Journal of Medicine de cercetători de la Centrul de medicină bionică al Institutului de Reabilitare Medicală din Chicago arată cum poate fi controlată o proteză robotică implantată după o amputaţie cu dizarticularea genunchiului. Semnalele electromiografice înregistrate la nivelul musculaturii coapsei, de la nervii nativi şi de la nervi implantaţi chirurgical pe musculatura reziduală, au fost apoi decodate cu ajutorul unui algoritm software. Combinate cu datele înregistrate de senzorii protezei, aceste semnale au permis interpretarea mişcărilor pe care pacientul intenţiona să le realizeze. S-a obţinut astfel controlul robust şi intuitiv al mersului, fără diferenţe între mersul pe teren plat, urcatul scărilor (fig. 3) sau al rampelor, şi, mai mult, pacientul este capabil să-şi repoziţioneze piciorul atunci când este aşezat.

Somnul de după-amiază

   Un studiu⁴ publicat în Proceedings of the National Academy of Sciences săptămâna aceasta vine să lămurească mitul somnului de după-amiază la copii. Ei bine, copiii de vârstă preşcolară fixează mai bine noţiunile învăţate în cursul dimineţii dacă dorm după prânz. Mai mult, efectul benefic pare să existe şi la copiii de vârste mai mari, iar privarea de scurtul somn de după-amiază duce la deteriorarea performanţelor, deficit care nu poate fi recuperat prin somnul de peste noapte. Rolul consolidării memoriei prin scurte reprize de somn, la copiii aflaţi la începutul procesului de învăţare, trebuie avut în vedere atunci când părinţii sau educatorii stabilesc programul acestora.

Regula Ottawa

Actualizări în managementul ARJ

   Semnalăm publicarea⁷ actualizării recomandărilor formulate de American College of Rheumatology pentru tratamentul artritei juvenile idiopatice (ARJ). Documentul include noile dovezi obţinute din peste 1.200 de studii clinice, iar recomandările se referă şi la noile medicamente biologice pentru care s-au obţinut rezultate în studiile clinice de fază 3.

Infecţii pentru războinici

   Un surprinzător studiu⁸ publicat în PLOS ONE aduce informaţii nebănuite despre modul în care o infecţie poate modifica persistent comportamentul. Într-un experiment desfăşurat la Berkeley, infecţia cu Toxoplasma gondii la şoareci a făcut ca aceştia să-şi piardă frica înnăscută faţă de duşmanii lor naturali, pisicile (fig. 4). Mai mult, această absenţă a fricii persistă şi atunci când infecţia nu mai este prezentă, ceea ce indică apariţia unor modificări cerebrale structurale. Concluzia importantă a acestei cercetări este că o banală infecţie tranzitorie ar putea, în anumite circumstanţe, să genereze leziuni structurale reflectate în modificări permanente ale comportamentului. Să sperăm, totuşi, că experimentul nu va fi reprodus la om.