Al
doilea caz vindecat de infecţia HIV
În preambulul conferinţei de medicină
translaţională „What Will it Take to Achieve an AIDS-free World?“ (De ce este
nevoie pentru o lume fără SIDA?), organizate la San Francisco, în perioada 3–5
noiembrie, de cele două „nume mari“ din portofoliul Elsevier – Cell şi Lancet
–, câteva articole pregătesc cumva terenul pentru subiectele care vor fi pe
agenda globală a evenimentului.
Astfel, un studiu1 publicat joi
(24 octombrie) în revista Cell de un
grup de la Johns Hopkins descrie existenţa, în limfocitele T CD4-pozitive,
a unor clone provirale ce şi-au păstrat capacitatea de replicare, în pofida
tratamentului antiretroviral administrat pentru infecţia cu HIV-1. Îngrijorător
este, conform studiului american, faptul că rezervorul de virus latent ar fi de
60 de ori mai mari decât se credea şi se estima anterior. Chiar dacă
posibilitatea vizei curative a tratamentului nu poate fi exclusă în anumite
situaţii, „eliminarea rezervorului latent este o problemă majoră şi este greu
de precizat cât timp va trece până să găsim o soluţie în acest sens“, declară
profesorul Robert F. Siciliano, autorul-coordonator al studiului din Cell.
Dovada neaşteptată că eliminarea completă a
virusului este posibilă – chiar dacă în situaţii foarte speciale – vine din
aceeaşi zonă-lider în cercetarea biomedicală, tot de la un grup de la
Universitatea Johns Hopkins, care a publicat miercurea aceasta (23 octombrie),
pe site-ul revistei New England Journal
of Medicine, o foarte interesantă comunicare2 de caz: al doilea
pacient la care s-a documentat vreodată vindecarea completă a infecţiei HIV.
Primul caz, denumit „pacientul Berlin“, comunicat în paginile aceleiaşi reviste
în 20093, documenta vindecarea infecţiei cu HIV-1 la un pacient
aflat în tratament pentru leucemie mielogenă acută, la care s-a practicat
chimioterapie ablativă totală, radioterapie şi transplant de celule stem de la
donator homozigot pentru receptorul CCR5-delta32. Cu alte cuvinte, rezervorul
de HIV latent a fost cu succes eliminat prin distrugerea completă a măduvei
hematogene şi a liniilor celulare T anterior transplantului de măduvă hematogenă.
Acest
al doilea caz vindecat de infecţia HIV pare să fie însă mai interesant. Este
vorba de un sugar născut de o femeie cu infecţie cu HIV-1, căruia tratamentul
antiretroviral i-a fost iniţiat la 30 de ore de la naştere, ca urmare a
riscului foarte mare de expunere la infecţie. Ulterior, testele repetate au
detectat ADN şi ARN de HIV-1, îndeplinind criteriile de diagnostic al infecţiei,
ceea ce a indicat continuarea terapiei. La vârsta de 18 luni, sugarului i-a
fost întrerupt tratamentul, iar nivelurile plasmatice de ARN HIV-1, de ADN
proviral din monocitele din sângele periferic şi de anticorpi anti-HIV-1 erau
nedetectabile. După un an de la acel moment, la vârsta de 30 de luni, în absenţa
altui tratament, testele de detecţie virală au rămas negative.
Într-un
editorial4 ce însoţeşte prezentarea cazului de mai sus, profesorul
Scott M. Hammer, de la Universitatea Columbia din New York, analizează toate
scenariile posibile în privinţa modului în care sugarul în cauză ar fi putut fi
infectat, inclusiv dacă acesta chiar a fost infectat cu HIV. Deocamdată, crede
profesorul Hammer, putem zice doar că este posibil ca sugarul să fi fost
vindecat de infecţia certă. Este încă nevoie de o supraveghere pe termen lung,
în absenţa tratamentului antiretroviral. Mai mult, copilul descris acum ar
putea avea unele caracteristici unice, astfel că este bine să fim prudenţi
înainte de a generaliza potenţiale reguli terapeutice. Universitarul newyorkez
încheie parafrazându-l pe Lao Zi: „O călătorie de o mie de kilometri începe cu
un singur pas“; în cazul infecţiei HIV, acest pas poate să fie un pas foarte
mic.
Lapte uman cumpărat
online?
Beneficiile
alăptării sunt deja binecunoscute, popularizate fiind în toate mediile, la
recomandarea UNICEF şi a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Orientarea către alăptatul
natural a făcut ca, în situaţiile – temporare sau permanente – de
imposibilitate de a alăpta, părinţii să apeleze la lapte uman produs de alte
femei. Sursa cea mai la îndemână? Internetul. Un studiu5, publicat săptămâna
aceasta în revista 
Pediatrics, a
analizat compoziţia microbiană a laptelui uman achiziţionat online, cu intenţia
de a cuantifica riscul de boală la sugarii care primesc acest lapte.
Rezultatele
obţinute de grupul din Cincinnati sunt edificatoare: din 101 probe achiziţionate
de pe internet, aproape trei sferturi (74%) erau colonizate cu bacterii Gram
negative sau aveau peste 104 bacterii aerobe formatoare de colonii. Laptele
cumpărat online (fig. 1) a stat prost
la mai multe capitole de contaminare bacteriană: încărcătură de germeni aerobi,
bacterii Gram negative, bacili coliformi sau stafilococi. Niciuna dintre
probele testate nu a fost însă pozitivă pentru ARN de HIV-1, însă mai mult de o
cincime dintre ele conţineau ADN de virus citomegalic.
Concluzia?
Riscul sugarilor este mare în cazul consumului de lapte achiziţionat prin
internet, în SUA. În absenţa existenţei unor bănci de lapte uman, nu internetul
este soluţia.
Evoluţia fără durere
Un
interesant studiu6 publicat astăzi în revista Science prezintă una din adaptările apărute în evoluţia speciilor.
Este vorba, în acest caz, de răspunsul mamiferelor la veninul de scorpion (Centruroides sculpturatus). O specie
aparte de şoarece – şoarecele-greier (Onychomys
torridus) – a
evoluat faţă de rudele lui apropiate astfel încât să poată
include în dieta sa scorpionul producător de venin (fig. 2), al cărui efect, nu doar la rozătoare, ci şi la om, este
extrem de dureros. Veninul pătruns în organism produce durere prin activarea
canalului de sodiu dependent de voltaj Nav1.7; şoarecele-greier a dezvoltat însă
o variantă a altui canal sodic, Nav1.8, care leagă toxina produsă de scorpion şi
inhibă migrarea sodiului, blocând astfel propagarea potenţialului de acţiune,
exercitând deci un efect analgezic.
Trăsătura evoluţionistă descrisă de studiul
amintit mai sus este comentată într-un editorial7, în care autorul
crede că descoperirea va prezenta un interes deosebit pentru companiile
farmaceutice, dezvoltarea unui nou analgezic fiind foarte probabilă.
