Date româneşti în reviste internaţionale
După un prim
articol publicat la sfârşitul anului trecut, colaborarea fructuoasă dintre doi
universitari de la Spitalul de Psihiatrie şi Neurologie Braşov, dr. Petru
Ifteni (foto) şi conf. dr. Cornelia
Burtea, şi o echipă de psihiatri americani condusă de profesorul Peter Manu, de
la Hofstra North Shore – LIJ School of Medicine (Hampstead, New York) continuă
să se materializeze, printr-un nou articol1, publicat în Schizophrenia Research, o revistă din
portofoliul Elsevier, cu un factor de impact demn de atenţie (4,59). Dacă
primul studiu2 rezultat prin activarea colaborării dintre cele două
grupuri propunea un model interesant de titrare rapidă a clozapinei, noua
cercetare a examinat toate cazurile de moarte subită înregistrate în evidenţele
spitalului braşovean, la pacienţii cu schizofrenie, în intervalul 1989–2013.
Din 7.189 de cazuri de schizofrenie internate în unitatea braşoveană, la 57 a
survenit moartea subită (moartea în plină sănătate sau la mai puţin de o oră de
la instalarea unui simptom nou; sunt excluse morţile traumatice, sinuciderile
sau supradoza de medicamente).
Autopsiile
efectuate de echipa braşoveană în 51 de cazuri au dovedit preponderenţa
cauzelor cardiace (62,8%). Au fost, astfel, incriminate: infarctul miocardic
(52,9%), pneumonia (11,8%), obstrucţia căilor respiratorii (7,8%), miocardita
(5,9%) etc. În şase cazuri, medicii legişti nu au putut identifica o cauză
exactă a morţii subite. Interesant este însă faptul că autorii compară rata de
moarte subită în rândul pacienţilor schizofrenici spitalizaţi (0,8%) cu cea din
populaţia generală (0,05–0,1%), ceea ce indică faptul că schizofrenia în sine
constituie un important factor de risc pentru moartea subită.
Subliniem,
şi de această dată, meritele colaborării dintre cele două centre medicale, care
permit, iată, publicarea unor date statistice obţinute în România în reviste
internaţionale importante.
De la articulaţii
la speranţa de viaţă
Dacă pentru efectele posibil benefice
exercitate de D-glucozamină asupra articulaţiilor există prea puţine dovezi, au
apărut însă indicaţii privind un nou şi nebănuit efect al acestei substanţe.
Astfel, conform unui studiu3 publicat marţi (8 aprilie) în Nature Communications, se pare că
D-glucozamina ar extinde speranţa de viaţă la viermii Caenorhabditis elegans prin alterarea metabolismului glucozei care
activează proteinkinaza activată de AMP şi creşte biogeneza mitocondrială. La
această specie, glucozamina promovează formarea crescută de specii reactive de
oxigen, culminând cu expresia crescută a unei gene specifice nematodului. În
mod similar, la o specie de şoareci de laborator utilizată în mod frecvent
(C57BL/6), administrarea de glucozamină a avut ca efect creşterea duratei vieţii,
cu inducerea biogenezei mitocondriale, scăderea glicemiei şi creşterea
catabolismului aminoacizilor.
Meritul cercetării este de a fi demonstrat că
D-glucozamina poate duce la creşterea duratei vieţii (în două specii complet
diferite), mimând o dietă săracă în carbohidraţi. Rezultatele promiţătoare obţinute
la şoareci, alături de faptul că substanţa este considerată sigură pentru uz
uman (chiar dacă asupra efectelor terapeutice e loc de dubiu) şi chiar
comercializată ca supliment alimentar (în SUA) sau ca medicament (în Europa)
fac ca interesul pentru un studiu clinic la om, în viitorul imediat, să fie
ridicat.
Explicaţii
parţiale pentru boala Parkinson
Se cunoştea deja faptul că mutaţiile unei
kinaze (LRRK2) pot cauza forme familiale sau sporadice de boală Parkinson. De
altfel, LRRK2 a fost legată de neurodegenerare, fără însă a fi cunoscut
mecanismul prin care activitatea kinazei ar duce la distrugerea neuronilor.
Este meritul unui studiu4 publicat joia aceasta (10 aprilie) în
revista Cell, de a clarifica acest
aspect. Astfel, procesul de neurodegenerare ar fi mediat de proteina ribozomală
s15: prin semnalizarea crescută de către kinaza cu mutaţii, se produc proteine
ribozomale în cantitate ridicată, ceea ce ar avea ca efect, în timp, moartea
celulară. Rămâne însă de văzut şi de demonstrat în ce mod se produce
degenerarea neuronilor dopaminergici în urma supraproducţiei de s15.
Grade şi
decibeli
În vreme ce mai peste tot în lumea civilizată
se înregistrează o scădere a fumatului în rândul tinerilor, nu acelaşi lucru se
poate spune despre abuzul de alcool. Acesta este chiar în creştere la vârste
tinere, prin promovarea sa ca fiind cool,
în special prin intermediul unor metode alternative precum filme, programe tv
sau muzică. Dar pentru a putea face legătura dintre un comportament la risc –
abuzul de alcool – şi produsele media destinate adolescenţilor şi tinerilor
este nevoie de dovezi. Tocmai pe acestea le furnizează un studiu5
publicat în avans pe site-ul revistei Alcoholism:
Clinical and Experimental Research. Plecând de la statisticile care arătau
că, în medie, un adolescent american este expus la 2,5 ore de muzică nouă şi la
nu mai puţin de opt menţionări ale vreunei mărci de băuturi alcoolice în
fiecare zi, autorii cercetării au constituit un lot de 2.541 de participanţi cu
vârste între 15 şi 23 de ani. La aceştia s-a notat, printre altele, dacă au
cumpărat sau ascultă cântece în care există referinţe la mărci de băuturi
alcoolice, dar şi dacă îşi amintesc despre ce mărci era vorba. Rezultatele au
fost apoi procesate după consumul de alcool – variind de la a nu fi consumat
deloc alcool până la beţii cel puţin lunare. Astfel, spre deosebire de tinerii
care nu au putut identifica nici măcar o singură marcă de băutură din cântece,
cei care au putut face asta aveau un risc dublu de a fi băut alcool cel puţin o
dată. Asocierea s-a păstrat şi în cazul riscului de a se fi îmbătat cel puţin o
dată, însă nu şi pentru beţiile frecvente.
Cu alte cuvinte, studiul american a găsit că
muzica este un bun partener pentru industria băuturilor alcoolice, în special
pentru recrutarea de noi consumatori.
Ţesuturi la
cerere
Revista britanică Lancet a publicat astăzi (11 aprilie) două foarte interesante cercetări
privind ingineria tisulară şi aplicaţiile acesteia în chirurgia reconstructivă.
Primul studiu6 a vizat reconstrucţia
nărilor, în cinci cazuri afectate de cancer cutanat, utilizând un cartilaj obţinut
prin bioinginerie, dar la origine provenind din celule din cartilajul septului
nazal al pacientului. Condrocitele recoltate de la pacient au fost multiplicate
timp de două săptămâni, prin expunere la factori de creştere. Apoi, celulele au
fost însămânţate pe o membrană de colagen timp de alte două săptămâni, obţinându-se
o cantitate de ţesut de 40 de ori mai mare decât cea recoltată prin biopsia iniţială.
Cartilajul astfel obţinut a fost apoi adus la forma dorită şi implantat pacienţilor.
Cel de-al doilea studiu7 a inclus
patru femei cu agenezie mülleriană (sindrom Mayer-Rokitansky-Küster-Hauser) cărora
le-au fost implantate vaginuri obţinute prin inginerie tisulară. La vârste
cuprinse între 13 şi 18 ani, acestora le-au fost implantate organele obţinute
prin adăugarea, pe un suport biodegradabil, a unor culturi de celule musculare
netede şi de celule epiteliale vaginale, recoltate în prealabil şi multiplicate
în laborator. După opt ani de la implantul vaginal, organele funcţionează ca şi
cum ar fi ţesut nativ, iar toate cele patru femei sunt active sexual şi nu
raportează vreo durere.