Newsflash

Noutăţi în cercetare

de Dr. A. M. - iul. 25 2014
Noutăţi în cercetare

Proteinele şi preeclampsia

 

   Şcoala românească de medicină produce (şi) specialişti de mare valoare, însă potenţialul acestora este rareori valorificat ulterior în România. Nu puţini sunt însă medicii care, odată ajunşi în ţări civilizate, cu sisteme de sănătate bine organizate, reuşesc să facă dovada unor capacităţi profesionale şi de cercetare deosebite, reflectate prin constituirea propri­ilor grupuri de cercetare, prin promovarea aca­demică în cadrul celor mai presti­gioase universităţi şi, desigur, prin publica­rea rezulta­telor pro­prii în revistele ştiinţi­fice cel mai bine cotate. Astfel, chiar dacă sistemul nostru de sănătate este prea puţin capabil să valorifice potenţialul uman de care dispune, rămânem măcar cu consolarea că, în unele cazuri, acest potenţial nu se iroseşte şi ajunge să confirme altundeva.
   Este şi cazul soţilor Irina şi Cătălin Buhimschi (foto), ambii ginecologi, absolvenţi ai UMF „Carol Davila“ Bucureşti şi angajaţi, până în 1993, la maternităţile „Filantropia“, respectiv „Polizu“. Două decenii mai târziu, îi găsim profesori la Ohio State University şi la Yale, cu cercetări inovatoare publicate în revistele de top ale specialităţii şi câştigători de granturi de milioane de dolari. Unul dintre subiectele în care cei doi medici au avut o contribuţie majoră în ultimul deceniu este preeclampsia, mai exact identificarea de biomarkeri serici şi urinari şi conceperea unor instrumente de screening pentru pre­eclampsie. Cea mai recentă descoperire a lor a fost publicată miercurea aceasta (16 iulie) în Science Translational Medicine şi constituie un progres important nu doar în cunoaşterea şi înţelegerea preeclampsiei, ci şi o speranţă pentru un posibil viitor tratament al acesteia. Studiul1, realizat de un grup de autori de la Ohio State University, Yale University, New York University, University of Vermont şi Univer­sity of California, Irvine, o are ca prim autor pe Irina A. Buhimschi, în vreme ce Cătălin S. Buhimschi este autorul senior.
   Preeclampsia este o afecţiune specifică sarcinii, de cauză necunoscută, în care singura opţiune terapeutică o constituie naşterea. Întârzierea diagnosticului şi a trata­mentului duce la deteriorare clinică progresivă, având ca rezultat convulsiile (eclampsia), acci­dente vasculare cerebrale, hemoragii, afectare renală, insuficienţă hepatică şi decesul pacien­tei. Grupul soţilor Buhimschi a demonstrat ante­rior că prezenţa în urina femeilor însărcinate a proteinelor cu configuraţie tridimensională alterată constituie un semn precoce al pre­eclampsiei. De această dată, autorii au încercat să elucideze posibila implicare a protei­nelor cu configuraţia alterată în patofiziologia bolii. Utilizând anticorpi specifici configuraţiilor tridimensionale, ei demonstrează nu doar prezenţa unor conglomerate supra­moleculare (oligo­meri prefibrilari şi protofibrile inelare), ci şi faptul că acestea variază calitativ şi cantitativ în funcţie de gradul de severitate al preeclampsiei. Autorii descriu apoi proteinele cu configuraţia afectată din urină şi din placentă. Se remarcă prezenţa agregatelor de beta-amiloid în placenta femeilor cu preeclampsie şi cu restricţie a creşterii fetale (fig. 1), fapt ce susţine ideea deja propusă de grupul amintit, că preeclampsia ar trebui inclusă între afecţiunile de configurare tridimensională a proteinelor (proteinopatii), care includ, printre „capetele de listă“, bolile Alzheimer şi Parkinson sau diabetul zaharat de tip 2. Cercetările viitoare vor viza implicarea acestor proteine în patofiziologia preeclampsiei.
   Un alt exemplu al recunoaşterii profesionale a medicilor formaţi în România vine din zona analizelor sistematice ale literaturii de specia­litate. Cochrane Collaboration a publicat ieri două interesante revizii2,3 privind efectele cortico­steroizilor inhalatorii asupra creşterii la copiii cu astm persistent. Una din cele două analize sistematice o are ca prim autor pe Aniela Pruteanu Ignea, absolventă (2002) a UMF „Gr. T. Popa“ Iaşi, în prezent pediatru la Universitatea din Montreal. Conform concluzi­ilor studiilor citate, utilizarea corticosteroizilor inhalatorii în doze zilnice medii sau mici este asociată cu o reducere medie a creşterii de 0,48 cm/an şi cu o schimbare de înălţime de 0,61 cm la copiii cu astm persistent uşor sau moderat trataţi timp de un an. Efectul asupra creşterii pare să fie asociat mai puternic cu mo­lecula de corticosteroid utilizată decât cu dispozitivul sau cu doza. Suprimarea creşterii indusă de corticosteroizii inhalatorii este mai mare în primul an de tratament decât în anii următori. În plus, la şcolarii în prepubertate cu astm persistent uşor sau moderat, s-a observat o diferenţă de creştere între dozele mici şi cele medii de beclometazonă administrate, fiind astfel recomandată utilizarea dozelor mici.

 

Chirurgie extensivă cu beneficii modeste

 

   Pe principiul „mai bine să fim siguri decât să ne pară rău mai târziu“, chirurgii extind exciziile în ţesut aparent sănătos la pacienţii cu cancer, uneori dincolo de limita de siguranţă onco­logică. Astfel, posibila asociere a cancerului de sân unilateral cu dezvoltarea patologiei oncologice ulterioare şi la sânul controlateral a făcut ca mastectomia controlaterală profilactică la pacientele cu cancer de sân unilateral să fie tot mai frecventă în ultimii ani, şi nu doar la femeile cu mutaţia genei BRCA (factor de risc major pentru cancerul de sân). Iată însă că un studiu4 publicat în Journal of the National Cancer Institute şi-a propus să cuantifice beneficiul acestei proceduri, dat fiind că efectul mastectomiei este unul mutilant şi că pacientele recurg foarte frecvent la chirurgie reconstructivă şi consiliere psihologică în urma acestei operaţii. Astfel, estimările au relevat un beneficiu în cel mai bun caz modest: câştigul în speranţa de viaţă, prin mastectomie contro­laterală, ar varia între 0,13 şi 0,59 ani pentru femeile cu cancer de sân unilateral în stadiul I şi între 0,08 şi 0,29 ani pentru stadiul II, în absenţa mutaţiei BRCA. Diferenţa în supra­vieţuirea la 20 de ani a fost mai mică de 1% pentru femeile de toate vârstele.
   Editorialul5 care comentează studiul amintit atrage însă atenţia asupra faptului că un beneficiu mai mare ca zero este, incontestabil, un beneficiu, ceea ce înseamnă că unele paciente ar putea avea de câştigat, chiar dacă puţin, în urma procedurii respective. Este posibil însă ca, aducând în ecuaţie costurile mastectomiei controlaterale, ale recon­struc­ţiei şi ale psihoterapiei, beneficiul modest al procedurii să fie depăşit de costuri. Identificarea acelor femei aflate la risc înalt de recidivă a cancerului în sânul controlateral (risc genetic sau de altă natură) schimbă însă datele problemei şi ar putea face procedura dezirabilă şi indicată.

 

Alcoolul şi fibrilaţia atrială

 

   Despre riscurile pentru sănătate ale consumului de alcool se învaţă încă din şcoală, majoritatea ghidurilor reco­man­dând un consum moderat de băuturi alcoolice, pre­fe­ra­bil dintre cele slab sau mediu alcoolizate – pentru unele din acestea existând chiar dovezi ale unor potenţiale beneficii sanogene. Pe de altă parte, consumul de alcool este unul din factorii de risc importanţi pentru fibrilaţia atrială, la rândul său un factor de risc independent pentru accidentele ische­mice cardiace sau cerebrale. Un studiu6 suedez publicat în Journal of the American College of Cardiology explorează relaţia dintre consumul redus sau moderat de alcool şi fibrilaţia atrială (FA). Au fost urmărite aproape 80 de mii de persoane timp de peste zece ani (1998–2009). În perioada aceasta, au fost înregistrate peste şapte mii de cazuri de FA; în comparaţie cu persoanele care consumă mai puţin de o băutură (12 g alcool) pe săptămână, riscul de fibrilaţie atrială a fost cu 14% mai mare la cei care consumă 15–21 de băuturi alcoolice pe săptămână şi cu 39% mai mare pentru cei ce depăşesc 21 de băuturi. În plus, metaanaliza realizată de grupul de la Karolinska în cadrul aceluiaşi articol a relevat o relaţie liniară dependentă de doză între consumul de alcool şi FA, cu o creştere medie de 8% a riscului de fibrilaţie atrială pentru fiecare băutură zilnică adăugată.
   Editorialul7 publicat în JACC explică rezultatele din stu­diul suedez, dar atrage atenţia că riscul de FA legat de con­su­mul moderat-scăzut de alcool (mai puţin de două băuturi pe zi) este mic şi el nu ar trebui să descurajeze pe nimeni de la a consuma mici cantităţi de băuturi alcoolice în deplină siguranţă.

 

Sincronicitate în studiul caşexiei

 

   Întâmplarea a făcut ca două din cele mai importante reviste de cercetare fundamentală din lume să publice săptămâna aceasta studii pe aceeaşi temă, a caşexiei induse de cancer. Caracterizată prin inflamaţie sistemică, pierdere ponderală, atrofia ţesutului adipos alb şi atrofie musculară, caşexia asociată cancerului este cea care dă bolii caracterul consumptiv, iar mecanismele fiziopatologice sunt puţin cunoscute. Interesantă este sincro­nicitatea cu care sunt publicate rezultatele obţinute de două echipe internaţionale în studiul caşexiei induse de cancer.
   Nature a publicat8 duminică (13 iulie) rezultatele unui grup de la Harvard privind modul în care creşte consumul ener­getic, la pacienţii cu cancer, prin creşterea termo­gene­zei la nivelul grăsimii brune. Cercetătorii au studiat implica­rea proteinei PTHrP (proteină tumorală similară hormonului paratiroidian) în medierea procesului patofiziologic (fig. 2). Rezultatele obţinute indică PTHrP ca o posibilă ţintă terapeutică pentru combaterea caşexiei în cancer.
   Patru zile mai târziu (17 iulie), revista Cell Metabolism (din grupul Cell) a publicat9 rezultatele obţinute de un grup de cercetători de pe trei continente (Spania, Austria, Australia, Germania şi SUA) în acelaşi domeniu. Aceştia demonstrează cum transformarea fenotipică de la grăsime albă în favoarea formării de grăsime brună se produce în fazele precoce ale caşexiei induse de cancer, înainte de apariţia atrofiei musculare. Procesul se produce prin expresia crescută a unei proteine (UCP1) care direcţionează activitatea mitocon­drială dinspre sinteza ATP către termogeneză, având ca efect mobilizarea crescută a lipidelor şi consumul energetic ridicat. Expresia UCP1 este crescută de inflamaţia cronică şi de IL6, în vreme ce tratamentul antiinflamator şi blocada beta-adrenergică ameliorează severitatea caşexiei.

 

Lanreotida confirmă în tratamentul tumorilor neuroendocrine

 

   New England Journal of Medicine a publicat10 ieri (17 iulie) rezultatele studiului clinic CLARINET, privind efectul antiproliferativ al lanreotidei (analog cu acţiune îndelungată al somatostatinei) la pacienţii cu tumori neuroendocrine nefuncţionale, cu receptori pentru somatostatină, cu valori ale antigenului Ki-67 sub 10% (expresia Ki-67 este asociată cu proliferarea celulară). În comparaţie cu placebo, tratamentul cu lanreotidă s-a asociat cu o supravieţuire (fără progresia bolii) semnificativ mai mare (18 luni, p < 0,001), iar ratele estimate pentru supravieţuire la 24 de luni în absenţa progresiei bolii au fost de 65,1% vs. 33,0%.


Notă autor:

1. Buhimschi IA et al. Protein misfolding, congophilia, oligomerization, and defective amyloid processing in preeclampsia. Sci Transl Med. 2014 Jul 9;6(245):245ra92

2. Zhang L et al. Inhaled corticosteroids in children with persistent asthma: effects on growth. Cochrane Database Syst Rev. 2014 Jul 17

3. Pruteanu AI. Inhaled corticosteroids in children with persistent asthma: dose-response effects on growth. Cochrane Database Syst Rev. 2014 Jul 17

4. Portschy PR et al. Survival outcomes after contralateral prophylactic mastectomy: a decision analysis. J Natl Cancer Inst. 2014 Jul 16

5. Pauker SG, Alseiari M. How big is big enough? Thinking about contralateral prophylactic mastectomy. J Natl Cancer Inst. 2014 Jul 16

6. Larsson SC et al. Alcohol consumption and risk of atrial fibrillation: a prospective study and dose-response meta-analysis. J Am Coll Cardiol. 2014 Jul 22;64(3):281-9

7. Conen D, Albert CM. Alcohol consumption and risk of atrial fibrillation. How much is too much? J Am Coll Cardiol. 2014 Jul 22;64(3):290-2

8. Kir S et al. Tumour-derived PTH-related protein triggers adipose tissue browning and cancer cachexia. Nature. 2014 Jul 13

9. Petruzzelli M et al. A switch from white to brown fat increases energy expenditure in cancer-associated cachexia. Cell Metabolism. 2014 Jul 17

10. Caplin ME. Lanreotide in metastatic enteropancreatic neuroendocrine tumors. N Engl J Med. 2014 Jul 17;371(3):224-33

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe