Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Noutăţi în cercetare

Viața Medicală
Dr. A. M. joi, 30 octombrie 2014

Mielina este mama învăţăturii?

 

     Repetiţia este mama învăţăturii. Nimic mai simplu. Orice abilitate motorie se dobândeşte prin exerciţii repetate, care conduc apoi la efectuarea rapidă şi fără greşeli a exerciţiului respectiv. Fiziologic ştim că aşa stau lucrurile, dar nu sunt cunoscute mecanismele celulare şi moleculare prin care se produce această neuroplasticitate. Un studiu1 publicat astăzi (17 octombrie) în Science elucidează unul dintre mecanismele implicate în acest proces. Şi nu doar atât, rezultatele comunicate arată că neuronii, deşi rămân în centrul proceselor plastice, nu sunt singurii responsabili. Lor li se adaugă oligodendrocitele formatoare de mielină. Acestea nu trebuie confundate cu celulele Schwann, care mielinizează sistemul nervos periferic şi faţă de care se deosebesc şi prin numărul de neuroni pe care îi mielinizează: celulele Schwann sunt limitate la un singur axon, în vreme ce oligodendrocitele pot să fie simultan în contact cu până la 50 de axoni (fig. 1). Aceste celule gliale provin din celule precursoare specifice şi se formează continuu în creierul adult normal.
     La şoarecii care învaţă o activitate motorie nouă (de exemplu, utilizarea unei roţi mai complexe de alergare, neregulată), s-a observat că producţia de oligodendrocite nou formate este accelerată. Manipularea genetică a unui factor de transcriere de la nivelul precursorilor de oligodendrocite le-a permis apoi cercetătorilor să blocheze producerea de noi celule adulte, fără afectarea celulelor deja existente sau a mielinei deja formate. În schimb, intervenţia a avut ca efect împiedicarea şoarecilor să înveţe noua abilitate motorie. Concluzia studiului este că generarea de noi oligodendrocite şi de mielină este importantă pentru învăţarea unei noi abilităţi motorii.
     Cum afectează funcţia cognitivă, în general, diferenţele în producerea mielinei? Este plasticitatea mielinei un aspect universal al învăţării sau unul valabil doar în comportamentul motor adaptiv? Acestea sunt două întrebări importante formulate în editorialul2 care însoţeşte studiul. Răspunsurile vor veni, probabil, din cercetări viitoare.

 

Transplant de materii fecale cu jet-lag

 

     Una dintre cele mai redutabile consecinţe ale abuzului de antibiotice o re­pre­zintă selectarea de tulpini bacteriene multi- sau superrezistente, care duc apoi la infecţii cronice grave, foarte greu dacă nu imposibil de tratat cu anti­bio­ticele uzuale. Un astfel de exemplu este infecţia cu Clostridium difficile, o bacterie anae­robă Gram-pozitivă, a cărei virulenţă creşte doar în situaţiile în care echilibrul mi­cro­biotic intestinal este tulburat în urma antibioticoterapiei cu diverse indicaţii. De altfel, riscul de selecţie a unor tulpini rezistente creşte odată cu durata trata­men­tului şi este mai mare atunci când se administrează antibiotice cu spectru larg.
     Problema cu selectarea tulpinilor rezistente de C. difficile este că, ulterior, sunt foarte greu de eradicat. Se recomandă, în general, cure lungi de tratament cu vancomicină (şase-opt săptămâni de tratament injectabil), iar mulţi pacienţi ajung să urmeze trei sau chiar mai multe astfel de cure. În anii din urmă, în cazurile în care nu se reuşeşte obţinerea succesului terapeutic după mai multe cure de vancomicină, soluţia „salvatoare“ este una neaşteptată şi poate mai puţin intuitivă: transplantul de materii fecale. Acesta se realizează pentru restabilirea echilibrului microbiotic intestinal, cel a cărui dereglare a permis, iniţial, dezvoltarea tulpinilor patogene. Însă transplantul de materii fecale nu este uşor de efectuat: se preferă ca donatorul să fie o rudă de gradul I a pacientului, iar procedura propriu-zisă se poate face doar după efectuarea unei serii întregi de teste, care să confirme compoziţia microbiană „corectă“ a materialului recoltat şi absenţa patogenilor – şi asta pentru că mucoasa intestinală a primitorului este sever afectată de infecţia cronică (manifestată prin diaree muco-sanguinolentă care nu răspunde la tratament). Practic, transplantul de materii fecale este foarte mult limitat de imposibilitatea de a standardiza materialul transplantat, astfel că procedura este recomandată doar ca tratament „salvator“ de ultimă intenţie, în cazurile în care starea clinică a pacientului recomandă o intervenţie mai agresivă, iar antibioticoterapia a eşuat în repetate rânduri.
     Iată, însă, că un studiu3 publicat sâmbătă (11 octombrie) în JAMA arată că o standardizare a transplantului de materii fecale este, până la un punct, posibilă, iar rezultatele pot deveni predictibile, cu o rată mare de succes. Studiul, realizat de un grup de la Harvard, a inclus un număr mic de cazuri (doar 20), însă metoda propusă este interesantă şi ar putea face procedura mai uşor de acceptat. De la donatori sănătoşi, neînrudiţi cu pacienţii, au fost recoltate materii fecale, care, după screeningul prealabil, au fost încapsulate şi păstrate la temperaturi de –80°C. Aceste capsule au fost apoi administrate pacienţilor (15 capsule în două zile consecutive). După prima administrare, la 14 din cei 20 de pacienţi s-a obţinut rezoluţia diareii. Mai mult, patru dintre cei şase non-responderi au fost trataţi cu succes prin noi administrări ale terapiei respective. Chiar dacă numărul de pacienţi incluşi în studiu a fost mic, succesul obţinut în 90% din cazuri constituie o bună indicaţie pentru realizarea unor studii clinice mari, randomizate.
     Nu e niciun secret faptul că numeroase grupuri de cercetare din toată lumea studiază fiziologia şi fiziopatologia microbiomului intestinal. Am scris deseori, la această rubrică, despre rezultate cel puţin interesante, dacă nu spectaculoase, comunicate în reviste internaţionale de prestigiu. Luna trecută semnalam, de pildă, un studiu4 publicat în Nature de un grup israelian, care a demonstrat că edulcoranţii artificiali, recomandaţi pentru a evita câştigul ponderal, au un efect paradoxal, ducând la tulburări metabolice, însă indirect, prin perturbarea florei intestinale. Iată că grupul de la Institutul Weizmann, condus de profesorii Eran Segal şi Eran Elinav, „recidivează“ cu un nou studiu5  privind modul în care poate fi afectată flora intestinală (parte dintr-o cercetare mult mai amplă, de nutriţie personalizată), de această dată în revista Cell. Acum, grupul israelian demonstrează nu doar că flora intestinală are variaţii circadiene (după ritmul gazdei), ci şi că tulburarea ritmului circadian (aşa cum se întâmplă, de pildă, la călătorii care străbat mai multe fusuri orare sau la lucrătorii în schimburi alternante) duce la apariţia unor fluctuaţii microbiene aberante. Dezechilibrul rezultat promovează apariţia intoleranţei la glucoză şi a obezităţii. Mai mult, transplantul de materii fecale de la animalele cu ritm circadian abolit la animale cu ritm zi–noapte normal duce la apariţia tulburărilor metabolice şi la acestea din urmă. Suntem departe de a înţelege simbioza microbiomului cu organismul-gazdă, însă astfel de cercetări ne arată că relaţia cu bacteriile din noi este mai complexă decât putem bănui.

 

Locked-in

 

     Un studiu realizat de un grup de la Cambridge a publicat ieri, în PLoS Computational Biology, un interesant studiu6 privind activitatea electrică şi conştienţa la pacienţi aflaţi în stări vegetative. Aceştia prezintă activitate cerebrală, vizibilă electroencefalografic, dar clinic sunt într-o stare de comă profundă. Grupul britanic a dezvoltat o metodă informatică de prelucrare a semnalului EEG înregistrat cu o reţea foarte densă de electrozi. Comparând modelele rezultate cu înregistrări realizate la persoane sănătoase, cercetătorii au avut surpriza să vadă că, între pacienţii aflaţi în stare de inconştienţă, există un subgrup de cazuri aflate în stare vegetativă, dar cu un tipar asemănător celui normal (fig.2). Aceştia ar putea fi, în principiu, pacienţi cu sindrom locked-in (prezentat relativ recent şi în „Viaţa medicală“, la rubrica „Creierul vascular“, de acad. Constantin Popa). Noua metodă este încă experimentală, deci nu va putea fi utilizată clinic prea curând, în secţiile de reanimare.

 

Circulaţia şi moartea subită

 

     Ce legătură are revista Circulation, editată de American Heart Association, cu circulaţia pe drumurile publice? Una importantă, după toate aparenţele. Un studiu7 publicat lunea aceasta (13 octombrie) a găsit o corelaţie interesantă între moartea subită cardiacă şi vecinătatea unui drum foarte circulat. Folosind baza de date construită deja pentru Nurses’ Health Study, autorii au identificat 523 de cazuri de moarte subită de origine cardiacă într-o populaţie de peste o sută de mii de oameni. După ajustarea datelor în funcţie de vârstă şi rasă, a reieşit că femeile (nu şi bărbaţii!) care locuiau la mai puţin de 50 de metri de un drum foarte circulat au avut un risc de moarte subită cu peste 50% mai mare decât celelalte femei.

1. McKenzie IA et al. Motor skill learning requires active central myelination. Science. 2014 Oct 17;346(6207):318-22

2. Long P, Corfas G. To learn is to myelinate. Science. 2014 Oct 17;346(6207):298-9

3. Youngster I et al. Oral, capsulized, frozen fecal microbiota transplantation for relapsing clostridium difficile infection.JAMA. 2014 Oct 11

4. Suez J et al. Artificial sweeteners induce glucose intolerance by altering the gutmicrobiota. Nature. 2014 Sep 18

5. Thaiss CA et al. Transkingdom control of microbiota diurnal oscillations promotes metabolic homeostasis. Cell. 2014 Oct 16

6. Chennu S et al. Spectral signatures of reorganised brain networks in disorders of consciousness. PLoS Comput Biol. 2014 Oct 16

7. Hart et al. Roadway proximity and the risk of sudden cardiac death in women. Circulation. 2014 Oct 13

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.