Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

„Nu cred că vom putea supravieţui“

Viața Medicală
Dr. Martin S. MARTIN marţi, 4 martie 2014
   „Pentru multă vreme, am crezut că o să putem face faţă schimbărilor. O să ne adaptăm, o să învăţăm toate noile reglementări, o să muncim mai mult, ca să facem faţă valului de noi bolnavi, o să luăm tot ce vine, cu cea mai pozitivă atitudine. O să facem practica noastră să supravieţuiască, să rămână eficace şi profitabilă, vom avea în continuare grijă de toţi salariaţii noştri şi vom rămâne o practică independentă. Aproape doi ani am fost convinsă că va fi aşa. Dar acum mă îndoiesc. Mi-e teamă că nu vom putea supravieţui.“ Polly a spus toate astea dintr-o suflare, de parcă vroia să scape de o povară, de parcă spunând vorbele astea, se elibera de ruşinea şi necazul că s-ar putea ca fricile ei să se adeverească şi practica la care este director, cu şase doctori şi patruzeci şi trei de salariaţi, să dispară, să fie înghiţită de una din organizaţiile medicale de „medicină organizată“ (managed care) sau de un spital. Pierzându-şi cel mai important lucru pentru un business: independenţa.
   O invitasem pe Polly la cină, la un restaurant cu specific pescăresc, unde nu este muzică, fiindcă voiam să putem vorbi în linişte. Plănuisem să aflu de la ea anumite detalii despre efectul legii Obamacare asupra practicilor medicale. Am aflat de la ea o serie de noutăţi şi, la rândul meu, i-am făcut cunoscute lui Polly un număr de detalii noi despre reforma sistemului sanitar, pe care le aflasem în ultimele zile de cercetări din diverse surse şi pe care Polly nu le ştia încă. Mă tem că informaţia mea avea să mărească îndoielile şi pesimismul lui Polly şi ale celor din grupul ei. Fiindcă grupurile medicale mici (unu-trei doctori), mijlocii (patru-zece) şi mari (până la 100) trec prin momente grele. Şi află în fiecare zi alte lucruri, care anunţă momente şi mai grele. Toţi se străduiesc să găsească soluţii, să fie inovatori în mijloacele de adaptare. Dar nimeni din cei implicaţi în lupta cu Obamacare – doctori, surori şi asistente, directori de practică, contabili, directori de spitale, şefi de programe medicale – nu-şi poate ascunde anxietatea şi nesiguranţa. Tensiunea şi anxietăţile personalului medical cresc, pe măsură ce se află din ce în ce mai multe despre Obamacare.
   Acum mai bine de treizeci şi cinci de ani, Polly a absolvit liceul şi s-a angajat secretară la o practică de trei doctori. Făcea corespondenţa şi dactilografia dictările doctorilor. Curând, a început să ajute contabila, la bilanţuri de cheltuieli, încasări şi salarii. S-a înscris la colegiul de stat local, pentru un curs seral de douăsprezece luni, şi a obţinut gradul de contabil calificat. A urcat la poziţia de contabil-administrator al grupului şi a învăţat multe din practica de contacte cu firme, furnizori, reprezentanţi de aparatură medicală şi de laborator, producători de medicamente, administratori de spital şi reprezentanţi ai asigurărilor medicale. Cu ultimii a fost cel mai greu: asigurările medicale americane sunt un hăţiş de date, reguli, limitări, detalii şi – dacă ştii toate chichiţele şi eşti informat la zi – poţi obţine maximum de beneficiu pentru serviciile medicale, dar, dacă nu stăpâneşti amănuntele, poţi înregistra pierderi continue şi rămâne cu munca neplătită. Polly a urmat şi un alt curs, cu durata de şase luni, de pregătire în „ştiinţa“ de a interacţiona zilnic cu asigurările medicale particulare şi cu cele de stat: Medicare, Medicaid. Şi-a făcut prieteni în multe din aceste locuri, a cunoscut o mulţime de administratori şi contabili de spital. Oraşul a crescut mult şi repede în ultimii ani, tot aşa numărul de doctori, cabinete, policlinici, spitale şi asociaţii medicale. Polly a fost recrutată de unul dintre cele trei mari spitale din oraş, care tocmai achiziţionase peste o sută de practici medicale şi îşi crea o bază de doctori care să-i furnizeze bolnavi. A fost numită director administrativ peste toată această organizaţie medicală, cu sute de ramuri şi mii de salariaţi. Aici a învăţat foarte multe, tot aici a intrat în sistemul computerizat de date medicale şi tranzacţii financiare cu asigurările, cu bolnavii şi cu furnizorii, sistem care se dezvolta rapid în anii ’90. Dar, descurajată de problemele enorme ale unui grup atât de mare, Polly s-a gândit la o schimbare. Ultimii zece ani i-a petrecut cu un grup nou, independent, format din şase doctori, care lucrează în trei cabinete, din trei zone geografice localizate în două state vecine. Pe Polly au recrutat-o ca director administrativ şi ea a jucat un rol important în cele câteva luni în care grupul s-a constituit, a angajat personal, a închiriat spaţiile de cabinet şi laborator, a cumpărat toată aparatura medicală şi de birouri.
   „În ultimii doi ani, când au început pregătirile pentru introducerea reformei sistemului medical, am fost la zeci de cursuri pentru manageri medicali. La toate ni s-a spus că trebuie să ne aşteptăm la un val de noi bolnavi după 1 ianuarie 2014, odată cu integrarea celor 30–40 de milioane de noi asiguraţi. Dar, la sfârşitul lunii ianuarie, am constatat ca noi nu am văzut niciun bolnav nou-venit prin sistemul Obamacare. Nici alte practici nu au văzut, fiindcă am verificat cu directorii lor. La ultima şedinţă, ni s-a spus că e o mare dezamăgire că persoanele din grupa de vârstă 18–35 de ani sunt rezistente la înscriere. Pe ele conta guvernul să suporte financiar noul sistem, fiindcă acestea plătesc asigurări, dar consumă foarte puţin sau deloc din banii plătiţi. La fel ca asiguraţii pentru maşini care nu fac niciun accident toată viaţa. Nici ameninţarea cu penalizările nu pare să-i poată convinge. Aceşti bolnavi tineri şi cu nevoi medicale minime, simţindu-se în putere şi sănătoşi, refuză să cumpere asigurările scumpe oferite de noile planuri. Şi-au dat şi o poreclă: invincibilii. Termenul a prins şi este folosit astăzi şi de personalul companiilor de asigurări, de cei din spitale şi cabinete şi de cei de la asigurările sociale“. Invincibilii au schimbat socoteala „de acasă“: în târg nu e niciun val de noi pacienţi.
   „Dar, până la urmă, vor trebui să se înscrie – spun eu – fiindcă amenzile vor creşte până la un punct la care va fi mai rentabil să plăteşti asigurările decât să continui să stai pe dinafară.“ „ Eu nu cred că aceste penalizări prevăzute în noua lege vor fi vreodată plătite – răspunde Polly – şi, dacă guvernul va încerca să o facă, s-ar putea să se trezească cu ceva ce nu s-a mai văzut: un proces de masă (class action) cu 15–20 de milioane de invincibili dând în judecată guvernul pentru amenzi neconstituţionale.“
   „Spune-mi cum vezi cea mai mare schimbare pe care o aduce noul sistem“, îi cer interlocutoarei mele. „Principalii jucători din sistemul medical sunt şi vor rămâne bolnavii (asiguraţi sau neasiguraţi), cumpărătorii de servicii medicale, apoi doctorii şi spitalele, cei care vând serviciile medicale, companiile de asigurări, cei care fac costul serviciilor medicale accesibil, şi guvernul, care – până la instaurarea noului sistem medical – intervenea numai în controlul medicamentelor pentru întreaga populaţie, suporta o parte din costul îngrijirilor medicale pentru bolnavii de peste 65 de ani (Medicare) şi întregul cost al celor săraci sau aproape săraci (Medicaid). Relaţia principală era bolnavi–medici şi spitale–asigurări. Guvernul nu avea niciun amestec în munca cu bolnavii. În noul algoritm, relaţia s-a schimbat în bolnavi–guvern–asigurări–medici şi spitale. Bolnavii au fost împinşi departe de noi. Medicii şi spitalele nu mai participă la decizii. Cei care controlează de aici înainte jocul vor fi guvernul şi asigurările. Ei stabilesc beneficiile, limitările, veniturile spitalelor şi doctorilor şi cine pe cine tratează“.
   „Şi care este, pentru grupul tău, schimbarea cea mai mare?“, o mai întreb pe Polly. „Vom avea mai mulţi bolnavi de îngrijit, dar vom primi mai puţin în compensarea serviciilor noastre. Am introdus noul sistem informatic de evidenţă a datelor bolnavilor noştri, a activităţii noastre şi a operaţiunilor noastre financiare, aşa cum ni s-a cerut. Am primit un ajutor financiar de la guvern pentru introducerea acestui sistem, dar menţinerea, întreţinerea lui, reparaţiile şi noile programe, ca şi personalul calificat suplimentar vor cădea în sarcina noastră, ceea ce reprezintă o cheltuială substanţială. De asemenea, guvernul cere date periodice noi, de calitate a serviciilor evaluate pe baza unor indicatori, de protecţie a confidenţialităţii (ceea ce ne obligă la încriptare-decriptare pentru tot ce facem, de la o simplă reţetă până la raportul global anual), de raportare a mai multor detalii pentru confirmarea plăţilor pentru serviciile medicale furnizate şi de rapoarte periodice foarte detaliate. În plus, companiile de asigurări au introdus o formularistică mult mai complicată, care cere mai mult timp pentru a fi completată. Aceasta face să avem nevoie de mai mult personal. Dar, pe lângă salariile şi beneficiile unor noi angajaţi de care am avea nevoie, am fi expuşi la un cost şi mai mare al asigurărilor pentru personalul nostru, care cresc când numărul salariaţilor depăşeşte cincizeci. În climatul nou, încorsetat în noi reglementări, limitări şi mai multă birocraţie, mă tem că multe – dacă nu toate – practicile mici şi mijlocii vor fi nevoite să dispară. Se vor mulţumi să intre în grupuri şi organizaţii medicale mari sau în subordinea spitalelor puternice din zonă, ca să scape de povara cheltuielilor administrative. De asta mă tem cel mai mult“.
   Între alte efecte, Obamacare va aduce şi o schimbare radicală a peisajului din sectorul de sănătate. Se vor schimba relaţiile, chiar jucătorii şi – cu siguranţă – felul în care se va practica medicina în Statele Unite.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 199 de lei
  • Digital – 149 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC