Laitmotivul memoriilor dr. Dumitru Pascu, apărute sub titlul „Operaţie fără anestezie – Din amintirile şi speranţele unui chirurg“, este cel al formării noilor generaţii de medici, în speţă chirurgi, promovarea acestora pe criterii de valoare profesională şi etică, aşa cum se întâmpla, odată, pe vremea maestrului său, profesorul Vl. Buţureanu – dar nu numai. Prezentarea acestui volum apărut la Ed. Compania în 2000, la rubrica Jurnal de jurnale sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)
"> „Nu pot să nu mă întreb cine mai învaţă azi pe cine, şi mai ales de la cine“ - Viața Medicală
Newsflash

„Nu pot să nu mă întreb cine mai învaţă azi pe cine, şi mai ales de la cine“

de Dr. Mihail MIHAILIDE - aug. 19 2011
„Nu pot să nu mă întreb cine mai învaţă azi pe cine, şi mai ales de la cine“

   Laitmotivul memoriilor dr. Dumitru Pascu, apărute sub titlul „Operaţie fără anestezie – Din amintirile şi speranţele unui chirurg“, este cel al formării noilor generaţii de medici, în speţă chirurgi, promovarea acestora pe criterii de valoare profesională şi etică, aşa cum se întâmpla, odată, pe vremea maestrului său, profesorul Vl. Buţureanu – dar nu numai. Prezentarea acestui volum apărut la Ed. Compania în 2000, la rubrica Jurnal de jurnale sub semnătura dlui dr. Mihail Mihailide. (...)

   După 1990, când „s-a dat drumul“ la memorii şi liber la publicarea jurnalelor personale – aflate sau nu în sertar înainte de această dată – o seamă de grafomani au mirosit o posibilă mică afacere. Dacă nu cu beneficii importante materiale, măcar cu unele, să le numim, de recunoştinţă sau de „relaţii“, nu se ştie când şi în ce împrejurări utile. Cititorul va înţelege imediat despre ce e vorba, dacă îmi va îngădui să-i reţin atenţia pe acest subiect încă vreo câteva rânduri, înşirate mai la vale. Un astfel de autor – nomina odiosa sunt – care s-a specializat în scrieri, să le numesc, de sfaturi sanitare, din cele difuzate astăzi de mai toate revistuţele cu distribuire gratuită de prin săli de aşteptare la cabinete ori în farmacii, dar, vai!, reluate şi în emisiuni de televiziune, chipurile, medicale, epuizându-şi la un moment dat sacul cu recomandări şi leacuri pentru toate bolile, şi-a zis că e copt momentul suvenirurilor. Cum cele din viaţa sa, anodine fiind, dincolo de neamuri (eventual), pe nimeni n-ar fi interesat, şi-a spus că dacă s-ar folosi de nume cu oarecare rezonanţă, altă greutate ar căpăta productul său. Şi atunci, a întocmit o listă de persoane – unele personalităţi, altele astfel doar în accepţiunea sa – pe care întâmplarea i le scosese cândva în cale. Un răspuns la un salut pe stradă, o vorbă-două la acele cozi unde cine şi ce erai – dacă nu din nomenklatură – nu conta, coparticipant la o şedinţă de bloc, gură-cască la un curs, destinatarul unei „dedicaţii“ de circumstanţă la vreo lansare de carte (precedată, cel mai adesea, de întrebarea delicat formulată a „dedicatorului“: iertaţi-mă, dar îmi scapă… prenumele dumneavoastră sau direct: cum vă numiţi?), vecin de prosop pe plajă la Neptun/Saturn/Vama Veche, ba chiar mai mult – subaltern, coleg de breaslă, de serviciu etc., însemna pentru cel cu dobândita pasiune a autorlâcului prilej de a zice şi scrie: l-am cunoscut pe… Iar dacă între timp „cunoştinţa“ şi-a încheiat ciclul biologic, cu atât mai bine, nu va avea cum respinge mărturisirile celui care, odinioară, l-a întâlnit, iar rudele – dacă scrii numai de bine despre cel dispărut – nu vor putea fi decât încântate. Ba mai mult, cu o subtilitate câştigată prin exerciţiu, poţi albii CV-uri nu tocmai onorabile – de unde drept câştigat (şi) la recunoştinţa descendenţilor… Mai departe, e simplu, bifând de pe listă, grafomanul scrie repede şi fără ştersături o compunere – folosindu-se, pentru „autenticitate“, de prefeţele cărţilor, de informaţii de pe internet sau doar de imaginaţie. Mai multe astfel de compuneri se adună între tartaje, precedate sau nu de amintirile din copilărie ale memorialistului de ocazie – să ştie lumea cine-i cel ce e în frunte pe coperta întâi – şi, cu suportul financiar al „aparţinătorilor“ unora dintre cei nemuriţi în lucrare, acest mixtum compositum se predă unei edituri. Acolo, un redactor de carte, în baza sarcinilor sale de serviciu, se va strofoca să scoată la lumină din manuscrisul predat un text coerent. Acest tip de memorii, din punctul de vedere al literaturii subiective, al iatroistoriei – cu atât mai mult – nu are valoare, din contră, vehiculează informaţii distorsionate, ca să nu spun de-a dreptul calpe. Cu timpul, din păcate, aceste pseudoinformaţii devin surse/documente etc., adevărul de minciună fiind atunci greu de separat. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe