„Nu te faci ce doctor vrei tu, te face punctajul“, spunea
duminică o absolventă de medicină, după examenul
de rezidenţiat. Chiar dacă injustiţia urmăreşte credincioasă fiecare pas
din cariera lor, mulţi din tinerii doctori rămân cuminţi în ţară şi speră că
lucrurile vor fi mai bune… „pe viitor“.
Azi, în locul studenţilor care fac schimb de
cursuri pe holul lung al Facultăţii de Medicină din Bucureşti sunt jandarmi cu
fruntea încruntată, care privesc suspicios după fiecare colţ. N-ai voie să
intri în clădire decât după ora două, când se termină examenul – chiar şi
atunci, n-ar trebui să faci poze. Dacă te vede cineva cu aparatul de fotografiat,
nu scapi fără o atenţionare care te face responsabil pentru soarta tuturor
jandarmilor: „Vă rog frumos, nu faceţi poze – dacă află rectorul, noi o încurcăm,
nu dumneavoastră“.
În faţa facultăţii, cu geci groase şi căciuli,
părinţii şi prietenii absolvenţilor tremură de vreo oră şi vorbesc întruna la
telefon. Din când în când, toate privirile se întorc către câţiva băieţi care
vin cu braţele pline cu buchete de flori. Florăresele de lângă staţia de metrou
Eroilor te ghicesc din prima unde mergi – „Dă-i o floare că a reuşit la examen,
e doctoră acuma“.
Ultimul an cu materie
veche
Alecsandra Panaete, absolventă a Facultăţii
de Medicină din UMF „Carol Davila“, e una din cei 1.773 de oameni care au dat
concursul de rezidenţiat în centrul universitar din Bucureşti. A fost
repartizată într-una din sălile din Universitatea Politehnică. Dintre colegii
cu care a dat examenul, doar zece au luat peste 700 de puncte. „Mi se par
destul de mici punctajele în comparaţie cu anii precedenţi. Mi s-au părut grele
îndeosebi grilele de cardiologie. Nu mă aşteptam să dea noţiuni care, din
punctul meu de vedere, sunt pentru medicii rezidenţi“, zice Alecsandra, care a
luat 788 de puncte. Ar fi vrut mai mult, dar e mulţumită cu gândul că, foarte
probabil, va prinde un loc în Bucureşti.
Clasificarea finală, după rezolvarea contestaţiilor,
va fi afişată săptămâna aceasta, când se va stabili şi ziua în care absolvenţii
îşi vor alege, în funcţie de medie, specializările. „Vreau dermatologie, dar nu
ştiu dacă am şanse să prind. Aş fi încântată şi de radiologie – iar dacă nu, măcar
recuperare medicală“, spune Alecsandra.
Tânăra doctoriţă s-a apucat de învăţat la începutul
anului. Majoritatea materiei pe care a trebuit să o parcurgă a fost din
Harrison – „Principii de medicină internă“, ediţia 14. Acest volum a fost scris
în 1998 şi tradus în română în 2001 – „îţi dai seama că aş fi vrut să învăţ după
nişte materiale mai actualizate. Dar dacă asta am avut de învăţat… Au fost şi
capitole mai urâte, şi altele mai ok“.
De anul viitor, materia pentru rezidenţiat
se schimbă. Rectorii universităţilor de medicină şi farmacie din ţară au hotărât,
săptămâna trecută, la Cluj, ca examenul din 2012 să aibă o singură sursă
bibliografică – „Book des ECN (Epreuves
Classantes Nationales)“. Aceasta e cartea după care dau rezidenţiatul
studenţii francezi. Are 1.500 de pagini, a fost tradusă deja în limba română şi
se poate găsi în unele librării şi biblioteci din ţară.
Câţiva din colegii Alecsandrei nu au vrut să
aştepte schimbarea şi au fugit de rezidenţiatul din spitalele româneşti. Au obţinut
uşor locuri în Germania, unde sunt plătiţi mai bine, aleg specializarea pe care
o doresc şi nu vor avea de-a face cu lipsurile de aici.
„Amnezia“ fericită de după concurs
În luna iunie a acestui an, studenţii de la
UMF „Carol Davila“ au încercat să afle, prin sondaj, câţi vor susţine examenul
de rezidenţiat şi care sunt specializările cele mai dorite de cei din anul VI.
Din cei 565 de participanţi, 97% au anunţat că se vor înscrie la rezi, iar majoritatea (69 de persoane,
adică 12%) vor să fie cardiologi. În topul preferinţelor se afla ginecologia
(7%), pediatria, endocrinologia sau neurologia (6%). Domeniile cel mai puţin
dorite sunt genetica, pneumologia şi medicina de familie, cu 1%. Niciunul
dintre cei chestionaţi anul acesta nu a spus că vrea, ca primă opţiune,
hematologie, farmacologie clinică sau medicină sportivă.
Astăzi, două fete stau rezemate de peretele
amfiteatrului mare şi aşteaptă să intre în sală pentru rezultate. Agită între mâini
caietele de examen mâzgălite cu carioca neagră şi se contrazic pe răspunsurile
de la grilă. „Nu ştiu de ce nu am plecat în străinătate ca prietenii noştri – aşa
stăm să ne chinuim în ţară cu rezidenţiat şi alte mizerii“, spune resemnată una
dintre ele. Întreb ce specializare vrea să facă şi-mi spune hotărât:
„Profesorul Ispas avea dreptate, zicea că «nu te faci ce doctor vrei tu, te
face punctajul». Deci nu contează prea tare ce vreau, nu?“.
Mai târziu o
văd cum merge grăbită spre ieşire. E roşie în obraji şi zâmbeşte – a luat
probabil un punctaj mare. Nu mai e loc de regrete cu plecarea în străinătate când
ai aşa o reuşită. Asta chiar dacă n-o să faci neapărat ce specializare vrei.