Articolul
semnat de dr. Ioana Mocanu („Viața medicală“ nr. 6/2016, pag. 9) este unul din
cele mai documentate articole din ultimii ani despre exodul medicilor. Sunt
prezentate acolo date obiective preluate din statistici credibile, alături de
unele istorii personale, cu elementele de subiectivitate inerentă, din care
rezultă însă comparații interesante cu sistemul de la noi. Din acestea din urmă
deducem că, totuși, câștigurile colegilor nu sunt excesiv de mari: în Germania,
echivalentul salariului net este de trei mii de euro pe lună. Mai interesant mi
se pare tabelul integrativ, cu numărul real de medici salariați din spitale:
acesta arată diferit de ceea ce se afirmă pe numeroase canele media: „Ne pleacă
medicii! “; numărul medicilor din România crește.
Articolul
afirmă că au plecat din România, între 1990 și 2015, 21.000 medici, din care
14.100 în cei opt ani de după 2007. În medie, ar fi circa 1.312 de medici pe an
și cca 1.762 pe an după aderarea la Uniunea Europeană. Ulterior, se afirmă că
intră în sistem circa 3.000 de medici pe an și că dispar din sistem circa 3.500
pe an. Dacă ar fi așa, atunci ar rezulta că în ultimii zece ani ar fi trebuit
să dispară din sistem circa 5.000 de medici. În schimb, dacă ne uităm în tabel,
remarcăm că numărul de medici din spitale a crescut de la 19.000 la peste
26.000 în zece ani (2003–2013). Cu alte cuvinte, când ar fi trebuit să fie cu
5.000 de medici mai puțin, observăm cu 7.000 de medici mai mult! În acest sens,
articolul nu ne lămurește: cei care solicită actele de plecare la CMR chiar pleacă?
Pentru că profesorul Ioan Lascăr publica în „Viața medicală“, în urmă cu un an,
numărul de medici din București și numărul de cereri de plecare din București.
De exemplu, la rubrica „medici de familie“, numărul celor care au făcut cerere
de plecare era mai mare decât numărul celor care erau și sunt și acum în
contract cu CASMB!
Articolul ne
spune că medicii care pleacă în acest mare număr aleg Germania, Franța și Marea
Britanie. Ni se dau și date. Cu toate acestea, statisticile din Franța și
Germania sunt extrem de neinterpretabile. Articolul amintește că, în Germania,
erau înregistrați, în 2013, 3.215 de medici proveniți din România, dar nu ne
spune în cât timp s-a ajuns la acest număr. La fel se întâmplă și pentru Franța:
3.510 medici din România înregistrați în 2013 în Franța, dar în cât timp s-a
ajuns acolo?
Un alt aspect
de interpretare este numărul de medici din spitale raportat la numărul de
locuitori (tabelul oferă la 100.000 de locuitori). Autoarea afirmă că România
este pe un ultim loc în Europa. Or, comparativ cu Olanda, România avea 132,5 față
de 132,7 Olanda. Păi, dacă Olanda are un număr așa de mic de medici în spitale,
este rău sau este bine? O analiză atentă a tabelului arată însă și alte date
interesante: nu România este pe ultimul loc în acest clasament! Pe ultimele
două locuri sunt Liechtenstein (cu 32,7) și Belgia (cu 59,7). O fi oare rău de
trăit în aceste două țări, care au așa de puțini medici în spitale?
P.S.:
Numărul de medici dintr-o țară este suma totală a practicanților din sistemul
de sănătate, fie ei medici de familie, chirurgi, sanepidiști, funcționari,
rezidenți de toate specialitățile ori stomatologi. Dacă îi adunăm pe toți,
datele oficiale arată acum 74.000 de medici, adică 3,7 medici la 1.000 de
locuitori!