Au fost mai multe săptămâni în care am dorit să discut doar aspecte pozitive. Abordarea va fi asemănătoare și în această săptămână, pornind de la un citat – „Pomul se cunoaște după roade, nu după crengi și frunze”. A mai trecut o sesiune, sesiunea de restanțe și măriri de notă. Destul de mulți participanți, destul de puțini cei care au reținut sfaturile primite pe parcursul anului universitar. Reamintesc unul dintre cele mai importante: este foarte util să te evaluezi în cursul activității, cel puțin după fiecare examen, și să încerci să fii foarte obiectiv, cu un scop principal – dezvoltarea personală în domeniul medical (și uman). După un mesaj de reamintire transmis șefilor de serie, o parte din viitorii colegi au transmis mesajele de autoevaluare din care vom cita astăzi.
„Sunt conștientă că, prin intermediul acestei evaluări ne-ați întins, de fapt, o mână de ajutor, simțindu-mă sprijinită, nu constrânsă. De ce am participat la această sesiune de mărire? Pentru mine a fost o materie importantă, iar la examenele de an nu am obținut tocmai rezultatele pe care mi le-am propus, știind că există întotdeauna un loc pentru mai bine. Prin urmare, am luat hotărârea de a păși încă o dată în curtea Institutului Cantacuzino pentru a încerca să mă autodepășesc. Consider că subiectele au fost mai mult decât abordabile, chiar dacă nu am reușit să rezolv foarte bine ultimul subiect, cel legat de imunizarea simultană antidifterică, antitetanică și antipertussis, deoarece nu am reușit să-mi dozez suficient efortul pentru a mă încadra în timpul alocat. Sincer, mă încearcă un sentiment de frustrare și dezamăgire pentru că, până la urmă, nu am reușit să-mi ating obiectivul propus și tot sincer vă mărturisesc că aș fi vrut să vă surprind plăcut, obținând o notă cât mai aproape de cea maximă. Oricare ar fi rezultatul notării, consider că pentru mine a fost un lucru bun că am revizuit materia. Consider că lucrarea va fi apreciată cu nota 8. Să aveți o zi frumoasă și pe viitor doresc să vă cer acceptul și m-aș simți onorată dacă mi-ați permite în continuare o colaborare medicală.” Dintre studenții care „pășesc în curtea Institutului Cantacuzino”, nici 2% nu se mai întorc altfel decât de nevoie sau din obligație. Mulți dintre studenți „trec razant” cu Institutul cel puțin în anul trei, fiind găzduiți în pregătirea lor de Institutul Național „Victor Babeș”, dar...
„Vă mulțumesc încă o dată pentru acest an, pentru sfaturile dv. și pentru faptul că ați organizat cercul de microbiologie, având prilejul să particip. Sper că îl veți mai organiza și anul acesta, dorind să mai iau parte dacă îmi veți permite, deoarece acolo am simțit deschiderea dv., a colegilor dv., pentru a învăța lucruri interesante, interactiv, fără a fi judecați în momentul în care am pus indiferent ce întrebare sau am cerut orice tip de lămuriri. Vă mulțumesc pentru implicarea pe care ați avut-o și o să țin cont de toate vorbele pe care ni le-ați adresat pentru a deveni un medic foarte bun, cu Dumnezeu alături. Sper să ne revedem cu bine și cât mai curând. Doamne ajută!” Noi afirmăm de la prima întâlnire că organizăm aproape orice activitate utilă pentru viitorii colegi, dacă doresc să participe. Suntem pregătiți în fiecare an să reluăm cercul de microbiologie, să îmbunătățim activitățile în sensul dorit de studenți și pentru studenți. Există o singură condiție: să vrea și să participe.
„În primul rând, în ciuda zvonurilor despre «cât de grea este microbiologia la Cantacuzino», eu sunt recunoscătoare că seria mea a avut oportunitatea să o studieze aici, pentru că am primit, pe lângă microbiologie, și lecții valoroase despre atitudinea pe care trebuie să o aibă un student la medicină și un medic, lecții a căror importanță am ajuns să o înțeleg în această vară prin prisma unor probleme personale. Vă mulțumesc pentru explicații și pentru grija ce ne-o purtați! În ceea ce privește examenul de astăzi, știu că nu a fost o lucrare completă, în parte din pricina emoțiilor și a presiunii timpului, însă o consider o evoluție față de lucrarea din sesiune și aș evalua-o la 9.50, cu indulgență. De asemenea, vreau să vă spun că mă bucur pentru că am lăsat la catedră cartea de microbiologie ce ar putea fi utilă unui student care începe acum anul doi.” Am mai vorbit despre „presiunea timpului”, dar și despre emoții, inclusiv în sfaturile și discuțiile avute cu colegii mai tineri. Viața de student este, până la urmă, și un antrenament pentru viitor. Cum am putea compara stresul unui examen (la orice materie ar fi respectivul examen) cu o gardă în care apar două sau mai multe situații-limită, momente în care trebuie să iei decizii în secunde, deciziile putând să influențeze decisiv sănătatea sau chiar viața pacientului care are nevoie de tine? Și, în același sens, acest antrenament ar trebui să fie pur colegial, pentru că în situații-limită sau în situații mai obișnuite, modul de abordare a problemelor trebuie să fie colegial, pentru că orice altă variantă este incorectă.
„Îmi cer scuze pentru decalajul între examen și autoevaluare și pentru că am trimis acest mesaj doar după ce mi s-a reamintit. Am terminat «măririle» cu o oarecare dezamăgire, dar mă mulțumesc cu faptul că am recapitulat materiile și am intrat în detalii pe care în cursul anului nu le observasem. Deși dorința mea este să «îmi măresc» nota la 10, dacă eu mi-aș corecta lucrarea știind acest lucru, aș rămâne la 9. Nu am tratat unele subiecte foarte organizat, pe moment am vrut să scriu cât mai multe informații, dar emoțiile nu m-au ajutat. La majoritatea subiectelor consider că am atins punctele-cheie. V-am ascultat sfatul și m-am concentrat pe a repeta la fiziologie cât am putut de mult, dar nu am reușit să trec de nota 8. Acum... din greșeli trebuie să învăț și îmi doresc să țintesc mai sus în anul următor.” Nu știu părerea cititorilor, dar în opinia mea este vorba aici despre un potențial viitor coleg, de dorit în orice echipă. Nu știu calea pe care va dori să o urmeze, dar îmi pare că se va pregăti în toate domeniile, fiind gata să-și aleagă specialitatea în cunoștință de cauză și cu gândul cel bun, dovedind utilitate pentru cei aflați în suferință. Doamne ajută!
„Aș dori să încep prin a menționa motivele care m-au împins să susțin examenul de mărire de notă. Primul ar fi plăcerea cu care am învățat materia în semestrul al doilea, dar și dorința arzătoare de a-mi mări media ca să pot să îmi păstrez bursa socială și nota de buget, întrucât ar fi un efort destul de mare să le pierd. În pofida faptului că am avut alte două examene de mărire a notei, dintre care unul ieri, am încercat să învăț cât mai mult. Consider că merit nota 8.” Cum să procedeze un profesor în fața tezei pe care o citește, de două ori, dar vede că există un decalaj de trei puncte între autoevaluare și realitate? Cum se simte un profesor care pune suflet și dorește din toată inima să fie alături de viitorii colegi și care observă că unii au probleme (iar problemele sociale pot conduce, la rândul lor, la alte probleme pe parcursul pregătirii unui viitor coleg), dar nu poate învăța în locul studenților și este nevoit să păstreze echilibrul și să nu producă nedreptăți? Nu este deloc ușoară viața acestui tip de profesor.
„Am dat astăzi examenul de mărire de notă pentru semestrul al doilea. În sesiune am avut 7. Mă bucur că mi-am revizuit materia. M-a ajutat și în practică, pentru că au fost foarte multe cazuri de infecții după manevrele medico-chirurgicale și am văzut că se dau «în scop profilactic» antibiotice cu spectru larg, cel mai adesea metronidazol. Față de sesiune, am fost mai bine pregătită, mă aștept să iau 9 la acest examen. Îmi pare rău că am făcut o greșeală de scriere în teză (am uitat să scriu pe pagina 4, așa că am tăiat-o cu un X pe toată foaia pentru a nu crea confuzii). Vă doresc o zi cât mai bună și sper să aud numai de bine de Institutul Cantacuzino în viitor. Multă sănătate!”
Multe ar fi de spus privind cele menționate și multe sunt problemele legate de utilizarea nerațională a medicamentelor antibiotice și chimioterapice. Nici problema abuzului pe acest tărâm nu poate fi abordată altfel decât colegial. Este încă foarte mult de lucru și poate chiar de luptat, la propriu, în acest scop.