Ca medic de familie, urmăresc constant
revista Viaţa medicală. Am citit
articolul „Cea mai importantă expoziţie ştiinţifică din lume vine la Bucureşti“
de dr. Maria Dragotă, publicat în nr. 12 (1210), din 22 martie 2013, şi vă rog
să publicaţi următorul punct de vedere.
Despre provenienţa incertă a corpurilor
expuse s-a scris foarte mult, iar în alte ţări s-au făcut şi anchete, după cum
scrie şi site-ul www.culturavietii.ro.
Expoziţia a stârnit reacţii vehemente, în unele ţări a fost închisă prin hotărâre
judecătorească.
Când o nouă tehnologie – plastinaţia – ne
permite să conservăm un corp omenesc, şi
pentru noi, cadrele medicale, se pune problema cu ce valori morale operăm.
Această expoziţie ridică în primul rând o problemă de bioetică. Pentru bioetica
secularistă, corpul unui om este un obiect care poate fi valorificat profitabil şi după ce omul a murit; este
ceea ce face organizatorul acestei expoziţii itinerante, un om de afaceri. El
cumpără la propriu (nu e clar de
unde) corpul unui om, pe care îl conservă şi îl „vinde“ într-un ambalaj
atractiv şi nevinovat: o operă de artă care te ajută să înveţi anatomia omului.
Bioetica iudeo-creştină porneşte de la statutul de persoană al omului, de fiinţă
sacră, ce poartă în ea chipul şi asemănarea lui Dumnezeu. Corpul unui om înveleşte
fiinţa de lumină şi el e sacru; riturile funerare abordează corpul celui plecat
cu respect.
O serie de asociaţii ale societăţii civile
creştine au protestat când Muzeul Antipa a anunţat expoziţia The Human Body. Direcţia pentru Protecţia
Copilului din cadrul Ministerului Muncii a recomandat ca accesul la expoziţie
al copiilor cu vârsta sub 12 ani să fie permis doar în cazul acompanierii
acestora de către părinţi sau reprezentanţi legali, după cum a scris şi site-ulwww.rostonline.ro.
Este semnificativ că, într-un periodic cu
tradiţie al personalului medico-sanitar din România, un asemenea subiect,
corpul omenesc după moartea persoanei,
suscită dezbateri.