Îmi
amintesc zâmbind momentul în care am știut clar că vreau să intru la facultatea
de medicină, momentul în care am avut curajul să spun asta cu voce tare. Tocmai
primeam subiectele pentru ultima lucrare semestrială la limba și literatura
română din perioada liceului, însă, după lungi căutări de sine, acela a fost
momentul critic, în care entuziasmul m-a îndemnat să dau glas cuvintelor:
„Anca, eu o să dau la medicină. Știu că e puțin timp, dar o să muncesc, o să
pot. Vrei să dai și tu? Învățăm împreună”. Eram atât de optimistă și de
entuziasmată în acel moment, încât nu luasem în calcul nimic din ce ar putea
urma; atât de fericită că simțeam, în sfârșit, că asta trebuie să fac, încât
mi-am convins și prietena să mă urmeze în acest plan. Destinul avea să fie însă
altul pentru ea, dar pentru mine aceea a fost prima mișcare din dominoul încă
în derulare.
Imaginați-vă
o copilă de liceu, visătoare, pasionată de fotografie, lectură și scris, care
s-a imaginat pe rând farmacist, psiholog, inginer... Aceea eram eu. Dar de data
aceasta era altfel. Simțeam că dorința de a fi studentă la medicină umplea goluri
din ființa mea și îmi dădea un scop. Nu prevedeam nici pe departe ce avea să
urmeze. Privind înapoi, nu am regretat o clipă acel impuls de moment și nici
toată munca depusă ulterior. Deși nu aveam idee cum îmi va fi viața de student
la medicină și cum poate un sistem medical să funcționeze, am aflat pe propria
piele. Întrebând, observând, experimentând.
Nu
voi scrie o rețetă a succesului, pentru că nu cred în astfel de rețete ce îl
privesc cumva într-un mod superficial. Voi scrie parte din rețeta mea – o
rețetă pusă cap la cap de o începătoare, o rețetă în care am investit nopți
nedormite, o largă paletă de emoții, uneori lacrimi, alteori bucurie
nemărginită.
Deși
nu am medici în familie, membrii familiei au jucat un rol esențial în devenirea
mea. Ei au fost aceia care m-au sprijinit și în rândul cărora am găsit acele
modele pentru a fi mai mult decât o studentă la medicină. Au fost un ingredient
definitoriu. Am condimentat ulterior cu puțin curaj, pentru a mă avânta în
necunoscut. Încă din primul semestru de studenție, am început să particip la
proiecte de voluntariat, iar acestea au devenit, pentru anii ce au urmat,
principala mea activitate în afara programului universitar. Am predat lecții de
igienă și alimentație elevilor din clasele primare, am informat doamne,
domnișoare și domni despre HPV și legătura acestuia cu apariția cancerului de
col uterin, am ajutat la organizare pentru examenul de simulare a admiterii și
pentru congrese ale studenților, am atras atenția populației asupra HIV/SIDA,
diabetului, tuberculozei, am petrecut unele sfârșituri de săptămână în sate de
rromi, altele în orfelinat, cu copii mai puțin norocoși. Mai târziu, munca mea
extrauniversitară avea să se rezume în principal la organizarea, împreună cu o
echipă de oameni extraordinari, a două proiecte foarte dragi – o campanie de
informare în licee și spații publice asupra HPV și cancerului de col uterin și
un amplu proiect de sănătate publică, „Împreună pentru sănătatea rurală”.
Organizarea acestor proiecte mi-a adus energie și motivație chiar și în
momentele în care viața îmi oferea episoade mai puțin fericite și motivante;
ele au fost motorul ce m-au transpus dintr-un decor cu nuanțe de gri într-altul
pictat în culori vii și strălucitoare.
Despre
organizațiile studențești și despre cum sunt ele organizate se pot povesti
multe, însă cea mai importantă idee, pe care aș vrea să o transmit mai ales
studenților și viitorilor studenți, ar fi: faceți voluntariat! Vă va ajuta în
moduri pe care nici măcar nu le puteți intui, vă va umple inima de bucurie, vă
va da încredere în voi înșivă și speranța că puteți contribui la schimbarea în
bine a societății. Nu vă lăsați păcăliți de gândul că nu aveți timp. Timp
există și veți avea mai multe satisfacții dacă îl veți folosi făcând
voluntariat, decât să urmăriți zeci de seriale, de exemplu. Studiile făcute
de-a lungul anilor au demonstrat că persoanele care se implică în activități de
voluntariat, ce aduc un beneficiu și altor oameni din societate, au un risc mai
scăzut decât populația generală de a dezvolta boli mintale. Și, apoi, veți
învăța lucruri noi și veți ieși din zona de confort, trezindu-vă în situații de
viață în care poate că altfel nu ați fi fost puși, situații ce vor fi, în fapt,
condeiele ce vă vor contura cu mare finețe caracterul. Veți vedea natura umană
în toată splendoarea sa: poate veți lucra cu mame adolescente, aparținând
minorităților etnice, poate veți găsi potențial nesperat în ochii triști ai
unui copil abandonat, care își câștigă existența spălând parbrizele mașinilor,
la semafor, sau poate veți fi chiar voi acea ultimă speranță pe care un bătrân
o mai are. Fiecare din aceste situații vă va arăta un alt fragment al vieții,
vă va face mai toleranți și mai empatici, vă va menține orizonturile deschise,
vă va oferi creativitate și inițiativă, pentru că mulți dintre voi vor dori
apoi să aducă o schimbare, o îmbunătățire a ceea ce există deja. Și toate
acestea înseamnă, în viziunea mea, progres, evoluție. Mergeți în diverse
proiecte cu intenții bune și curate și păstrați-vă și pe voi așa, pentru cât
mai mult timp.
E
lesne de înțeles că, în povestea mea, voluntariatul joacă un rol important. Le
sunt recunoscătoare tuturor oamenilor pe care i-am întâlnit de-a lungul
timpului și cu care am lucrat, care mi-au devenit prieteni, care m-au învățat
ceea ce ei știau sau care m-au urmat în demersurile mele și care mi‑au susținut
ideile. Și vreau să cred că astfel de oameni există pretutindeni.
O
altă activitate în care îi îndemn pe studenți să se avânte, indiferent de
facultatea pe care o fac, este schimbul Erasmus. Este o șansă enormă pentru un
student să fie susținut de Uniunea Europeană să studieze, cel puțin pentru un
semestru, într-o altă țară. Dacă în alte domenii putem vorbi de o oarecare
globalizare, în ce privește medicina și serviciile de sănătate, lucrurile pot
sta diferit, iar asta face ca un schimb de experiență să fie cu atât mai
folositor. Personal, am fost timp de șase luni într-un mic oraș din centrul
Germaniei, în care se află unul dintre cele mai mari spitale universitare ale
țării. Experiența m-a făcut, cu siguranță, mai puternică și mai hotărâtă. Dar
de ce ar vrea cineva deja suficient de puternic și de hotărât să aibă parte de
o astfel de experiență? Voi invoca din nou un concept ce poate părea măreț, dar
care îmi exprimă cel mai bine ideile: evoluție. Personală, profesională sau
spirituală ori o combinație fericită între acestea. Să fii pentru cel puțin
jumătate de an singur într-o altă țară, unde se vorbește o altă limbă, unde
oamenii au alte obiceiuri și alte mentalități, unde poți observa și compara
sisteme (social, medical), unde îți faci noi prieteni, care și ei vin cu
propriul bagaj cultural... Ei bine, toate acestea te formează, te definesc și
îți oferă noi perspective. Riscul, pentru sistemul medical românesc, este ca
studenții ce trec printr-o asemenea experiență să își dorească ulterior să
plece din țară. În același timp, o astfel de experiență ar putea fi într-atât
de motivantă încât să îi facă pe studenți să pună în mișcare rotițele
schimbării, pentru a îmbunătăți și aici, acasă, aspectele ce au nevoie de o mai
bună organizare. Oricare dintre variante ar alege, viziunea lor va fi una mai
clară, curajul lor va fi înzecit.
Și
pentru a formula, în cele din urmă, „rețeta”: dragi actuali și viitori colegi
din lumea medicală, dragi Oameni, din orice domeniu activați, voi sunteți
ingredientul principal. Fiecare alegere pe care o faceți vă va influența cumva
și vă va modela, oferind viitorului o altă versiune a voastră. Ce versiune
doriți să fiți peste șase luni? Dar peste șase ani? Nu vă speriați de viitor,
fiți curajoși, cântăriți opțiunile și condimentați-vă cu pasiune și entuziasm,
cu încredere, omenie, deschidere și curiozitate. Noi „arome” se vor forma:
intuiție, înțelepciunea dată de experiență. Dar condimentele trebuie adăugate
în prezent, zi de zi, cu sârguință, în ciuda obstacolelor care, inevitabil,
apar. Credeți în voi, dar credeți și în ceilalți. Creați-vă propriile rețete,
dar citiți sau ascultați și rețetele altora. Luați ce e mai bun de la fiecare
om pe care îl întâlniți. Munciți. Păstrați-vă buni și curați, ajutați și veți
fi ajutați. Fiți schimbarea de care societatea are nevoie!
