Newsflash

Obezitatea şi fructoza

de Radu M. OLINESCU - feb. 20 2014
Obezitatea şi fructoza

La rubrica „Punctul pe i“ din nr. 2/2014 al săptămânalului nostru, Dan Lăzărescu a publicat, sub titlul „Studii în obezitate“, o serie de informaţii cu privire la obezitate şi eforturile cercetătorilor în a înţelege mai bine mecanismele generatoare de hiperfagie. Radu M. Olinescu, doctor în biochimie şi cercetător ştiinţific principal gr. 1, consideră că informaţiile amintite „merită un comentariu de larg interes“, pe care îl reproducem în continuare. (D. D. M.)

 

 

Din ultimele decenii ale secolului trecut, obezitatea, cu toate consecinţele ei patologice – în frunte cu sindromul metabolic – continuă să fie un subiect de top atât în lumea medicală, cât şi în mass-media. Discuţiile şi studiile au început în SUA, unde populaţia supraponderală atinsese proporţii alarmante; existenţa unei opinii publice active a determinat, cel puţin în rândul populaţiei cultivate, iniţierea unei largi campanii de promovare a efortului fizic (jogging) şi a dietelor bazate pe un consum excesiv de fructe. În prezent însă, după cum arăta şi dl Lăzărescu, SUA nu mai este pe primul loc ca frecvenţă a obezităţii, fruntaşe fiind ţări precum Mexic, Arabia Saudită şi China (cu rezerve), cunoscute drept mari consumatoare de fructe, dar care au adoptat cu entuziasm şi fast-food-ul.
Cu toate studiile şi reclamele ce ridicau în slăvi beneficiile regimurilor de slăbit bazate pe fructe, rezultatele nu sunt la înălţimea aşteptărilor; (…) moda acestor regimuri a primit o lovitură decisivă prin cazul medical al lui Steve Jobs, unul din pionerii informaticii.
Creatorul Apple a murit în 2011, după o lungă şi crâncenă bătălie cu cancerul pancreatic în forma cea mai agresivă (…). Deşi boala fusese evidenţiată într-un stadiu nu prea avansat, în 2003, S. Jobs a început lupta cu ea în condiţii surprinzătoare – prin terapii alternative, în special bazate pe o dietă bogată în fructe. De fapt, el continua o veche pasiune a sa din tinereţe – regimul vegetarian exclusiv, bazat pe fructe. Abia în 2004, după ce cancerul deja ajunsese la metastază, Jobs a acceptat o intervenţie chirurgicală, dar tardivă. (…) După cinci ani de luptă continuă, Jobs a apelat la arsenalul medical, o ultimă armă fiind terapia cu peptide receptor marcate radioactiv, care permite accesul radiaţiilor ionizante, selectiv, la ţinta tumorală. Zadarnic însă! După un transplant, de asemenea eşuat, Steve Jobs, se stingea la 5 octombrie 2011, la numai 56 ani. (…)
Cazul lui S. Jobs a declanşat o revizuire, chiar revoluţionară, a cunoştinţelor despre fructe, astfel (…) s-a aflat şi adevăratul vinovat – fructoza. Se ştie că glucidele, cum sunt glucoza şi fructoza, sunt combustibilii de bază ai organismelor vii, dar în anumite limite de concentraţii, bine reglate în special de insulină, hormon sintetizat în pancreas. Dar s-a descoperit că şi în cazul insulinei sunt multe necunoscute (…), că, în cazul lui Jobs, prin suprasolicitarea sintezei, insulina în concentraţie mare a favorizat dezvoltarea cancerului pancreatic.
Zahărul obişnuit este format dintr-o moleculă de glucoză şi una de fructoză. Aşa cum se ştia încă din anii ’50 ai secolului trecut, ambele glucide cu şase atomi de carbon se scindează prin glicoliză în două molecule de gliceraldehid-3-fosfat. Se credea că ambele glucide au etape comune în cursul glicolizei anaerobe. Or, abia acum s-a observat că fructoza, beneficiind de enzima fosfofructokinază, trece preferenţial în glicerol-3-fosfat şi mai departe spre formarea de grăsimi/trigliceride. Bineînţeles că nivelul cantitativ al glucidelor este determinant. Din acest moment, rolul malefic al fructozei în concentraţii mari devine evident şi explică multe eşecuri nutriţionale.
Consumul crescut de fructe, respectiv fructoză, favorizează formarea de grăsimi, deci creşterea greutăţii, a LDL colesterolului, tensiunii arteriale şi a glicemiei (prin rezistenţa la insulină). De asemenea, creşte concentraţia acidului uric din sânge, nivelul acestui parametru pare să constituie un indice al rezistenţei la insulină. Fructoza în concentraţie mare pare să stimuleze şi hormonul apetitului numit grelina, determinând o senzaţie de foame permanentă. Dar cel mai terifiant rol al fructozei a fost descoperit recent – celulele canceroase folosesc preferenţial fructoza drept combustibil şi ca iniţiator al diviziunii celulare crescute. Astfel se favorizează dezvoltarea tumorii şi răspândirea ei prin metastază.
Aceste roluri nefaste ale fructozei impun revizuirea drastică a conceptelor nutriţioniste. Astfel, pentru omul sănătos, în limite normale de greutate, se recomandă un consum de fructe moderat, cu maximum 25 g de fructoză pe zi. Însă, în cazul persoanelor care au simptome ale sindromului metabolic, mai ales supraponderalii, aportul de fructoză nu trebuie să depăşească 15 g/zi. (…)
După conţinutul de fructoză, fructele se pot împărţi în mai multe grupe. Cele sărace în fructoză (sub 3 g/porţie) sunt: lămâile, prunele, pepenii, afinele, merişorul, fructul pasiunii, guava. Un conţinut mediu de fructoză (3–7 g/porţie) au: zmeura, clementinele, murele, fragii, cireşele, grapefruitul, ananasul, nectarinele, piersicile, portocalele, curmalele, papaya. Fructele cu conţinut ridicat de fructoză (peste 7 g/porţie) sunt: curmalele, perele, strugurii, mango, caisele şi smochinele. De menţionat conţinutul foarte ridicat de fructoză al strugurilor (12,4 g), caiselor (16,5 g) şi smochinelor (23 g).
Datele prezentate în acest scurt eseu sunt destinate unei revizuiri a cunoştinţelor medicale şi nutriţioniste. (…) În încheiere, ţinând seama că mărul are un conţinut remarcabil în fructoză (9,5 g/porţie), brandul Apple nu i-a fost de bun augur lui S. Jobs. De asemenea, (…) consumul unui măr pe zi nu totdeauna goneşte doctorul din casă. La unii chiar îl invită.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe