Newsflash

Oboseala medicului

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - nov. 10 2014
Oboseala medicului
   Citatul alăturat, găsit întâmplător într-o cărţulie de valoare istorică, mi-a readus în memorie un episod din tinereţe, din timpurile în care mă luptam cu vicisitudinile sistemului israelian de medicină, care încă nu recunoştea importanţa camerei de trezire (aşa-numita recovery room) pentru asigurarea stabilităţii pacientului chirurgical imediat după anestezie. Împiedicat de birocraţia timpului, am fost nevoit să folosesc un şiretlic şi, sub masca lărgirii unităţii de terapie intensivă, am adăugat o cameră pentru trezire şi am folosit acelaşi personal medical pentru supravegherea pacientului.
   Luni de zile după această modificare, am descoperit al doilea avantaj al camerei de trezire în vecinătatea terapiei intensive. Munca grea pentru tratarea pacienţilor gravi din terapia intensivă, tensiunea permanentă legată de soarta critică a pacientului, necesitatea de a-i schimba poziţia în pat pentru a evita leziunile de decubit, toate la un loc produceau o stare de stres personalului şi mulţi colegi tineri şi asistente medicale ameninţau cu părăsirea activităţii, în căutarea unor locuri de muncă mai puţin obositoare psihic şi fizic. Medicii încercau să se refugieze în sala de operaţie, iar asistentele medicale îşi căutau de lucru în cabinetele din policlinică. Remediul situaţiei aproape fără ieşire a venit mai repede decât mă aşteptam. Ideea asistentei şefe a fost pe cât de inteligentă, pe atât de practică: transferul celor extenuaţi din unitatea de terapie intensivă în camera de trezire. Acolo, lângă pacientul proaspăt operat, lucrurile erau mult mai calme, situaţia bolnavului mai stabilă, mortalitatea practic inexistentă. După o săptămână sau două, situaţia revenea la normal, iar cei transferaţi îşi exprimau dorinţa de a se reîntoarce lângă pacienţii grav bolnavi. În cei aproape zece ani de activitate comună, cu frecvente rotaţii ale locului de muncă, nu-mi aduc aminte să mai fi trebuit să renunţ la serviciile vreunuia din membrii echipei.
   Fatigabilitatea profesională e un fenomen descris de foarte mulţi ani în mediul medical. Ea se manifestă nu numai în cazuri extreme, cum ar fi războaiele sau cataclismele naturale, dar chiar activitatea de rutină, atunci când e practicată în condiţii de stres, are acest efect, de pierdere a capacităţii de a funcţiona în mod normal la locul de muncă şi în mediul familial. Remediul nu vine de la sine. Profesionistul specializat într-un anumit domeniu nu-şi poate schimba locul de muncă peste noapte. Nici suprasolicitarea nu poate fi rezolvată imediat, mai ales când presupune suplimentarea forţei de muncă la locul respectiv.
   Adevăratul pericol ţine de incapacitatea individului de a-şi „diagnostica“ propria situaţie. De cele mai multe ori, oboseala profesională se manifestă prin semne indirecte: iras­cibilitate, tendinţa de consum de alcool sau droguri, slăbirea memoriei. Cei de acasă pot observa schimbarea felului de a fi, dar foarte rar sunt în măsură să stabilească şi etiologia acestei schimbări de comportament. Acesta e rolul colegilor la locul de muncă şi în special al persoanei însărcinate cu conducerea echipei – şeful de secţie sau de unitate.
   Ca medic ATI, pericolul fatigabilităţii profesionale e mai evident decât în alte specialităţi. Lipsa de atenţie şi concentrare lângă pacientul anesteziat sau tratat intensiv poate duce la catastrofe. Datoria şefului este să deceleze simptomele preliminare şi să încerce remedierea situaţiei încă de la început. Lucrurile par simple pe hârtie, dar sunt greu de pus în aplicare, pentru că nu e uşor de găsit o soluţie care să amelioreze starea de oboseală, mai ales când aceasta e provocată de dorinţa membrilor echipei de a lucra mai mult, fie pentru a-şi îmbogăţi experienţa profesio­nală, fie pentru a-şi creşte venitul lunar.
   În prezent, asistăm pretutindeni la încercări de a limita rolul şi activitatea medicului anestezist doar în sala de operaţii. În multe ţări (Israelul printre ele), terapia intensivă a devenit o specialitate independentă, ca şi medicina durerii. În felul acesta, medicul anestezist e obligat, în multe spitale, să-şi desfăşoare activitatea de dimineaţa până seara între cei patru pereţi ai sălii de operaţie, fiind practic lipsit de orice preocupare în afara ei. Pericolul e evident şi, dacă mai are cineva îndoieli în această privinţă, îi propun să-şi imagineze scenariul absurd în care un chirurg, pentru care activitatea operatorie e cel mai important aspect al meseriei sale, ar fi obligat zi şi noapte doar să opereze, fără a vedea pacientul înainte de operaţie, fără activitatea de policlinică, fără vizite la patul bolnavului. Oare se poate închipui o reţetă mai eficace pentru distrugerea dorinţei de muncă şi apariţia fatigabilităţii profesionale? Iată cum limitarea activităţii medicului ATI la „simpla“ funcţie de a anestezia un pacient chirurgical poate conduce la oboseală şi plictis. Mă întreb în ce măsură această realitate contribuie, în anumite ţări, la situaţia în care medicul ATI se află (printre confraţi) pe primul loc al consumului exagerat de droguri şi alcool.
   Celsus, autorul citatului, a fost un enciclopedist roman, cunoscut pentru scrierea sa din domeniul medical, De Medicina, singura scriere păstrată dintr-o enciclopedie presupusă a fi multmai extinsă. De Medicina este una din puţinele surse primare pe care le avem despre cunoştinţele medicale ale civilizaţiei romane, incluzând informaţii despre dietă, farmacie şi chirurgie.
 
*Schimbarea felului de muncă înlătură oboseala
 
 

„Levatque lassitudinem etiam laboris mutatio“* (Aulus Cornelius Celsus, cca 25 î.C. – cca 50 d.C.)

 
 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe