În lungul drum pe care l-au parcurs societăţile
umane pentru a ajunge statele democratice de astăzi, sunt câteva pietre de
hotar esenţiale. Prima este aşezată în anul 594 î.e.n., când Solon (631–558
î.e.n.) a acordat drepturi politice cetăţenilor liberi din cetatea-stat Atena,
deschizând astfel drumul către democraţia ateniană, care a înflorit în secolele
următoare.
Apoi, pentru mai bine de optsprezece
secole, lumea europeană şi cea din Orientul Apropiat nu au mai generat nici o
altă încercare de a schimba puterea deplină a conducătorilor politici. Până la
15 iunie 1215, când regele Ioan al Angliei a semnat documentul emis de
Parlamentul englez, prin care era abrogat absolutismul monarhic. În cuvintele
lordului Denning, jurist de referinţă al timpurilor moderne, „Magna Carta este
cel mai important document constituţional din toate timpurile, baza libertăţii
individuale în faţa puterii arbitrare a unui despot“. Aceasta a fost a doua
piatră de hotar în mersul omenirii spre democraţie şi
libertate.
Documentul, care mai este numit şi Magna
Carta Libertatum (Marele act al libertăţilor) a enunţat principiile că
nimeni, nici chiar regele, nu este deasupra legilor, că libertatea individuală
este sacră (habeas corpus) şi că orice om pus sub acuzare are dreptul la
un proces legal corect. Şi, pentru imparţialitate, tribunalele trebuie să fie
scoase din incinta curţilor regale.
Cele mai multe drepturi esenţiale ale
societăţilor libere de azi (libertatea de expresie, libertatea presei,
garantarea proprietăţii, drepturile civile şi multe altele) derivă din Magna
Carta, dar, mai mult decât orice, actul istoric a stabilit egalitatea în faţa
legii şi existenţa neameninţată a parlamentului.
Constituţia americană este în mare parte inspirată
de Magna Carta. Înainte de Revoluţia americană, documentul a fost cunoscut şi
venerat în Lumea Nouă. Astfel, în 1637, colonia Maryland a cerut permisiunea să
încorporeze Magna Carta în constituţia ei. Prima publicare a documentului pe
pământul american este datorată lui William Penn, quakerul care a fondat statul
Pennsylvania şi oraşul Philadelphia. El a tipărit Magna Carta în 1687 şi a
făcut cunoscut americanilor că prin acest act se deosebeşte Anglia de restul ţărilor
şi mai ales prin protecţia legii în faţa celor care ar fi înclinaţi să ia vieţile
sau proprietăţile altora.
Există încă mai multe copii ale veneratului
document politic englez şi multe din ele au fost păstrate pentru secole în
mânăstiri şi catedrale. Cea care există în catedrala Lincoln din Anglia va
călători în Statele Unite pentru festivităţile de celebrare ale documentului,
la 15 iunie, şi va fi expusă la Biblioteca Congresului american.
Părinţii fondatori s-au inspirat din Magna
Carta în elaborarea Constituţiei americane. Cel de al cincilea amendament
(nimeni nu poate fi privat de viaţă, libertate sau proprietate fără o sentinţă
judecătorească) este formulat aproape identic cu textul documentului englez
original. Actul, care stă la baza democraţiei contemporane, se bucură de un
mare respect în Statele Unite ale Americii, aşa cum a arătat preşedintele
Franklin Delano Roosevelt: „Aspiraţia către libertate nu este ceva ce aparţine
lumii recente, o găsiţi clar exprimată în Magna Carta Libertatum“.
