Potrivit doamnei doctor Carolyn Dean, o cunoscută și ferventă susținătoare a terapiei cu magneziu, autoarea best-seller-ului „The Magnesium Miracle”, deficitul de magneziu este implicat într-o serie de afecțiuni, printre care: hipertensiunea arterială, angina pectorală, boala coronariană, aritmiile cardiace, infarctul miocardic, diabetul zaharat, pre-eclampsia și eclampsia, osteoporoza, astmul bronșic, sindromul de oboseală cronică, etc.
Dintre sărurile organice, orotatul de magneziu are un mare atu în terapia deficitului de magneziu. Pentru că, pe lângă magneziu, conține și acid orotic. Acidul orotic a fost izolat în 1904 de către doi italieni, Biscaro şi Belloni, prin tratarea proteinelor provenite din colostrul de vacă cu acetat de plumb. În 1940, s-a descoperit că acidul orotic este un produs secundar arderii nutreţurilor şi reprezintă o sursă reală şi valoroasă de proteine, cu rol de stimulare a creșterii. Colostrul de oaie sau decapră conţine cea mai mare concentraţie de acid orotic. Acidul orotic a fost considerat mult timp ca o substanţă pe care organismul uman n-ar fi în stare să o producă singur şi de aceea a fost denumit„vitamina B13”. Are calităţi protectoare şi de dezvoltare a celulelor, datorită rolului său în sinteza pirimidinei. La fel ca uridinfosfatul, acidul orotic este încorporat în sinteza ARN-ului, ADN-ului şi a altor precursori metabolici, realizând creşterea sintezelor proteice şi o optimizare a metabolismului energetic.
Pe
lângă respectarea dozelor zilnice recomandate, un tratament corect al
deficitului de magneziu trebuie să dureze cel puțin șase
săptămâni. Dacă după această perioadă fenomenele clinice persistă, chiar dacă
se observă o ameliorare, se recomandă prelungirea tratamentului cu minimum 2 săptămâni. Tratamentul se poate repeta apoi ori de câte
ori este nevoie. În general, deficitul de magneziu fiind o condiție clinică
cronică, și terapia cu magneziu ar trebui să fie cronică.
Bibiografie:
1. Dean C. The Magnesium Miracle. New York: Ballantine Books; 2007
2. Mane M., Chaudhari G.R., Reddy E.P. Hypomagnesaemia in Diabetic patients and Biochemical action on the cardiovascular system. Int J Biol Med Res. 2012; 3(1): 1273-1276
3. Ridaura R.L., Willett W.C., Rimm E.B. Magnesium Intake and Risk of Type 2 Diabetes in Men and Women. Diabetes Care, 2004. 27:134–140
4.Barbagallo M., Dominguez L.J. Magnesium and type 2 diabetes. World J Diabetes 2015 August 25; 6(10): 1152-1157
5. Kirii K., Iso H., Date C., Fukui M., Tamakoshi A. Magnesium Intake and Risk of Self-Reported Type 2
Diabetes among Japanese. Journal of the American College of Nutrition, 2010. Vol. 29, No. 2, 99–106
6. Paul J.Porr. Importanța magneziului în patologia umană. Ed. Risoprint Cluj-Napoca, 2012; 38-40
7. Classen HG. Magnesium orotate – experimental and clinical evidence. Rom J Intern Med. 2004;42(3):491-501
8. Swaminathan R. Magnesium Metabolism and its Disorders. Clin Biochem Rev 2003; 24: 47-66
9. Fawcett W.J., Haxby E.J., Male D.A.. Magnesium: physiology and pharmacology. Br. J. Anaesth. (1999) 83 (2): 302-320
10. Zalman S.A.. Hypomagnesemia. J Am Soc Nephrol 10: 1616–1622, 1999
11. Fox C, Ramsoomair D, Carter C. Magnesium: its proven and potential clinical significance. South Med J. 2001 Dec;94(12):1195-2010
12. Zeana C. Magnesium orotate in myocardial and neuronal protection. Rom J Intern Med. 1999 Jan-Mar;37(1):91-7
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe