Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Pacientul electronic şi pacientul real

   Abraham Verghese, autorul citatului alăturat, e un cunoscut medic american, vestit însă şi ca scriitor şi educator. Nu întâmplător, el e iniţiatorul Centrului de medicină umană şi etică din Houston, amănunt biografic care dovedeşte clar înclinaţia sa de a se ocupa de acele aspecte ale practicii medicinii parţial sau total ignorate în multe colţuri ale lumii, cum este şi documentarea situaţiei pacientului.
   Pe vremuri, documentarea se reducea, în cel mai bun caz, la însemnări mai mult sau mai puţin sporadice, efectuate de medicul curant în carneţelul său. Ideea foii de observaţie e însă mult mai veche decât ne închipuim. Chiar Hipocrate, în cartea sa despre epidemii, aminteşte o serie de 193 de cazuri tratate de el însuşi. Iar spre anul 1700, doi medici englezi, Forman şi Napier, pun la punct un dosar conţinând date medicale ale aproape 50.000 de pacienţi. Până şi prima foaie din specialitatea mea, anestezia, a apărut în urmă cu mai bine de o sută de ani. Dar, fără discuţie, obligativitatea foii de observaţie pentru fiecare pacient internat în spital e un fenomen recent şi el provine din necesitatea de a avea la îndemână, în orice moment, datele necesare pentru a lua măsuri terapeutice şi/sau pentru a hotărî care sunt mijloacele suplimentare de investigaţie care pot elucida situaţia unui pacient.
   Sunt convins că amintirile mele, ca student, legate de vizitele la patul pacientului, sunt comune multora din cititorii acestor rânduri. Ritualul era cunoscut: unul din rezidenţi ţinea în mână dosarul pacientului, punând la îndemâna celorlalţi datele necesare, incluse în dosar, şi care erau pertinente discuţiei, toate acestea petrecându-se în timp ce „şeful“ sau unul din medicii primari examina pacientul, decela anumite schimbări în situaţia sa clinică, invitând pe ceilalţi participanţi la vizită să consulte pacientul şi să discute amănuntele relevante. Apoi, după terminarea vizitei, concluziile erau înscrise în foaie, situaţia clinică a pacientului însemnată de cel puţin două ori pe zi, fiecare înregistrare fiind o urmare a unui examen clinic mai mult sau mai puţin amănunţit.
   Eu unul nu duc deloc dorul foilor de observaţie completate manual, cu acel scris uneori imposibil de descifrat, purtând amprenta personalităţii şi seriozităţii sau superficialităţii celor care le completau. La ieşirea mea la pensie de la Centrul medical universitar Soroka din Beer Şeva, Israel, secţia de terapie intensivă şi cele 16 săli de operaţie erau toate computerizate, graţie unui substanţial efort financiar, eliminând definitiv nevoia de trecere manuală de date în foaia pacientului, devenită acum electronică. Dar, odată cu introducerea sistemului electronic de înregistrare a datelor pacientului, se pare că nu de puţine ori atenţia personalului curant se îndreaptă mai degrabă spre înregistrarea automată decât spre pacientul care ar trebui să rămână în centrul atenţiei.
   Avantajele fişei electronice sunt evidente. Rezultatele analizelor de laborator sunt la îndemâna fiecăruia şi online, radiografia pulmonară poate fi proiectată pe ecranul monitorului aflat la căpătâiul bolnavului, toate prescripţiile medicale sunt înregistrate automat şi, chiar mai mult, orice eroare de dozaj este decelată imediat şi prescripţia anulată pe loc. Fişa electronică permite medicului curant să îmbine datele clinice cu cele de laborator şi să creeze algoritmi care să sugereze diagnostice care, la prima vedere, nu par a intra în discuţie.
   Cu toate acestea, fişa electronică nu trebuie să abată atenţia medicului de la pacient. O scurtă privire asupra noului sistem de vizită la patul bolnavului, în anumite secţii clinice, pune în evidenţă câteva aspecte de-a dreptul îngrijorătoare. Uneori, ai impresia că cei prezenţi la vizită ignoră existenţa celui internat şi că, de fapt, apropierea de patul acestuia e o simplă formalitate, pentru că ea nu e urmată de un examen clinic amănunţit. Acesta e înlocuit cu o examinare foarte atentă a fişei electronice, iar pacientul e redus la tăcere pentru simplul motiv că lui nu i se pun niciun fel de întrebări. De multe ori, vizita capătă un caracter frugal, pentru că situaţia pacientului a fost deja discutată în sala de şedinţe, pe baza datelor oferite de fişa electronică. În Israel, o asemenea discuţie poartă numele de „vizită pe uscat“, care poate avea nenumărate avantaje cu condiţia să nu înlocuiască adevărata vizită la patul bolnavului.
   Pericolul a devenit evident în ultimii ani şi are un efect negativ nu numai asupra practicii medicale, ci şi asupra comunicării cu pacientul. Senzaţia falsă pe care ţi-o oferă tehnologia avansată, care te face să crezi că informaţia electronică te scuteşte de obţinerea de date direct de la pacient, îndepărtează medicul de o extrem de importantă sursă de informaţie legată de starea acestuia. Nicio informaţie venită din eter nu poate înlocui o discuţie cu pacientul şi obţinerea unor răspunsuri la întrebări care fac parte inerentă din anamneză. Niciun chestionar electronic nu poate oferi o informaţie subtilă, mascată de neputinţa celui care completează formularul de a detaila un amănunt care poate fi esenţial în procesul de diagnostic şi tratament. S-a vorbit – şi încă se vorbeşte – despre arta anamnezei, acel meşteşug însuşit de-a lungul anilor de practică, care permite medicului să obţină date de la pacient sau de la familia acestuia, date ce nu-i vor fi accesibile sub nici o altă formă decât după o discuţie directă, la nivel uman.
   Niciun document tipărit şi oferit pacientului la sfârşitul unei consultaţii sau ca epicriză a unei internări nu poate înlocui o discuţie directă cu pacientul, care să ofere acestuia amănunte legate de ceea ce urmează să i se întâmple şi ceea ce urmează să fie întreprins în legătura cu starea sa. Însă obligativitatea medicului de a consemna în fişa electronică toate datele obţinute ca urmare a vizitei impune personalului medical un anumit nivel de îndemânare în mânuirea calculatorului. Din păcate, există foarte puţine cazuri în care instituţia spitalicească găseşte de cuviinţă să organizeze cursuri speciale de însuşire a acestei îndemânări, urmate de examene care să ateste capabilitatea medicului de a se achita de această sarcină. Ca rezultat, o bună parte din confraţii noştri, mai ales cei născuţi înaintea erei calculatorului, se văd nevoiţi să consume timp preţios cu listarea datelor şi acest timp e „furat“ din cel ce ar trebui afectat pacientului.
 
„Pacientul electronic e discutat la raport, în timp ce pacientul
real încălzeşte un pat de spital, sperând că foaia
lui de observaţie continuă să existe în calculator.“
(Abraham Verghese, n. 1955)
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.