În procesul de
formare a oricărui rezident apare inevitabil rotația de stagiu. Numărul
stagiilor efectuate în afara specialității alese la rezidențiat variază. Pot fi
efectuate în cadrul spitalului îndrumător de rezidențiat sau în alte unități.
Pentru rezident înseamnă începutul unui proces de migrare. Mai întâi apare
plimbatul hârtiilor între clinici. Deși simplificat, procesul rămâne cronofag. Cu toții am auzit de la
colegii noștri mai mari cum se desfășura acest proces înainte de anul de grație
2015. Jurnalistul Vlad Mixich povestea în ianuarie 2015 despre umilințele la
care erau suspuși medicii pentru a obține parafa. Se formau cozi interminabile
la Centrul de Perfecționare în Domeniul Sanitar din strada George Vraca,
București. Legenda spune că începând cu ora 6 dimineața se adunau medicii în
speranța că vor putea obține o repartiție în ziua respectivă, dar lucrurile
mergeau rar conform planului, așa că rezidentul sfârșea prin a lipsi două sau
chiar trei zile de la serviciu. Două-trei zile stând la coadă, pentru o simplă
parafă.
Însă lucrurile
s-au schimbat, cozile au dispărut. Am rămas doar cu alergatul între clinici.
Cum arată azi rotația de stagiu? Cu cel puțin treizeci de zile înaintea
începerii unui stagiu de pregătire, rezidentul completează o cerere adresată
șefului din clinica în care dorește să efectueze stagiul. Hârtia trebuie dusă
personal în clinică pentru aprobare. O zi lipsă de la serviciu. După aprobare
trebuie dusă la serviciul de resurse umane al spitalului din care face parte
clinica respectivă. După ce începe stagiul, rezidentul merge la același birou
de resurse umane, de unde va prelua o hârtie, care trebuie semnată din nou de
șeful clinicii. Aceasta conține două adrese: una către spitalul în care
efectuează stagiul și una către spitalul plătitor. După ce sunt semnate,
trebuie efectuate două excursii: una către același birou RUNOS de unde a fost
ridicată hârtia și altă excursie către spitalul plătitor.
Avem cel mai
rapid internet din Uniunea Europeană, dar instituțiile statului încă se bazează
pe plimbatul fizic al hârtiilor. Plimbări numeroase și istovitoare, mai ales
dacă te afli într-o specialitate care prevede în curicula de pregătire stagii
multiple, precum Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice, unde
rezidențiatul de patru ani presupune efectuarea a 16 stagii de pregătire, unele
având o durată de două săptămâni. Doar doi ani faci pregătirea în specialitate,
restul este petrecut în stagii care au mai fost efectuate în facultate. De
exemplu, trei luni de cardiologie din facultate sunt ignorate și rezidentul
trebuie să efectueze alte patru luni de cardiologie ca rezident, unde va învăța
aceeași materie din studenție, doar 10% din informație fiind efectiv nouă sau
aprofundată.
Rotațiile de
stagiu presupun scoaterea rezidentului din clinica îndrumătoare. Paradoxal,
aceasta rămâne în permanentă lipsă de rezidenți, în vreme ce ei se află într-o
mișcare browniană între clinicile de pregătire. Astfel, deși se află în alt
stagiu, rezidentul efectuează gărzi în specialitatea de bază. Sigur că acest
lucru contravine curiculei de pregătire, care specifică limpede că rezidentul
trebuie să efectueze gărzi în stagiul de pregătire în care se află la acel
moment. Colegii noștri ajung să facă gărzi în două spitale și își împart
săptămâna între două locuri de muncă. Momentul tragic apare când în specialitatea
de bază se efectuează cinci gărzi pe lună, peste care se adaugă cele din
stagiul unde se află medicul la momentul respectiv, ajungându-se astfel la șase
sau chiar opt gărzi pe lună. De multe ori, șefii îi rețin pe rezidenți în
clinica de formare pentru că prezența lor este necesară pentru îndeplinirea
activității clinicii. Așa că rotația propriu-zisă există doar pe hârtie.
Anul 2010 a
adus scăderea duratei de pregătire a rezidenților cu un an pentru 36 de
specialități, scopul fiind intrarea mai rapidă în profesie, însă această
scurtare a venit la pachet cu reducerea procesului de învățare și a perioadei
de pregătire în specialitatea de bază. De exemplu, pentru diabet și boli de
nutriție, în 2007 erau efectuate 32 de luni în specialitatea de bază, iar în
2015 doar 24 de luni. Pentru specialitatea psihiatrie a dispărut, odată cu
tăierea, anul de formare în psihoterapie - acum se efectuează în regim privat,
contra cost.
Cel mai puțin
afectate au fost stagiile complementare. Pentru unele specialități, ele au
rămas inutil de lungi, cu o programă care nu corespunde cerințelor din propria
specialitate, reluând materia de facultate. Toate aceste modificări făcute
haotic și fără continuitate afectează însuși sistemul. De ce nu există
încredere în stagiul din facultate? Scopul celor șase ani de studenție
presupune acumularea unor informații solide care pot fi folosite mai departe în
pregătirea rezidenților. Dar însuși sistemul nu are încredere în propria
programă. Cel mai probabil, și din cauza examenelor unde se promovează pe bază
de șpagă, milă sau dezinteres reciproc.
Pregătirea
precară a studentului se reflectă în activitatea rezidentului, după cum cel
care a învățat în facultate nu mai simte nevoia de a relua lucruri de bază, ci
vrea o aprofundare axată pe câteva patologii, care, de multe ori, nu necesită atât de mult timp petrecut în respectiva
specialitate complementară.
În final,
afectați după scurtarea rezidențiatului sunt rezidentul și clinica în care își
desfășoară activitatea de bază. Cel care chipurile câștigă este ministerul,
care cheltuie bani mai puțini pentru pregătirea viitorului specialist. În
realitate, toată lumea ajunge să piardă. Rezidentul e nemulțumit de pregătirea
pe care o primește și emigrează sau schimbă specialitatea după primul an, iar
sistemul ajunge să funcționeze deficitar la capitolul educație și pregătire a
cadrelor medicale. Rotirea între spitale a medicului rezident devine o
activitate stresantă în primul rând din cauza birocrației excesive care trebuie
rezolvată în timpul orelor de lucru cu publicul și se suprapun cu programul de
lucru din clinică, în ciuda modificărilor aduse de minister. Răbdare, dragi
colegi, vor mai trece probabil zece ani până la informatizarea programei de
rezidențiat.