În
numărul 3 din iulie 2014 al revistei JAMA (The
Journal of American Medical Association) este publicată o tulburătoare
poezie Thanksgiving, scrisă de
medicul american Ted McMahon: „În timp ce pregătesc curcanul şi urmăresc/Parada
Macy, mă gândesc la biopsia/Făcută ieri. E săptămâna scurtă;/ Laboratorul de
patologie, în criză de personal, acceptă ca priorităţi/Numai biopsiile
operatorii şi urgenţele. Bucata mea de ţesut,/Aşteaptă în flaconul de formol/Să
ajungă să fie fixată şi secţionată, abia săptămâna viitoare.//Majoritatea
microscoapelor sunt stinse astăzi,/Patologii sunt acasă, cu familiile lor,/Unul
dintre ei este cel care va analiza piesa mea, nu peste mult timp./Orice ar fi
nu schimbă ziua de azi, cu strălucitoarele ei contururi,/Cu mirosul bun care
vine de la cuptor, cu telefoanele care îmi/Reamintesc atâtea lucruri pentru
care trebuie să aduc mulţumire.“ (traducere din limba engleză de Martin S.
Martin).
Între
medicină şi literatură au fost mereu legături strânse. Doctorii au dat, în
fiecare generaţie, prozatori de valoare şi poeţi inspiraţi. Între poeţii
români medici din epoca modernă se numără dr. Vasile Voiculescu (n. 1884, poet şi
prozator, a suferit ani de închisoare politică şi a murit în 1963, la câteva
luni de la eliberare) şi dr. Bogdan O. Popescu (n. 1971, absolvent al Facultăţii
de Medicină „Carol Davila“ Bucureşti, specialist neurolog la Spitalul
Universitar de Urgenţă Bucureşti, literar încadrat în grupul poeţilor optzecişti). Ei, ca şi cei mai mulţi poeţi
medici, au abordat multe teme, dar nu au scris versuri dedicate bolilor.
De
la Marin Sorescu (1936–1966) ne-a rămas o frumoasă poezie, Boala, în care poetul, în stilul său caracteristic, cu surprinzătoare
asocieri de idei şi noţiuni, se adresează stării noastre de muritori: „Doctore,
simt ceva mortal/Aici, în regiunea fiinţei mele/Mă dor toate organele,/Ziua mă
doare soarele/Iar noaptea luna şi stelele.//Mi s-a pus un junghi în norul de pe
cer/Pe care până atunci nici nu-l observasem/Şi mă trezesc în fiecare dimineaţă/Cu
o senzaţie de iarnă.//Degeaba am luat tot felul de medicamente,/Am urât şi am
iubit, am învăţat să citesc/Şi chiar am citit nişte cărţi,/Am vorbit cu oamenii
şi m-am gândit,/Am fost bun şi-am fost frumos…//Toate acestea n-au avut nici un
efect, doctore/Şi-am cheltuit pe ele o groază de ani./Cred că m-am îmbolnăvit
de moarte/Într-o zi/Când m-am născut.“