Postul e sfânt

    Odată abordat subiectul alimentației, fie și a sugarului, nu putea să nu apară în discursul igienist și tema postului la care părinții inconștienți supun copiii de la o vârstă fragedă; doctorul N. Lapteș reușește totuși cu abilitate să convingă o țărancă să-și hrănească copilul cu lapte de capră în postul Sf. Marii: „Odată copilul înțărcat, e om,nu există nici un aliment care să nu-i fie permis să-l mănânce. Orice obligațiune de ordin religios i se aplică cu severitate și lui. Copiii postesc toate posturile de la vârsta de doi ani. Această obligațiune o respectă chiar când sunt bolnavi și mamele se lasă greu convinse de medic să le dea lapte chiar atunci. În combaterea unei epidemii de dizenterie, la Postul Sf-tei Marii, o mamă mi se jăluia cu mare alai ca i se strică laptele de la o biată capră ce avea, iar pe băiat în vârstă de doi ani îl hrănea de 4–5 zile cu ardei copți, cu greu și după numeroase proverbe și citații din S-ta scriptură am convins-o să dea lapte acelui copil aproape istovit” (Lapteș, 1906). Ce s-a întâmplat oare după plecarea medicului?