Toți medicii susțin că postul are o
contribuție nefastă la dezechilibrarea alimentației țărănești, accentuând
tocmai principala caracteristică a acesteia, pe care o consideră negativă:
vegetarianismul. Dar postul este privit ca o practică religioasă dăunătoare și
periculoasă pentru sănătatea ruralilor, din mai multe motive. În primul rând,
perioadele de post sunt prea numeroase și prea întinse: postul Crăciunului,
postul Paștilor, postul Sf. Petru, postul Sfintei Marii, la care se adaugă
toate miercurile și vinerile, iar uneori și fiecare zi de luni a săptămânii.
Toate adună un număr impresionant de zile din an în care consumul de produse
animale este prohibit. Ion Ionescu de la Brad vorbește de aproape o jumătate de
an (Ionescu, 1868), doctorul C.I. Istrati de 185 de zile (Istrati, 1880), iar
doctorul Nicolae Manolescu calculează 189 de zile de post, adică mai mult de
jumătate de an (Manolescu, 1895). [...]
Deci prea multe zile de post; ca și
când nu ar fi fost de ajuns, unele dintre posturi, mai ales postul Paștelui,
acoperă o perioadă dificilă pentru țăran: cea de la sfârșitul iernii și de la
începutul primăverii, cu capriciile climaterice ale lunilor martie și aprilie,
care se sfârșește chiar înaintea începerii ciclului muncilor agricole de
primăvară. Nimic nu poate fi mai contraproductiv decât plasarea, durata și
rigoarea acestui post, susține doctorul C.I. Istrati, și nu numai el: „În loc
ca primăvara, când, slăbit din iarnă, trebuie a începe o muncă excesivă de
șepte-opt luni de zile, în loc de a căuta să-și aleagă în alimentația sa
substanțe echivalente fânului sau orzului ce dă calului său, el din contră se
supune unui regim de paie, de substanțe cu totul nehrănitoare, în timp de 7
săptămâni!” (Istrati, 1880).
Fragment reprodus din volumul România
Medicilor, publicat de editura Humanitas. Constantin Bărbulescu,
autorul lucrării, predă la Facultatea de Istorie și Filozofie a Universității
„Babeș-Bolyai“ Cluj-Napoca.