Naturopatia este
implicată mai mult în prezervarea sănătăţii decât în metode de vindecare a
bolilor. Sănătatea adevărată, în concepţia naturopaţilor, este o stare optimă
de bine din punct de vedere fizic, mintal, emoţional şi spiritual. Vindecarea
prin natură este o metodă de vindecare sau profilaxie, bazată pe înarmarea individului
cu mijloacele de a se opune contractării bolii prin stil de viaţă, dietă,
exerciţii etc. În cazul infecţiilor, pentru combaterea cărora medicina tradiţională
se bazează (în primul rând) pe antibiotice, naturopaţii aleg întărirea
propriului sistem imunitar. Această formă de medicină are multe legături cu
medicina tradiţională indiană şi chineză.
Homeopatia,
cunoscută de multă vreme, pleacă de la ideea că acele substanţe care pot îmbolnăvi
indivizii sănătoşi, unele chiar otrăvitoare, au efecte terapeutice la bolnavi,
când sunt folosite în doze minuscule.
Herbalismul
este varianta de tratament bazată exclusiv pe remedii naturale, în special
plante şi extrasele lor.
Medicina
alternativă este practica medicală bazată numai pe forme de vindecare
neacceptate şi neincluse în medicina ştiinţifică. Astfel sunt acupunctura (parţial
acceptată), homeopatia, Reiki (terapia prin energia transmisă prin contactul
cu mâinile terapeutului), câmpurile magnetice, meditaţia, hipnoterapia,
masajele, Ayurveda (tehnica de vindecare indiană care foloseşte plante, produse
animale şi metale, exerciţii spirituale de rebalansare; în unele cazuri a
rezultat în intoxicaţii cu metale grele), aromaterapia, terapia muzicală,
medicina tradiţională chineză, medicina holistică (se bazează pe refacerea legăturii
dintre corp, minte şi spirit; foloseşte yoga, tai-chai şi alte tehnici de
exerciţiu), terapia prin relaxare, manipulările, practicile religioase şi rugăciunile.
Medicina
integrativă sau complementară este practica rezultată din îmbinarea medicinii
tradiţionale şi unele din tehnicile de mai sus. Variantele alternative stârnesc
interesul şi curiozitatea bolnavilor, astfel că mulţi caută medici care adaugă
aceste tehnici în practica lor (plus psihanaliză, fizioterapie, dietetică,
terapie de grup). Sprijinite de publicitate, practicile complementare au
înregistrat succese şi, în ultimii ani, 40% din pacienţii din SUA au încercat
una sau alta din formele lor. Piaţa acestor variante medicale a depăşit 35 de
miliarde de dolari pe an.
Sigur,
există un efect bun dovedit în acupunctura terapeutică şi anestezică, aşa cum
există efecte binefăcătoare ale dietelor corecte, ale exerciţiilor, practicii
yoga şi meditaţiei. Dar ele nu sunt medicină, efectul lor e bun mai mult pentru
indivizi sănătoşi. Cum să recomanzi yoga unui bolnav cu pneumonie acută sau
stare septică? Dar unuia cu luxaţie de disc intervertebral?
La
succesul practicilor alternative au contribuit frica exagerată de efectele
secundare ale medicamentelor, numeroasele cazuri de anxietate şi depresie, care
nu sunt satisfăcute de felul în care sunt tratate de medicii clasici, legendele
despre efectele binefăcătoare ale variantelor de tratament alternativ, multe
din ele bazate pe efect placebo, sindroamele de durere cronică, pe care le
vedem din ce în ce mai des, şi alte elemente ale vieţii moderne.
Mulţi
doctori sunt toleranţi cu formele de terapie alternativă, alţii se grăbesc să
le adauge practicii lor şi, în această decizie, câştigul financiar joacă un rol
important. Alţii însă sunt pe poziţii categorice de refuz şi opoziţie. Ei
consideră că multe din aceste forme de tratament sunt variante de înşelare a
publicului credul, subliniază caracterul neştiinţific al multora dintre
metodele folosite şi le compară cu lăsarea de sânge din Evul Mediu, numindu-le
practici derivate din magii şi superstiţii. Pentru protecţia publicului, s-a
înfiinţat Centrul naţional pentru medicina complementară şi alternativă
(NCCAM), care este implicat în stabilirea diferenţelor între metodele de
tratament cu efect de vindecare potenţial şi cele care ar putea fi dăunătoare
sau chiar periculoase. Mai multe state (dar nu toate) au interzis terapia cu
agenţi chelatori, care a promis vindecarea multor boli, inclusiv a
aterosclerozei şi a bolii coronariene prin eliminarea din corp a metalelor
grele, care ar produce – după părerea adepţilor acestei metode – îmbolnăvirea.
După
mine, sunt trei mari probleme legate de practicile alternative. Prima este că
folosesc agenţi medicamentoşi şi forme de terapie necontrolate. Apoi, unele
dintre aceste practici au potenţial nociv (terapia cu agenţi chelatori, manipulările
de cap şi gât care au dus la disecţii carotidiene, combinaţiile de alcaloizi şi
metale grele etc.). În fine, mulţi pacienţi, convinşi de superioritatea
practicilor alternative, vor persista în a se expune lor, tot aşteptând efectul
benefic, şi vor întârzia să apeleze la ajutorul medicinii ştiinţifice, bazate
pe dovezi de eficienţă.
