Newsflash

Pregătire şi prevenire

de Prof. dr. Gabriel M. GURMAN - apr. 23 2015
Pregătire şi prevenire
   Provenind din pana acestui clasic maestru al scrisului, citatul alăturat nu se potriveşte cu nimic zbuciumatei vieţi a celui care a scris primul bestseller din istoria literaturii moderne. Şi asta pentru că viaţa lui Cervantes a fost o înşiruire de întâmplări şi evenimente complet neprevăzute, dar mai ales o existenţă practic lipsită de victorii.
   Nevoia pregătirii cu grijă a oricărui eveniment programat sau a oricărei situaţii ce poate surveni în mod inopinat e prea bine cunoscută, iar istoria omenirii e de fapt un lanţ imens de lung de împrejurări în care succesul sau eşecul au depins în întregime de modul în care personajele au ştiut să se pregătească şi să prevină un deznodământ nefavorabil sau au ignorat acest principiu de bază şi s-au trezit în impas.
   Un recent voiaj în Statele Unite mi-a prilejuit reîntâlnirea cu New Orleans, la zece ani după dezastrul produs de uraganul Katrina. Realitatea din acest superb oraş turistic mărturiseşte în mod evident completa lipsă de pregătire a edililor în faţa unei primejdii care era de prevăzut. Tot ce s-a întreprins în ultimul deceniu în New Orleans e, de fapt, un şir de măsuri care trebuiau luate cu mult înaintea dezastrului şi nu după ce oraşul a plătit un preţ imens pentru incapacitatea de a se apăra în faţa unei catastrofe de o asemenea amploare. Dar noţiunea de pregătire se confundă pe undeva cu cea de prevenire, iar această evidentă similitudine ne apropie de unul din principiile de bază ale medicinii din toate timpurile, şi anume prevenirea bolilor ca element primordial, care, pe undeva, depăşeşte chiar importanţa tratamentului curativ.
   Ideea de prevenire stă azi la baza strategiei puse în practică de toate eşaloanele medicinii şi include, printre altele, o vastă campanie de convingere a populaţiei în vederea schimbării obiceiurilor implementate de sute de ani în viaţa societăţii. Să nu uităm că principala cauză de deces în lumea civilizată este, în prezent, cancerul, care a trecut ca importanţă înaintea maladiilor cardiovasculare şi acest fapt se explică prin asidua campanie mondială de prevenire a patologiei cardiace: lupta împotriva fumatului şi excesului de alcool, nevoia de activitate fizică zilnică, alimentaţia corectă şi controlul medical la intervale regulate. Mai mult, se pare că şi boala neoplazică poate fi, într-o oarecare măsură, prevenită prin luarea unor măsuri cum ar fi diminuarea poluării atmosferei, lupta împotriva obezităţii şi a consumului de produse alimentare nocive din punct de vedere oncologic.
   Noţiunea de prevenire sau de pregătire în faţa unor posibile evenimente negative reprezintă nucleul activităţii medicului anestezist, o profesiune pe care o practic de mai bine de 50 de ani. Rezidentul de anestezie este îndoctrinat (da, îndoctrinat!) din prima zi în vederea prevenirii unor situaţii periculoase pentru pacientul aflat pe masa de operaţie. Din acest punct de vedere, activitatea medicului înaintea oricărei proceduri anestezice seamănă foarte mult cu cea a pilotului de avion. Examinarea preanestezică a pacientului, controlul amănunţit al aparatului de anestezie, pregătirea drogurilor, nu numai a celor anestezice, ci şi a celor necesare unei eventuale intervenţii în caz de complicaţii, anunţul adresat centrului de transfuzii în cazul în care se prevede o hemoragie intraoperatorie serioasă, apelul la ajutorul unui specialist mai cu experienţă în cazul unui pacient cu probleme speciale, toate aceste elemente indispensabile activităţii medicului anestezist fac parte dintr-un complex de măsuri absolute şi necesare pentru asigurarea siguranţei actului anestezic.
   În lunga mea carieră, am avut multiple ocazii nefericite de a întâlni situaţii în care deznodământul fatal al unei anestezii a putut fi explicat doar prin absenţa unor măsuri de prevenire, de genul celor amintite mai sus. Imensa majoritate a cazurilor ajunse în faţa justiţiei israeliene în ultimii zeci de ani indică un fapt de necontestat: o pregătire atentă a actului anestezic ar fi putut, fără doar şi poate, să prevină complicaţia nefastă care a produs decesul pacientului sau o serioasă invaliditate până la sfârşitul vieţii acestuia. Exemplele care-mi vin în minte sunt pe cât de numeroase, pe atât de elocvente: neinvestigarea unei posibile alergii de care suferea pacientul şi despre care nu a fost întrebat, un pacient cu evidente dificultăţi în efectuarea intubaţiei traheale dar anesteziat de un rezident fără experienţă, o rahianestezie nesupravegheată pe baza faptului că la începutul intervenţiei chirurgicale tensiunea arterială a pacientului era normală etc.
   Dar lipsa de pregătire în vederea unei posibile complicaţii nu rezidă numai în greşeli profesionale „clasice“, ci devine evidentă şi în cazul unor erori organizatorice, aparent uşor de evitat, dar de multe ori neluate în considerare. Două exemple îmi vin în minte. Unul se referă la lipsa de previziune a echipei chirurgicale în faţa unui pacient multiplu tarat, dar pentru care nu s-a pregătit din timp un pat în secţia de terapie intensivă. La sfârşitul intervenţiei, cu un pacient instabil şi necesitând tratament vasopresor şi ventilaţie artificială, chirurgul şi anestezistul se află într-un impas greu de surmontat, care obligă la o serie întreagă de hotărâri improvizate, ce pun realmente în pericol viaţa pacientului. Un al doilea scenariu nu e mai puţin real decât cel dinainte. E vorba de o situaţie relativ des întâlnită în spitalele israeliene până în ziua de azi. E vorba de un pacient aflat în insuficienţă respiratorie acută şi care necesită o intubaţie traheală în următoarele 15–20 de minute. Rezidentul de medicină internă, responsabil în garda de noapte, nu găseşte cu cale să cheme anestezistul de gardă şi încearcă să intubeze pacientul, bazându-se pe o aşa zisă experienţă câştigată la un curs de urgenţe medicale la care a participat cu mulţi ani înainte, în cadrul serviciului militar obligatoriu. Oare e nevoie a aminti aici rezultatul final al acestei operaţiuni hazardate?!
   Sunt convins că sfatul lui Miguel de Cervantes e simplu de înţeles, chiar dacă nu întotdeauna uşor de urmat. Prevenirea unor situaţii complicate a devenit, în medicină, un domeniu pe cât de larg, tot pe atât de important. El face subiectul unor cursuri cu conţinut teoretic şi practic şi ocupă un loc important în multe scenarii în centrele de simulare. Dar el vine în totală contradicţie cu aventurierul curs al existenţei lui Cervantes. Practic, nimic din cele ce s-au petrecut în viaţa celebrului scriitor nu a putut preveni un deznodământ trist. Rănit în luptele împotriva turcilor, prizonier în mâinile otomanilor timp de cinci ani, lipsit de mijloace elementare de subzistenţă, viaţa lui Cervantes este o lungă listă de evenimente negative, unele relativ uşor de prevenit. Iar faptul că el era fiul unui chirurg spaniol nu pare să fi venit în ajutorul tânărului care şi în casa părintească a întâlnit nevoi materiale şi sărăcie. Biografii lui Cervantes explică această situaţie prin faptul că acum o jumătate de mileniu profesiunea de chirurg nu era dintre cele mai bine cotate şi remunerate. Doamne, cum se mai schimbă vremurile!

„A fi pregătit pentru orice situaţie e deja o jumătate de victorie.“
Miguel de Cervantes (1547–1616)
 

 

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe