Provenind din pana acestui clasic maestru al
scrisului, citatul alăturat nu se potriveşte cu nimic zbuciumatei vieţi a celui
care a scris primul bestseller din
istoria literaturii moderne. Şi asta pentru că viaţa lui Cervantes a fost o înşiruire
de întâmplări şi evenimente complet neprevăzute, dar mai ales o existenţă
practic lipsită de victorii.
Nevoia pregătirii cu grijă a oricărui
eveniment programat sau a oricărei situaţii ce poate surveni în mod inopinat e
prea bine cunoscută, iar istoria omenirii e de fapt un lanţ imens de lung de
împrejurări în care succesul sau eşecul au depins în întregime de modul în care
personajele au ştiut să se pregătească şi să prevină un deznodământ nefavorabil
sau au ignorat acest principiu de bază şi s-au trezit în impas.
Un recent voiaj în Statele Unite mi-a
prilejuit reîntâlnirea cu New Orleans, la zece ani după dezastrul produs de
uraganul Katrina. Realitatea din acest superb oraş turistic mărturiseşte în mod
evident completa lipsă de pregătire a edililor în faţa unei primejdii care era
de prevăzut. Tot ce s-a întreprins în ultimul deceniu în New Orleans e, de
fapt, un şir de măsuri care trebuiau luate cu mult înaintea dezastrului şi nu
după ce oraşul a plătit un preţ imens pentru incapacitatea de a se apăra în faţa
unei catastrofe de o asemenea amploare. Dar noţiunea de pregătire se confundă
pe undeva cu cea de prevenire, iar această evidentă similitudine ne apropie de
unul din principiile de bază ale medicinii din toate timpurile, şi anume
prevenirea bolilor ca element primordial, care, pe undeva, depăşeşte chiar
importanţa tratamentului curativ.
Ideea de prevenire stă azi la baza
strategiei puse în practică de toate eşaloanele medicinii şi include, printre
altele, o vastă campanie de convingere a populaţiei în vederea schimbării
obiceiurilor implementate de sute de ani în viaţa societăţii. Să nu uităm că
principala cauză de deces în lumea civilizată este, în prezent, cancerul, care
a trecut ca importanţă înaintea maladiilor cardiovasculare şi acest fapt se
explică prin asidua campanie mondială de prevenire a patologiei cardiace: lupta
împotriva fumatului şi excesului de alcool, nevoia de activitate fizică zilnică,
alimentaţia corectă şi controlul medical la intervale regulate. Mai mult, se
pare că şi boala neoplazică poate fi, într-o oarecare măsură, prevenită prin
luarea unor măsuri cum ar fi diminuarea poluării atmosferei, lupta împotriva
obezităţii şi a consumului de produse alimentare nocive din punct de vedere
oncologic.
Noţiunea de prevenire sau de pregătire în faţa
unor posibile evenimente negative reprezintă nucleul activităţii medicului
anestezist, o profesiune pe care o practic de mai bine de 50 de ani. Rezidentul
de anestezie este îndoctrinat (da, îndoctrinat!) din prima zi în vederea
prevenirii unor situaţii periculoase pentru pacientul aflat pe masa de operaţie.
Din acest punct de vedere, activitatea medicului înaintea oricărei proceduri
anestezice seamănă foarte mult cu cea a pilotului de avion. Examinarea
preanestezică a pacientului, controlul amănunţit al aparatului de anestezie,
pregătirea drogurilor, nu numai a celor anestezice, ci şi a celor necesare unei
eventuale intervenţii în caz de complicaţii, anunţul adresat centrului de
transfuzii în cazul în care se prevede o hemoragie intraoperatorie serioasă,
apelul la ajutorul unui specialist mai cu experienţă în cazul unui pacient cu
probleme speciale, toate aceste elemente indispensabile activităţii medicului
anestezist fac parte dintr-un complex de măsuri absolute şi necesare pentru
asigurarea siguranţei actului anestezic.
În lunga mea carieră, am avut multiple
ocazii nefericite de a întâlni situaţii în care deznodământul fatal al unei
anestezii a putut fi explicat doar prin absenţa unor măsuri de prevenire, de
genul celor amintite mai sus. Imensa majoritate a cazurilor ajunse în faţa
justiţiei israeliene în ultimii zeci de ani indică un fapt de necontestat: o
pregătire atentă a actului anestezic ar fi putut, fără doar şi poate, să prevină
complicaţia nefastă care a produs decesul pacientului sau o serioasă
invaliditate până la sfârşitul vieţii acestuia. Exemplele care-mi vin în minte
sunt pe cât de numeroase, pe atât de elocvente: neinvestigarea unei posibile
alergii de care suferea pacientul şi despre care nu a fost întrebat, un pacient
cu evidente dificultăţi în efectuarea intubaţiei traheale dar anesteziat de un
rezident fără experienţă, o rahianestezie nesupravegheată pe baza faptului că
la începutul intervenţiei chirurgicale tensiunea arterială a pacientului era
normală etc.
Dar
lipsa de pregătire în vederea unei posibile complicaţii nu rezidă numai în greşeli
profesionale „clasice“, ci devine evidentă şi în cazul unor erori
organizatorice, aparent uşor de evitat, dar de multe ori neluate în
considerare. Două exemple îmi vin în minte. Unul se referă la lipsa de
previziune a echipei chirurgicale în faţa unui pacient multiplu tarat, dar
pentru care nu s-a pregătit din timp un pat în secţia de terapie intensivă. La
sfârşitul intervenţiei, cu un pacient instabil şi necesitând tratament
vasopresor şi ventilaţie artificială, chirurgul şi anestezistul se află într-un
impas greu de surmontat, care obligă la o serie întreagă de hotărâri
improvizate, ce pun realmente în pericol viaţa pacientului. Un al doilea
scenariu nu e mai puţin real decât cel dinainte. E vorba de o situaţie relativ
des întâlnită în spitalele israeliene până în ziua de azi. E vorba de un
pacient aflat în insuficienţă respiratorie acută şi care necesită o intubaţie
traheală în următoarele 15–20 de minute. Rezidentul de medicină internă,
responsabil în garda de noapte, nu găseşte cu cale să cheme anestezistul de
gardă şi încearcă să intubeze pacientul, bazându-se pe o aşa zisă experienţă câştigată
la un curs de urgenţe medicale la care a participat cu mulţi ani înainte, în
cadrul serviciului militar obligatoriu. Oare e nevoie a aminti aici rezultatul
final al acestei operaţiuni hazardate?!
Sunt convins că sfatul lui Miguel de
Cervantes e simplu de înţeles, chiar dacă nu întotdeauna uşor de urmat.
Prevenirea unor situaţii complicate a devenit, în medicină, un domeniu pe cât
de larg, tot pe atât de important. El face subiectul unor cursuri cu conţinut
teoretic şi practic şi ocupă un loc important în multe scenarii în centrele de
simulare. Dar el vine în totală contradicţie cu aventurierul curs al existenţei
lui Cervantes. Practic, nimic din cele ce s-au petrecut în viaţa celebrului
scriitor nu a putut preveni un deznodământ trist. Rănit în luptele împotriva
turcilor, prizonier în mâinile otomanilor timp de cinci ani, lipsit de mijloace
elementare de subzistenţă, viaţa lui Cervantes este o lungă listă de evenimente
negative, unele relativ uşor de prevenit. Iar faptul că el era fiul unui
chirurg spaniol nu pare să fi venit în ajutorul tânărului care şi în casa părintească
a întâlnit nevoi materiale şi sărăcie. Biografii lui Cervantes explică această
situaţie prin faptul că acum o jumătate de mileniu profesiunea de chirurg nu
era dintre cele mai bine cotate şi remunerate. Doamne, cum se mai schimbă
vremurile!
„A fi pregătit pentru orice situaţie e deja o
jumătate de victorie.“
Miguel de Cervantes (1547–1616) |