Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă

Prezentul continuu

Viața Medicală
Adrian GHEORGHE luni, 7 martie 2016
     Grupul de lucru independent coordonat în tandem de Harvard Global Health Institute și London School of Hygiene & Tropical Medicine a publicat în Lancet, la finalul lunii noiembrie 2015, un set de zece recomandări pentru ca o tragedie precum epidemia de Ebola să nu se mai întâmple*. Acestea vizează atât guvernele naționale, cât și instituțiile transnaționale cu atribuții în sănătatea publică. Cinci dintre cele zece recomandări se referă explicit la Organizația mondială a sănătății (OMS). Titlul articolului a părut inspirat încă de atunci: „Va schimba Ebola regulile jocului? Zece reforme esențiale înaintea următoarei pandemii“. O întreagă filozofie stă în spatele alegerii unui titlu potrivit pentru un articol într-un jurnal științific: succint și substanțial, general și specific, provocator fără a fi tendențios sau excesiv de formal. În cele din urmă, să conțină cuvintele potrivite astfel încât să poată fi returnat de majoritatea interogărilor adresate bazelor de date electronice. Nu doar că toate cuvintele-cheie sunt la locul lor (Ebola, schimbare, pandemie, reformă), dar titlul își deschide și o valență premonitorie. Cine știe, poate va fi cazul la un moment dat.
     Au trecut doar două luni de atunci și cazul a apărut sub forma virusului Zika, pe care OMS l-a și declarat drept urgență globală de sănătate publică. În multe puncte, actuala criză Zika nu seamănă deloc cu Ebola: legătura dintre virus și cazurile de microcefalie nu sunt pe deplin înțelese; statele în care s-au semnalat cele mai multe cazuri, în frunte cu țara-focar Brazilia, au sisteme de sănătate funcționale în adevăratul sens al cuvântului și au capacitate de răspuns domestică net superioară nefericitelor Sierra Leone, Guineea și Liberia din Africa de Vest; și populația-țintă este una cu un nivel de educație mediu net superior, ceea ce face ca mesajele campaniilor de sănătate publică să poată fi ușor puse în practică. Exemplu stă sâmbăta națională de mobilizare anti-Zika în Brazilia (6 februarie 2015), în care armata federală și funcționarii publici au fost scoși pe teren pentru activități de control al țânțarului vector de transmisie a virusului. Prin comparație, armata din Sierra Leone a fost mobilizată târziu și doar pentru menținerea carantinei. Altă țară, altă boală, altă capacitate de reacție. Diferența esențială dintre crizele Zika și Ebola până la acest moment rămâne incertitudinea epidemiologică: încă nu se cunoaște măsura în care virusul este cu adevărat responsabil de cazurile de microcefalie, ceea ce pune în așteptare eforturile de dezvoltare a testelor de diagnostic, a tratamentelor și a vaccinurilor. Ceea ce se cunoaște este că infecțiile cu Zika au explodat în Brazilia începând cu vara lui 2015, în același timp cu cazurile de microcefalie (aproape cinci mii suspectate în ultimele trei luni, însă doar puțin peste patru sute confirmate până în prezent). În plus, s-au găsit urme ale virusului într-un număr limitat de cazuri autopsiate confirmate cu microcefalie (inclusiv 12 cazuri într-o criză Zika în Polinezia Franceză 2013–2014), însă asta nu demonstrează că virusul a cauzat microcefalia. Drept dovadă că lucrurile sunt încă în aer, Medical Research Council din Marea Britanie a și lansat, la 1 februarie 2016, un fond de un milion de lire pentru studii rapide care să elucideze riscul real pe care îl pune virusul.
     De ce a declarat atunci OMS drept urgență globală un risc pe care încă nu îl înțelege pe deplin? Este greu de răspuns cu precizie, însă argumentele politice par a fi mai solide decât cele care țin pur de sănătate publică. Întâi, OMS rămâne sub presiune mediatică după scuturătura Ebola și știe că orice pas ezitant îi știrbește și urma de credibilitate pe care o mai are. Se vehiculează de câțiva ani întrebarea dacă OMS este cu adevărat organizația de care lumea are nevoie; la acest nivel, simpla existență a întrebării reprezintă o amenințare. Deși ideea de OMS se bucură de sprijin, actuala formă a organizației mai are doar puțină credibilitate și ceva trebuie să se schimbe pentru ca lucrurile să rămână la fel. Peisajul este complicat de creșterea agresivă a filantropiei private, care face ca organizații precum Fundația Gates să joace în anumite programe (de exemplu, malarie) direct rolul de lider care în mod tradițional i-ar reveni OMS fără drept de apel. Monopolul asupra leadershipului global a devenit, în practică, un oligopol ambiguu.
     În al doilea rând, declararea unei urgențe globale de sănătate publică acum nu obligă, pe termen scurt, la prea mult. Țările despre care vorbim sunt pregătite să desfășoare de unele singure răspunsul inițial și au și început să o facă, ceea ce îi lasă OMS o componentă de coordonare și de advocacy pentru criză. Cu alte cuvinte, să dea alarma și să coordoneze în linii mari răspunsul regional. Este ceea ce OMS poate face foarte bine (poate cel mai bine) și o componentă esențială a rolului său. În criza Ebola din Africa de Vest, coordonarea și leadershipul se cereau a fi de o cu totul altă natură întrucât era nevoie de forță calificată pe teren, care se cerea identificată, distribuită și coordonată simultan cu eforturile de cercetare și de mobilizare de fonduri. În ansamblu, lucru infinit mai greu decât munca de birou (deocamdată!) pe care o presupune Zika. În plus, organizațiile americane care lucrează în dezvoltare sunt deosebit de prezente în America Latină și se poate conta pe o monitorizare atentă din oficiu a evoluției situației. Zika pare, așadar, o criză de tip high risk – high return: deși poate evolua catastrofal, poate fi manageriată elegant și de la distanță deocamdată, cu multe resurse deja mobilizate la sol de țările în chestiune. Neașteptat de curând după criza Ebola, OMS poate profita de ocazia de a repara ce i-a rămas din imagine și de a demonstra că poate reacționa eficient chiar și fără investiții majore – nicio măsură dintre cele propuse de multiplele comitete precum cel de la Harvard – LSHTM nu au avut când să fie încă implementate.
Profesorul David L. Heymann, de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, președintele Comitetului de urgență OMS pentru virusul Zika, și dr. Margaret Chan, directorul general OMS, la o conferință de presă, la Geneva
Foto: Fabrice Coffrini/AFP
 
Mai mult, în cea mai recentă ședință a comitetului executiv al organizației (30 ianuarie 2016), directorul general dr. Margaret Chan și directorii regionali s-au angajat formal ca până în martie să aibă gata un plan complet de reforme interne, în particular asupra capacității de răspuns la crize, care să fie gata de a fi prezentat și adoptat la adunarea generală anuală din luna mai. O prezentare a acestui plan ar da cel mai bine lângă un succes de etapă precum controlul asumat al crizei Zika până la acel moment și nu lângă o debandadă globală în care organizația să fie din nou criticată că nu și-a asumat nimic din ce era mandatată să își asume. Dacă am reușit, uite că lecțiile dure ale trecutului au fost învățate. Dacă nu am reușit, cel puțin am reacționat din timp și resursele sunt încă insuficiente.
     Fără a fi pandemie, Zika contrazice dictonul conform căruia lucrurile bune li se întâmplă celor care știu să aștepte. În sănătatea publică e adesea pe dos. Va fi o ocazie bună de a vedea la lucru un mecanism de învățare din eșecuri la cel mai înalt nivel – mai de ochii lumii sau mai substanțial, ceva se va întâmpla, fie și ca pretext al unei pledoarii pentru o finanțare mai consistentă. La această succesiune de evenimente pot lua aminte toți cei care lucrează în sănătate publică, în sens mai larg. Într-un prezent continuu al crizelor, cel mai important este – nu-i așa? – să nu-ți pierzi capul.

 

 

 

*Moon S et al. Will Ebola change the game? Ten essential reforms before the next pandemic. The report of the Harvard-LSHTM Independent Panel on the Global Response to Ebola. Lancet. 2015 Nov 28

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.