Grupul de lucru independent coordonat în tandem de Harvard
Global Health Institute și London School of Hygiene & Tropical Medicine a
publicat în Lancet, la finalul lunii noiembrie 2015, un set de zece
recomandări pentru ca o tragedie precum epidemia de Ebola să nu se mai
întâmple*. Acestea vizează atât guvernele naționale, cât și instituțiile
transnaționale cu atribuții în sănătatea publică. Cinci dintre cele zece
recomandări se referă explicit la Organizația mondială a sănătății (OMS).
Titlul articolului a părut inspirat încă de atunci: „Va schimba Ebola regulile
jocului? Zece reforme esențiale înaintea următoarei pandemii“. O întreagă
filozofie stă în spatele alegerii unui titlu potrivit pentru un articol într-un
jurnal științific: succint și substanțial, general și specific, provocator fără
a fi tendențios sau excesiv de formal. În cele din urmă, să conțină cuvintele
potrivite astfel încât să poată fi returnat de majoritatea interogărilor
adresate bazelor de date electronice. Nu doar că toate cuvintele-cheie sunt la
locul lor (Ebola, schimbare, pandemie, reformă), dar titlul își deschide și o
valență premonitorie. Cine știe, poate va fi cazul la un moment dat.
Au trecut doar două luni de atunci și cazul a apărut sub forma
virusului Zika, pe care OMS l-a și declarat drept urgență globală de sănătate
publică. În multe puncte, actuala criză Zika nu seamănă deloc cu Ebola:
legătura dintre virus și cazurile de microcefalie nu sunt pe deplin înțelese;
statele în care s-au semnalat cele mai multe cazuri, în frunte cu țara-focar
Brazilia, au sisteme de sănătate funcționale în adevăratul sens al cuvântului
și au capacitate de răspuns domestică net superioară nefericitelor Sierra
Leone, Guineea și Liberia din Africa de Vest; și populația-țintă este una cu un
nivel de educație mediu net superior, ceea ce face ca mesajele campaniilor de
sănătate publică să poată fi ușor puse în practică. Exemplu stă sâmbăta
națională de mobilizare anti-Zika în Brazilia (6 februarie 2015), în care
armata federală și funcționarii publici au fost scoși pe teren pentru
activități de control al țânțarului vector de transmisie a virusului. Prin
comparație, armata din Sierra Leone a fost mobilizată târziu și doar pentru
menținerea carantinei. Altă țară, altă boală, altă capacitate de reacție.
Diferența esențială dintre crizele Zika și Ebola până la acest moment rămâne incertitudinea
epidemiologică: încă nu se cunoaște măsura în care virusul este cu adevărat
responsabil de cazurile de microcefalie, ceea ce pune în așteptare eforturile
de dezvoltare a testelor de diagnostic, a tratamentelor și a vaccinurilor. Ceea
ce se cunoaște este că infecțiile cu Zika au explodat în Brazilia începând cu
vara lui 2015, în același timp cu cazurile de microcefalie (aproape cinci mii
suspectate în ultimele trei luni, însă doar puțin peste patru sute confirmate
până în prezent). În plus, s-au găsit urme ale virusului într-un număr limitat
de cazuri autopsiate confirmate cu microcefalie (inclusiv 12 cazuri într-o
criză Zika în Polinezia Franceză 2013–2014), însă asta nu demonstrează că
virusul a cauzat microcefalia. Drept dovadă că lucrurile sunt încă în aer,
Medical Research Council din Marea Britanie a și lansat, la 1 februarie 2016,
un fond de un milion de lire pentru studii rapide care să elucideze riscul real
pe care îl pune virusul.
De ce a declarat atunci OMS drept urgență globală un risc pe
care încă nu îl înțelege pe deplin? Este greu de răspuns cu precizie, însă
argumentele politice par a fi mai solide decât cele care țin pur de sănătate
publică. Întâi, OMS rămâne sub presiune mediatică după scuturătura Ebola și
știe că orice pas ezitant îi știrbește și urma de credibilitate pe care o mai
are. Se vehiculează de câțiva ani întrebarea dacă OMS este cu adevărat
organizația de care lumea are nevoie; la acest nivel, simpla existență a
întrebării reprezintă o amenințare. Deși ideea de OMS se bucură de sprijin,
actuala formă a organizației mai are doar puțină credibilitate și ceva trebuie
să se schimbe pentru ca lucrurile să rămână la fel. Peisajul este complicat de
creșterea agresivă a filantropiei private, care face ca organizații precum Fundația
Gates să joace în anumite programe (de exemplu, malarie) direct rolul de lider
care în mod tradițional i-ar reveni OMS fără drept de apel. Monopolul asupra
leadershipului global a devenit, în practică, un oligopol ambiguu.
În al doilea rând, declararea unei urgențe globale de sănătate
publică acum nu obligă, pe termen scurt, la prea mult. Țările despre care
vorbim sunt pregătite să desfășoare de unele singure răspunsul inițial și au și
început să o facă, ceea ce îi lasă OMS o componentă de coordonare și de advocacy
pentru criză. Cu alte cuvinte, să dea alarma și să coordoneze în linii mari
răspunsul regional. Este ceea ce OMS poate face foarte bine (poate cel mai
bine) și o componentă esențială a rolului său. În criza Ebola din Africa de
Vest, coordonarea și leadershipul se cereau a fi de o cu totul altă natură
întrucât era nevoie de forță calificată pe teren, care se cerea identificată,
distribuită și coordonată simultan cu eforturile de cercetare și de mobilizare
de fonduri. În ansamblu, lucru infinit mai greu decât munca de birou
(deocamdată!) pe care o presupune Zika. În plus, organizațiile americane care
lucrează în dezvoltare sunt deosebit de prezente în America Latină și se poate
conta pe o monitorizare atentă din oficiu a evoluției situației. Zika pare,
așadar, o criză de tip high risk – high return: deși poate evolua
catastrofal, poate fi manageriată elegant și de la distanță deocamdată, cu
multe resurse deja mobilizate la sol de țările în chestiune. Neașteptat de
curând după criza Ebola, OMS poate profita de ocazia de a repara ce i-a rămas
din imagine și de a demonstra că poate reacționa eficient chiar și fără
investiții majore – nicio măsură dintre cele propuse de multiplele comitete
precum cel de la Harvard – LSHTM nu au avut când să fie încă implementate.
Profesorul David L. Heymann, de la London School of Hygiene & Tropical Medicine, președintele Comitetului de urgență OMS pentru virusul Zika, și dr. Margaret Chan, directorul general OMS, la o conferință de presă, la Geneva Foto: Fabrice Coffrini/AFP
Mai
mult, în cea mai recentă ședință a comitetului executiv al organizației (30
ianuarie 2016), directorul general dr. Margaret Chan și directorii regionali
s-au angajat formal ca până în martie să aibă gata un plan complet de reforme
interne, în particular asupra capacității de răspuns la crize, care să fie gata
de a fi prezentat și adoptat la adunarea generală anuală din luna mai. O
prezentare a acestui plan ar da cel mai bine lângă un succes de etapă precum
controlul asumat al crizei Zika până la acel moment și nu lângă o debandadă
globală în care organizația să fie din nou criticată că nu și-a asumat nimic
din ce era mandatată să își asume. Dacă am reușit, uite că lecțiile dure ale
trecutului au fost învățate. Dacă nu am reușit, cel puțin am reacționat din
timp și resursele sunt încă insuficiente.
Fără a fi pandemie, Zika contrazice dictonul conform căruia
lucrurile bune li se întâmplă celor care știu să aștepte. În sănătatea publică
e adesea pe dos. Va fi o ocazie bună de a vedea la lucru un mecanism de
învățare din eșecuri la cel mai înalt nivel – mai de ochii lumii sau mai
substanțial, ceva se va întâmpla, fie și ca pretext al unei pledoarii pentru o
finanțare mai consistentă. La această succesiune de evenimente pot lua aminte
toți cei care lucrează în sănătate publică, în sens mai larg. Într-un prezent
continuu al crizelor, cel mai important este – nu-i așa? – să nu-ți pierzi
capul.
*Moon S et al. Will Ebola change the game?
Ten essential reforms before the next pandemic. The report of the Harvard-LSHTM
Independent Panel on the Global Response to Ebola. Lancet. 2015 Nov 28
Abonează-te la Viața Medicală!
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
